ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1210/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la Curtea de Apel Constanța,

reclamantul I.O.B. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze

decizia din 20 iunie 2007 emisă de pârâta C.N.P.D.A.S., precum și plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea contestației,

acesta a arătat că până la data de 25 iunie 2007 a deținut funcția publică de director

executiv al C.J.P. Constanța. Prin decizia atacată a fost mutat temporar, pe perioada

cercetării administrative, pe funcția publică de execuție de consilier clasa I,

gradul profesional superior, treapta de salarizare I, la D.E.E.C. – Serviciul evidență

contribuabili. Această măsură, în opinia reclamantului, reprezintă o modificare

nejustificată a raportului de serviciu în condițiile în care, din cuprinsul deciziei

nu rezultă că mutarea s-a făcut în interesul instituției publice pe care a condus-o,

așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 188/1999. Ulterior, a invocat ca motiv de

nulitate a deciziei, emiterea acesteia în perioada în care se afla internat în spital.

Prin sentința civilă

nr. 750 din 8 noiembrie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă,

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de către

reclamantul I.O.B., a anulat decizia emisă de pârâtă și a obligat pârâta la plata

către reclamant a sumei de 8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că decizia emisă de pârâtă a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 36 și art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999. S-a arătat că

la data de 22 iunie 2007 contestatorul a fost internat în Spitalul M.U. Constanța,

fiind externat la 26 iunie 2007 și în continuare s-a aflat în concediu de boală.

În aceste condiții, a precizat totodată curtea de apel, decizia a cărei anulare

s-a solicitat a fost comunicată C.J.P. Constanța la data de 22 iunie 2007, dată

la care contestatorul se afla deja internat în spital, astfel că modificarea raportului

de serviciu nu se putea face decât din inițiativa acestuia.

Referitor la condițiile

prevăzute de art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, instanța de fond a reținut

că acestea nu au fost întrunite întrucât, așa cum rezultă chiar din preambulul deciziei

atacate, controlul de gestiune era deja finalizat, astfel că s-a apreciat greșit

că prin menținerea în funcție a reclamantului ca director executiv, acesta mai putea

influența controlul inițiat de către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs C.N.P.D.A.S., invocând motivul de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța

de fond a aplicat greșit legea, reținând eronat că dispozițiile art. 77 alin. (7)

din Legea nr. 188/1999 s-ar aplica numai în condițiile art. 91 din aceeași lege.

În realitate, consideră recurenta, art. 77 se găsește în capitolul VIII „sancțiunile

disciplinare și răspunderea funcționarilor publici”, pe când art. 91 vizează „modificarea,

suspendarea și încetarea raportului de serviciu al funcționarului public”.

Într-o critică distinctă,

recurenta combate analiza pe care curtea de apel a făcut-o cu referire la condițiile

aplicării art. 77 alin. (7) din lege. Arată că textul indicat impune mutarea temporară

a funcționarului public atunci când prin natura funcției exercitate acesta ar putea

influența cercetarea administrativă. Faptul că la data emiterii deciziei controlul

de gestiune era finalizat este irelevant, câtă vreme cercetarea administrativă era

în curs de desfășurare.

Prin întâmpinarea formulată,

intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că dispozițiile

unui act normativ trebuie examinate sistemic iar nu trunchiat, concluzia sa fiind

că și în cazul aplicării dispozițiilor art. 77 alin. (7) din lege se produce o modificare

a raporturilor de serviciu, modificare ce trebuie efectuată cu respectarea principiului

stabilității funcționarului public, iar nu discreționar. Mai indică faptul că nu

s-a probat de partea adversă că ar fi putut influența cursul cercetării administrative.

Referitor la incidența

art. 36 din Legea nr. 188/1999, intimatul susține că instanța de fond a reținut

corect că măsura dispusă este nelegală, fiind comunicată la o dată la care el era

internat în spital.

În cadrul probei cu înscrisuri,

conform art. 305 C. proc. civ., părțile au depus la dosarul cauzei acte aflate în

dosarul comisiei de disciplină constituite în cadrul C.N.P.A.S. care cercetează

aspectele sesizate de Președintele C.N.P.A.S., precum și decizia din 19

decembrie 2007 prin care Președintele C.N.P.A.S. l-a sancționat pe intimat cu retrogradarea

în funcția publică de execuție de consilier, clasa I, gradul profesional superior,

treapta de salarizare I, pe o perioadă de 1 an, cu menținerea drepturilor salariale,

exclusiv indemnizația de conducere în procent de 50%.

