ÎCCJ, decizie (scj.ro #82147)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82147) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Componența comisiei de experți pentru stabilirea despăgubirilor.
Cuprins
pe materii.
Drept civil. Drept de proprietate. Cerere
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Componența comisiei de
experți pentru stabilirea despăgubirilor.
Index
alfabetic
. Drept civil.
-
Exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
-
Componența comisiei de experți pentru stabilirea
despăgubirilor.
Legea
nr
. 33/1994:
art
.
25
C.pr.civ
.
art
. 208
Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea
pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va
constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul
desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt
supuse exproprierii.
Constituirea comisiei de experți este declarată de lege, deci
obligatorie pentru instanță
.
Î.C.C.J
., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 6979 din 14 septembrie 2006
Administrația Națională a Drumurilor din România – Direcția
Regională de Drumuri și Poduri București a chemat în judecată pârâta
G.V.A.E
. pentru ca instanța să dispună exproprierea
suprafaței
de 46,50
mp
teren,
deținută în proprietate de aceasta, în vederea realizării lucrării de interes
național „Lărgire la 4 benzi DN5 Adunații
Copăceni
–
Giurgiu
Km
23+200 – 59+100” potrivit
OG
nr.16/1999 aprobată și modificată prin Legea nr.1/2002.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între terenurile
afectate de lucrările ce se vor realiza se află și cel al pârâtei, aceasta din
urmă fiind de acord cu exproprierea terenului arabil în suprafață de 46,5
mp
,
neacceptând
însă oferta de 2
USD/mp
.
Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr.6 din 23 ianuarie
2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta Administrația Națională de
Drumuri și Poduri din România – Direcția Regională de Drumuri și Poduri
București împotriva pârâtei și a luat act de învoiala părților în scris,
privind exproprierea imobilului, teren arabil în suprafață de 45,5
mp
situat în extravilanul comunei
Daia
,
județul Giurgiu.
De asemenea, a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în
cuantum total de 93
USD
, respectiv câte 2
USD/mp
, despăgubire ce urmează a fi plătită la cursul
oficial leu – dolar al
BNR
valabil în termen de cel
mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că potrivit
art.24 alin.2 din Legea nr.33/1994, atunci când părțile se învoiesc doar cu
privire la expropriere, dar nu și asupra despăgubirii, instanța va lua act de
învoială și va stabili despăgubirea în condițiile art.15 din același act
normativ.
Întrucât pârâta a refuzat să achite onorariul stabilit pentru
efectuarea expertizei tehnice, după care nu s-a mai prezentat la proces,
instanța a stabilit despăgubirea la nivelul ofertei de expropriere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta susținând că,
în cauză nu există o convenție valabilă între părți, în sensul legii, deoarece
nu toate clauzele acesteia au fost însușite, cu atât mai mult cu cât
obiecțiunea privind despăgubirile a fost inserată ca atare în convenția de
expropriere.
A mai arătat, că prima instanță, prin hotărârea atacată, a
încălcat nu numai dispozițiile art.24 alin.2 din Legea nr.33/1994 dar și principiile
constituționale privind garantarea și apărarea dreptului de proprietate.
În cauză, instanța de apel, a încuviințat pentru apelantă proba
cu înscrisuri și expertiza tehnică de specialitate.
Prin decizia civilă nr.781/A din 20 decembrie 2005, pronunțată
de Curtea de Apel București, Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de pârâta
și a fost schimbată în parte sentința apelată.
S-a stabilit în sarcina reclamantei o despăgubire în cuantum de
2325
USD
, respectiv de 50
USD/mp
– 46,5
mp
, sumă ce urmează a fi plătită la cursul
oficial
leu-USD
al
BNR
,
valabil, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a
deciziei; a înlăturat „învoiala” de care instanța de fond a luat act.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, că în cauză
sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.33/1994 și comparând
rezultatul expertizei cu ofertă de 2
USD
și de
preferința apelantei exprimată prin „învoială” a constatat că prețul de 50
USD/mp
reprezintă o dreaptă despăgubire, aceasta
nefiind
mai mică decât cea oferită de expropriator și nici
mai mare decât cea solicitată de apelantă (art.27 alin.2 din Legea nr.33/1994).
A mai reținut instanța de apel, că pentru evaluarea terenului în
litigiu, au fost luate în calcul valori reduse la aproximativ 50% din cele
realizabile la tomate, astfel: 60.000
kg/ha
față de
45 – 110.000
kg/ha
potențialul culturii; 1,5
RON/kg
tomate față de 3 – 5 practicat în piețe.
Împotriva deciziei date în apel, Compania Națională de
Autostrăzi și Drumuri Naționale SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri
București, a declarat recurs, considerând că, instanța a încălcat dispozițiile
imperative prevăzute de art.25 din Legea nr.33/1994 și ale art.208 Cod de
procedură civilă, în sensul că nu a fost
încunoștiințată
asupra efectuării expertizei.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta
în continuare:
Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, privind exproprierea
pentru cauza de utilitate publică, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va
constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul
desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt
supuse exproprierii.
În speță, prin încheierea de ședință din data de 20 septembrie
2005, instanța de apel, a desemnat un expert, fără a se mai conforma
dispozițiilor imperative prevăzute de art.25 din Legea nr.33/1994, în sensul
constituirii comisiei de experți, respectiv unul desemnat de expropriator și un
al treilea, de persoana supusă exproprierii.
Constituirea comisiei de experți este declarată de lege, fiind
deci obligatorie pentru instanță.
Pe de altă parte, dispoziția prevăzută în art.208 alin. (1) Cod de
procedură civilă, nu poate fi considerată ca fiind satisfăcută, din moment ce
expertul desemnat de instanță la pct.4 al raportului de expertiză a consemnat
că „din dosar reieșind că intimata
relamantă
Administrația Drumuri și Poduri București nu mai dorește a se prezenta”, nu a
mai
incunoștiințat-o
astfel despre efectuarea
expertizei.
Această neregularitate procedurală a fost invocată de recurentă
și în apel.
În consecință, încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.25
din Legea nr.33/1994 cât și pe cele referitoare la citarea recurentei în
vederea efectuării expertizei dispuse de instanța de apel, justifică admiterea
recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre
rejudecare
la Curtea de Apel București.