ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2008

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6 din 23 noiembrie 2004, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.D.P.R. – D.R.D.P. București, împotriva pârâtei G.V.A.E.

și, în consecință, a luat act de învoiala părților, în scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafață de 46,5 mp situat în extravilanul comunei Daia, județul Giurgiu, având numărul cadastral 404, tarlaua 34, parcela 41 ( Magheru ), înscris în adeverința nr. 432 din 7 septembrie 1991, eliberată de Comisia Comunală Daia și în procesul-verbal încheiat în aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind proprietatea pârâtei G.V.A.E.; a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum total de 93 dolari SUA, respectiv câte 2 dolari SUA/ mp, despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu-dolari SUA al BNR, valabil în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atunci când părțile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanța ia act de învoiala acestora și a stabilește despăgubirile în condițiile art. 15 din același act normativ. Întrucât pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru refacerea expertizei tehnice, după care nu s-a mai prezentat la proces, instanța a stabilit despăgubirile la nivelul ofertei de expropriere.

Prin decizia civilă nr. 781/A din 20 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VII-a, a admis apelul declarat de pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentința apelată și, în consecință, a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o despăgubire în cuantum de 2.325 dolari SUA, respectiv de 50 dolari SUA/mp pentru suprafața de 46,5 mp teren, suma urmând a fi plătită la cursul oficial leu - dolari SUA al BNR, valabil, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei; a înlăturat „învoiala” de care instanța de fond a luat act și a obligat intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia nr. 6979 din 14 septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 11837/2/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de C.N.A.D.N.R.

SA – D.R.D.P. București; a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 76/A din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire către pârâtă în cuantum de 465 Euro, respectiv de 10 Euro/mp ( pentru suprafața de 46,5 mp teren, expropriată ), sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu - Euro al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a acestei decizii; a înlăturat învoiala de care prima instanță a luat act și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, reținând, în esență, următoarele: Apelanta-pârâtă a fost de acord cu exproprierea terenului în suprafață de 46,5 mp, dar nu a fost de acord cu cuantumul despăgubirii de 2 dolari SUA/mp, stabilită în baza ofertei avansate de A.N.P., solicitând 50 dolari SUA/mp, astfel cum rezultă din tranzacția încheiată între părți.

S-a apreciat că expertiza efectuată în această fază procesuală a răspuns cerințelor impuse de art. 26 din Legea nr. 33/1999, conform căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 și comparând rezultatul expertizei cu oferta de 2 dolari SUA/mp; și cu solicitarea apelantei-pârâte de 50 dolari SUA/mp, a apreciat că 10 Euro/mp este o despăgubire rezonabilă în raport cu caracteristicile terenului în suprafață de 46,5 mp, supus exproprierii, sumă ce va fi plătită la cursul oficial leu-Euro al B.N.R., valabil, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta G.V.A.E., criticând-o pentru următoarele motive : Comisia de experți care a întocmit raportul de expertiză a fost constituită cu încălcarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994. Astfel, raportul de expertiză a fost întocmit de experții S.F., desemnată de către instanță, A.D., propus de expropriator și C.T., propus de pârâtă. Expertul tehnic S.F. nu are specializarea necesară întocmirii raportului de expertiză în cauză, expertul C.T. nu figurează în evidențele B.L.E.T. București, iar expertul propus de expropriator nu a făcut dovada calității sale de expert, neavând legitimația vizată la zi pentru anul 2007 și, totodată, acesta are specializarea agricultură și nicidecum evaluator topo.

S-a mai arătat că și valoarea de piață a terenului stabilită ca urmare a efectuării raportului de expertiză, respectiv 10 Euro/mp, este mult diminuată, întrucât alte trei proprietăți selectate de expert, în raport de care s-a stabilit valoarea de piață a terenului, nu pot fi luate ca punct de reper în stabilirea valorii de piață a terenului, deoarece sunt cu mult mai mari față de terenul prezentei cauze, fiind cunoscut faptul că, pe măsură ce suprafața de teren oferită vânzării este mai mare, prețul de vânzare scade. De asemenea, in stabilirea valorii de piață a terenului nu s-a ținut seama de poziția acestuia, de lucrările deja executate și de consecințele acestora, respectiv imposibilitatea pârâtei de a avea acces la restul terenului, cât și de lucrările care se impun a fi efectuate de către aceasta, pe cheltuiala sa, pentru a putea avea acces la restul terenului proprietatea sa, aflat în spatele terenului expropriat.

Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și art. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul fondat. Prin decizia civilă nr. 6979 din 14 septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei la aceeași instanță, deoarece instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994, în sensul constituirii comisiei de experți, respectiv unul desemnat de expropriator, unul de instanță și unul de persoana expusă exproprierii. Potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanei supusă exproprierii”.

Potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 „persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 este înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe specialități și pe județe, de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare”, iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ „persoana care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, în condițiile prezentei ordonanțe, poate efectua expertize tehnice numai în specialitatea în care a fost atestat”. În raport de aceste prevederi legale și de dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora „dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către instanță, prin tragere la sorți, în ședința publică, de pe lista întocmită de biroul local de expertiză”, instanța de apel, pentru efectuarea expertizei prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, trebuia să dispună constituirea comisiei de expertiză din experți tehnici evaluatori cu specializarea topo care să fie înscriși în tabelul nominal, întocmit, pe specialități, de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare. Or, în speță, Biroul Local de expertize judiciare tehnice contabile a comunicat instanței o listă cu 6 experți dar cu specialitatea topografie, cadastru și geodezie, fila 26 dosar apel, iar grefiera de ședință de la termenul din 29 ianuarie 2009 a luat legătura cu expertul M.B.M., care a comunicat instanței o listă cu trei experți tehnici, filele 29, 30 dosar apel, fără ca instanța de judecată să fi dispus în acest sens.

La termenul următor, din 26 februarie 2007, instanța, fără să verifice dacă experții comunicați cu lista de la fila 30 sunt experți tehnici evaluatori cu specializarea topo și dacă sunt înscriși în tabelul nominal întocmit de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare, cu încălcarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., a dispus constituirea comisiei de experți astfel, S.F. propus de instanță, C.T. propus de pârâtă și A.D. propus de intimată, pentru efectuarea expertizei prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994. Numai că expertul S.F. nu avea calitatea de expert tehnic evaluator cu specialitatea topo, ci este expert tehnic în specialitatea construcții civile, C.T., propus de pârâtă, nu este înscris în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari întocmit de Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare, iar A.D.

nu a făcut dovada calității sale de expert, în sensul că este înscris în tabelul nominal cuprinzând experți tehnici judiciari pentru anul 2007. De altfel, până la termenul următor celui la care a fost numită comisia de experți, expertul S.F. a adus la cunoștință că are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea „construcții civile și industriale”, iar pârâta a solicitat înlocuirea expertului desemnat de aceasta pentru lipsa imparțialității și a expertului desemnat de instanță pentru faptul că nu a făcut dovada calității de expert, respectiv nu are legitimația vizată pentru anul 2007, fără ca instanța să se pronunțe asupra acestor obiecțiuni ridicate în termen, potrivit art. 212 alin. (2) C. proc.

civ. Prin urmare, comisia de experți pentru evaluarea terenului, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a constituit cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 și a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., iar vătămarea produsă recurentei-pârâte nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De aceea, fără a se mai analiza celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă privind criteriile de evaluare a terenului, instanța, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta G.V.A.E., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se va dispune efectuarea expertizei cu respectarea dispozițiilor legale menționate și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta G.V.A.E. împotriva deciziei nr. 76 A din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează. Trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.