ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3245/2008

Deliberând

asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6 din 23

noiembrie 2004, Tribunalul Giurgiu a admis acțiunea formulată de reclamanta A.N.D.P.R.

– D.R.D.P. București, împotriva pârâtei G.V.A.E. și, în consecință, a luat act

de învoiala părților, în scris, privind exproprierea imobilului, teren arabil

în suprafață de 46,5 mp situat în extravilanul comunei Daia, județul Giurgiu,

având numărul cadastral 404, tarlaua 34, parcela 41 ( Magheru ), înscris în

adeverința nr. 432 din 7 septembrie 1991, eliberată de Comisia Comunală Daia și

în procesul-verbal încheiat în aplicarea Legii nr. 18/1991, ca fiind

proprietatea pârâtei G.V.A.E.; a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire

în cuantum total de 93 dolari SUA, respectiv câte 2 dolari SUA/ mp, despăgubire

ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu-dolari SUA al BNR, valabil în

termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; a

luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, atunci

când părțile se învoiesc doar cu privire la expropriere, dar nu și asupra

despăgubirii, instanța ia act de învoiala acestora și a stabilește despăgubirile

în condițiile art. 15 din același act normativ.

Întrucât pârâta a refuzat să achite

onorariul stabilit pentru refacerea expertizei tehnice, după care nu s-a mai

prezentat la proces, instanța a stabilit despăgubirile la nivelul ofertei de

expropriere.

Prin decizia civilă nr. 781/A din 20

decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VII-a, a admis apelul

declarat de pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentința apelată și, în

consecință, a stabilit în sarcina intimatei-reclamante o despăgubire în cuantum

de 2.325 dolari SUA, respectiv de 50 dolari SUA/mp pentru suprafața de 46,5 mp

teren, suma urmând a fi plătită la cursul oficial leu - dolari SUA al BNR,

valabil, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei; a

înlăturat „învoiala” de care instanța de fond a luat act și a obligat

intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 8.000.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 6979 din 14

septembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 11837/2/2004, Înalta Curte de Casație

și Justiție a admis recursul declarat de C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. București;

a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin decizia nr. 76/A din 24

septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a admis

apelul declarat de apelanta-pârâtă G.V.A.E.; a schimbat, în parte, sentința

apelată în sensul că a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire către

pârâtă în cuantum de 465 Euro, respectiv de 10 Euro/mp ( pentru suprafața de 46,5

mp teren, expropriată ), sumă ce urmează a fi plătită la cursul oficial leu - Euro

al BNR, valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii

definitive a acestei decizii; a înlăturat învoiala de care prima instanță a

luat act și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate, reținând, în

esență, următoarele:

Apelanta-pârâtă a fost de acord cu

exproprierea terenului în suprafață de 46,5 mp, dar nu a fost de acord cu

cuantumul despăgubirii de 2 dolari SUA/mp, stabilită în baza ofertei avansate

de A.N.P., solicitând 50 dolari SUA/mp, astfel cum rezultă din tranzacția

încheiată între părți.

S-a apreciat că expertiza efectuată

în această fază procesuală a răspuns cerințelor impuse de art. 26 din Legea nr.

33/1999, conform căruia despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului

și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Curtea, făcând aplicarea

dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 și comparând rezultatul expertizei

cu oferta de 2 dolari SUA/mp; și cu solicitarea apelantei-pârâte de 50 dolari

SUA/mp, a apreciat că 10 Euro/mp este o despăgubire rezonabilă în raport cu

caracteristicile terenului în suprafață de 46,5 mp, supus exproprierii, sumă ce

va fi plătită la cursul oficial leu-Euro al B.N.R., valabil, în cel mult 30 de

zile de la data rămânerii definitive a prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta G.V.A.E., criticând-o pentru următoarele motive :

Comisia de experți care a întocmit

raportul de expertiză a fost constituită cu încălcarea dispozițiilor art. 25

din Legea nr. 33/1994.

Astfel, raportul de expertiză a fost

întocmit de experții S.F., desemnată de către instanță, A.D., propus de

expropriator și C.T., propus de pârâtă.

Expertul tehnic S.F. nu are

specializarea necesară întocmirii raportului de expertiză în cauză, expertul C.T.

nu figurează în evidențele B.L.E.T. București, iar expertul propus de

expropriator nu a făcut dovada calității sale de expert, neavând legitimația

vizată la zi pentru anul 2007 și, totodată, acesta are specializarea

agricultură și nicidecum evaluator topo.

S-a mai arătat că și valoarea de

piață a terenului stabilită ca urmare a efectuării raportului de expertiză,

respectiv 10 Euro/mp, este mult diminuată, întrucât alte trei proprietăți

selectate de expert, în raport de care s-a stabilit valoarea de piață a

terenului, nu pot fi luate ca punct de reper în stabilirea valorii de piață a

terenului, deoarece sunt cu mult mai mari față de terenul prezentei cauze,

fiind cunoscut faptul că, pe măsură ce suprafața de teren oferită vânzării este

mai mare, prețul de vânzare scade.