Examinând sentința atacată,

prin prisma motivelor expuse de recurentă, a apărărilor din întâmpinare, precum

și în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Actul administrativ dedus

controlului de legalitate de către intimatul-reclamant I.O.B. este decizia din 20

iunie 2007 emisă de Președintele C.N.P.D.A.S.

Prin această decizie intimatul-reclamant,

care deținea funcția publică de conducere de director executiv al C.J.P. Constanța,

a fost mutat temporar, pe perioada cercetării administrative, în conformitate cu

prevederile art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 republicată, în funcția publică

de execuție de consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare

I, la D.E.E.C. – Serviciul evidență contribuabili, cu menținerea drepturilor salariale

avute, mai puțin indemnizația de conducere în procent de 50%.

Motivele de nelegalitate

reținute de instanța de fond, astfel cum au fost expuse în cele ce preced, vizează,

pe de o parte, încălcarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 și, pe de

altă parte, greșita aplicare a dispozițiilor art. 77 alin. (7) din aceeași lege,

în condițiile în care controlul de gestiune era finalizat.

Din această perspectivă,

critica referitoare la corelația dintre art. 77 alin. (7) și art. 91 din Legea

nr. 188/1999 apare ca fiind nepertinentă, întrucât instanța de fond nu s-a raportat

în cuprinsul argumentației soluției adoptate la acest din urmă text, care stabilește

condițiile în care se poate dispune mutarea definitivă ori temporară a unui funcționar

public în cadrul altui compartiment al autorității. Este adevărat că în cererea

de chemare în judecată reclamantul invocase și încălcarea dispozițiilor art. 91

alin. (3) din lege, dar instanța de fond nu a considerat necesar să se raporteze

la acest text legal, în considerarea naturii speciale a mutării temporare la care

se referă art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 republicată, dispusă în cadrul

procedurii de atragere a răspunderii disciplinare a funcționarilor publici.

Cât privește incidența

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 188/1999 republicată, Înalta Curte reține că

potrivit acestui text raportul de serviciu nu poate fi modificat „în perioada concediilor

de boală”.

Necontestat, actul administrativ

atacat a fost emis la data de 20 iunie 2007.

Din biletul de internare

întocmit de Spitalul M.U. Constanța rezultă că intimatul-reclamant a fost internat

în această instituție spitalicească în perioada 22 – 26 iunie 2007 iar ulterior

a beneficiat de concediu medical.

Prin urmare nu se poate

considera că raportul de serviciu a fost modificat „în perioada” în care intimatul-reclamant

s-a aflat în incapacitate temporară de muncă din motive medicale, ci anterior acestui

moment.

Legalitatea unui act administrativ

se apreciază prin raportare la situația de fapt și de drept existentă la momentul

emiterii ori adoptării sale iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări ulterioare

și imprevizibile.

Analiza pe care o face

recurenta în cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs, referitoare la condițiile

aplicării art. 77 alin. (7) din Legea privind Statutul funcționarilor publici, este

corectă.

Potrivit acestui text

de lege:

„Pe perioada cercetării

administrative, în situația în care funcționarul public care a săvârșit o abatere

disciplinară poate influența cercetarea administrativă, conducătorul autorității

sau instituției publice are obligația de a interzice accesul acestuia la documentele

care pot influența cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcționarului

public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorității ori instituției

publice”.

Faptul că la data emiterii

deciziei examinate era deja întocmit procesul-verbal de control înregistrat la Registratura

Generală a C.J.P. Constanța din 16 iunie 2007 este, într-adevăr, irelevant, câtă

vreme cercetarea administrativă era în curs iar intimatul-reclamant îndeplinea funcția

de director executiv al instituției publice, putându-se prezuma în mod rezonabil

că „ar putea influența” această cercetare referitoare la unele disfuncționalități

economico-financiare care i se imputau.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că se impune admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. (1)-(3)

raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată, neexistând motive pentru anularea deciziei din 20

iunie 2007, atacate în contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de C.N.P.D.A.S. împotriva sentinței civile nr. 750/CA din 8 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului I.O.B. împotriva pârâtei C.N.P.D.A.S.,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2008.