De asemenea, in stabilirea valorii

de piață a terenului nu s-a ținut seama de poziția acestuia, de lucrările deja

executate și de consecințele acestora, respectiv imposibilitatea pârâtei de a

avea acces la restul terenului, cât și de lucrările care se impun a fi

efectuate de către aceasta, pe cheltuiala sa, pentru a putea avea acces la

restul terenului proprietatea sa, aflat în spatele terenului expropriat.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și art. 9 C.

proc. civ., instanța constată recursul fondat.

Prin decizia civilă nr. 6979 din 14

septembrie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că recursul

declarat de reclamantă este întemeiat, impunându-se casarea cu trimitere spre

rejudecarea cauzei la aceeași instanță, deoarece instanța de apel nu s-a

conformat dispozițiilor imperative prevăzute de art. 25 din Legea nr. 33/1994,

în sensul constituirii comisiei de experți, respectiv unul desemnat de

expropriator, unul de instanță și unul de persoana expusă exproprierii.

Potrivit art. 25 din Legea nr.

33/1994 „pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de

experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de

expropriator și un al treilea din partea persoanei supusă exproprierii”.

Potrivit art. 11 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2000 „persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 10 este

înscrisă în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari, întocmit pe

specialități și pe județe, de Biroul Central pentru expertize tehnice

judiciare”, iar potrivit art. 14 alin. (1) din același act normativ „persoana

care a dobândit calitatea de expert tehnic judiciar sau de specialist, în

condițiile prezentei ordonanțe, poate efectua expertize tehnice numai în specialitatea

în care a fost atestat”.

În raport de aceste prevederi legale

și de dispozițiile art. 202 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „dacă

părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se vor numi de către

instanță, prin tragere la sorți, în ședința publică, de pe lista întocmită de

biroul local de expertiză”, instanța de apel, pentru efectuarea expertizei

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, trebuia să dispună constituirea

comisiei de expertiză din experți tehnici evaluatori cu specializarea topo care

să fie înscriși în tabelul nominal, întocmit, pe specialități, de Biroul Central

pentru expertize tehnice judiciare.

Or, în speță, Biroul Local de

expertize judiciare tehnice contabile a comunicat instanței o listă cu 6

experți dar cu specialitatea topografie, cadastru și geodezie, fila 26 dosar

apel, iar grefiera de ședință de la termenul din 29 ianuarie 2009 a luat

legătura cu expertul M.B.M., care a comunicat instanței o listă cu trei experți

tehnici, filele 29, 30 dosar apel, fără ca instanța de judecată să fi dispus în

acest sens.

La termenul următor, din 26

februarie 2007, instanța, fără să verifice dacă experții comunicați cu lista de

la fila 30 sunt experți tehnici evaluatori cu specializarea topo și dacă sunt

înscriși în tabelul nominal întocmit de Biroul Central pentru expertize tehnice

judiciare, cu încălcarea dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., a

dispus constituirea comisiei de experți astfel, S.F. propus de instanță, C.T.

propus de pârâtă și A.D. propus de intimată, pentru efectuarea expertizei

prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994.

Numai că expertul S.F. nu avea

calitatea de expert tehnic evaluator cu specialitatea topo, ci este expert

tehnic în specialitatea construcții civile, C.T., propus de pârâtă, nu este

înscris în tabelul nominal cuprinzând experții tehnici judiciari întocmit de

Biroul Central pentru expertize tehnice judiciare, iar A.D. nu a făcut dovada

calității sale de expert, în sensul că este înscris în tabelul nominal

cuprinzând experți tehnici judiciari pentru anul 2007.

De altfel, până la termenul următor

celui la care a fost numită comisia de experți, expertul S.F. a adus la

cunoștință că are calitatea de expert tehnic judiciar în specialitatea „construcții

civile și industriale”, iar pârâta a solicitat înlocuirea expertului desemnat

de aceasta pentru lipsa imparțialității și a expertului desemnat de instanță

pentru faptul că nu a făcut dovada calității de expert, respectiv nu are

legitimația vizată pentru anul 2007, fără ca instanța să se pronunțe asupra

acestor obiecțiuni ridicate în termen, potrivit art. 212 alin. (2) C. proc.

civ.

Prin urmare, comisia de experți

pentru evaluarea terenului, prevăzută de art. 25 din Legea nr. 33/1994, s-a

constituit cu încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (1) și 14 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2000 și a dispozițiilor art. 202 alin. (1) C. proc. civ., iar

vătămarea produsă recurentei-pârâte nu poate fi înlăturată decât prin anularea

actului de procedură îndeplinit cu nerespectarea formelor legale, în condițiile

art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

De aceea, fără a se mai analiza

celelalte critici formulate de recurenta-pârâtă privind criteriile de evaluare

a terenului, instanța, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite

recursul declarat de pârâta G.V.A.E., va casa decizia recurată și va trimite

cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării se va dispune

efectuarea expertizei cu respectarea dispozițiilor legale menționate și se vor

avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta G.V.A.E.

împotriva deciziei nr. 76 A din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VII a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, pe care o casează.

Trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 22 mai 2008.