ÎCCJ, decizie (scj.ro #84971)

Funcționar public.

Răspundere disciplinară. Mutarea temporară dintr-o funcție

publică de conducere într-una de execuție pe durata cercetării

disciplinare.

Legalitate

.

Legea

nr.

188/1999,

art.

77

alin

.

(7)

Cuprins pe materii: Dreptul funcției publice

Indice

alfabetic: cercetare disciplinară

Concediu de boală

Funcționar public.

Mutare temporară în cadrul altui compartiment al

instituției publice

Raport de serviciu. Modificare

Este justificată aplicarea în

cadrul procedurii atragerii răspunderii disciplinare a funcționarilor

publici a măsurii prevăzute de art. 77 alin. (7) din Legea nr.

188/1999 republicată, constând în  mutarea temporară în cadrul

altui compartiment al instituției publice, aplicată directorului

executiv al instituției – în privința căruia se realiza

cercetarea administrativă – întrucât s-a apreciat în mod rezonabil că

din funcția respectivă, acesta ar fi putut influența

desfășurarea cercetării referitoare la unele

disfuncționalități în activitate, ce i se imputau.

Faptul că după 2 zile de la data emiterii actului administrativ de

mutare într-o funcție de execuție, directorul executiv a fost

internat intr-un spital, nu atrage incidența art. 36 din Legea nr.

188/1999, potrivit căruia, raportul de serviciu nu poate fi modificat in

perioada concediilor de boală, întrucât legalitatea unui act administrativ

trebuie apreciată prin raportarea la situația de fapt si de drept

existentă la momentul emiterii sau adoptării sale, iar nu in

funcție de evenimente sau împrejurări ulterioare si imprevizibile.

I.C.C.J.

, Secția de contencios administrativ și fiscal

Decizia

nr. 1210  din 21 martie 2008

Notă:

Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999, în forma

republicată în M.Of. nr. 65 din 29/05/2007

Prin cererea formulată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul IB a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze

decizia nr.274 din 20.06.2007 emisă de pârâta Casa Națională de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, precum și plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestației, acesta a arătat că până la data

de 25.06.2007 a deținut funcția publică de director executiv al

Casei Județene de Pensii Constanța. Prin decizia atacată a fost

mutat temporar, pe perioada cercetării administrative, pe funcția

publică de execuție de consilier clasa I, gradul profesional

superior, treapta de salarizare I, la Direcția Economică și

Evidență Contribuabili – Serviciul evidență contribuabili.

Această măsură, în opinia reclamantului, reprezintă o

modificare nejustificată a raportului de serviciu în condițiile în

care, din cuprinsul deciziei nu rezultă că mutarea s-a făcut în

interesul instituției publice pe care a condus-o, așa cum prevăd

dispozițiile Legii nr.188/1999. Ulterior, a invocat ca motiv de nulitate a

deciziei, emiterea acesteia în perioada în care se afla internat în spital.

Prin sentința civilă nr.750 din 8.11.2007, Curtea de Apel

Constanța – Secția comercială, maritimă, fluvială,

contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată

de către reclamantul IB, a anulat decizia nr.274/2007 emisă de

pârâtă și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 8

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

decizia nr.274/2007 emisă de pârâtă a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art.36 și art.77 alin.7 din Legea nr.188/1999. S-a

arătat că la data de 22.06.2007 contestatorul a fost internat în

Spitalul Militar de Urgență Constanța, fiind externat la

26.06.2007 și în continuare s-a aflat în concediu de boală. În aceste

condiții, a precizat totodată curtea de apel, decizia a cărei

anulare s-a solicitat a fost comunicată Casei Județene de Pensii

Constanța la data de 22.06.2007, ora 10,30 dată la care contestatorul

se afla deja internat în spital, astfel că modificarea raportului de

serviciu nu se putea face decât din inițiativa acestuia.

Referitor la condițiile prevăzute de art.77 alin. (7) din Legea

nr.188/1999, instanța de fond a reținut că acestea nu au fost

întrunite întrucât, așa cum rezultă chiar din preambulul deciziei

atacate, controlul de gestiune era deja finalizat, astfel că s-a apreciat

greșit că  prin menținerea în funcție a reclamantului

ca director executiv, acesta mai putea influența controlul inițiat de

către pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Națională de

Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, invocând motivul de

modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recurenta susține că instanța de fond a aplicat greșit

legea, reținând eronat că dispozițiile art.77 alin.(7) din Legea

nr.188/1999 s-ar aplica numai în condițiile art.91 din aceeași lege.

În realitate, consideră recurenta, art.77 se găsește în

capitolul VIII „Sancțiunile disciplinare și răspunderea

funcționarilor publici”, pe când art.91 vizează „Modificarea,

suspendarea și încetarea raportului de serviciu al funcționarului

public”.

Într-o critică distinctă, recurenta combate analiza pe care curtea de

apel a făcut-o cu referire la condițiile aplicării art.77

alin.(7) din lege. Arată că textul indicat impune mutarea

temporară a funcționarului public atunci când prin natura

funcției exercitate acesta ar putea influența cercetarea

administrativă. Faptul că la data emiterii deciziei controlul de

gestiune era finalizat este irelevant, câtă vreme cercetarea

administrativă era în curs de desfășurare.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

A arătat că dispozițiile unui act normativ trebuie examinate

sistemic iar nu trunchiat, concluzia sa fiind că și în cazul

aplicării dispozițiilor art.77 alin.(7) din lege se produce o

modificare a raporturilor de serviciu, modificare ce trebuie efectuată cu

respectarea principiului stabilității funcționarului public, iar

nu discreționar. Mai indică faptul că nu s-a probat de partea

adversă că ar fi putut influența cursul cercetării

administrative.

Referitor la incidența art.36 din Legea nr.188/1999, intimatul

susține că instanța de fond a reținut corect că

măsura dispusă este nelegală, fiind comunicată la o

dată la care el era internat în spital.

În cadrul probei cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă,

părțile au depus la dosarul cauzei acte aflate în dosarul comisiei de

disciplină constituite în cadrul C.N.P.A.S. care cercetează aspectele

sesizate de Președintele C.N.P.A.S. (nr.1 din 20.06.2007), precum și

Decizia nr.575/ 19.12.2007 prin care Președintele C.N.P.A.S. l-a

sancționat pe intimat cu retrogradarea în funcția publică de

execuție de consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de

salarizare I, pe o perioadă de 1 an, cu menținerea drepturilor

salariale, exclusiv indemnizația de conducere în procent de 50%.

Recursul este fondat.

Actul administrativ dedus controlului de legalitate de către

intimatul-reclamant IB este Decizia nr.274 din 20.06.2007 emisă de

Președintele Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de

Asigurări Sociale.

Prin această decizie intimatul-reclamant, care deținea funcția

publică de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii

Constanța, a fost mutat temporar, pe perioada cercetării

administrative, în conformitate cu prevederile art.77 alin.(7) din Legea

nr.188/1999 republicată, în funcția publică de execuție de

consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I, la

Direcția Economică și Evidență Contribuabili –

Serviciul evidență contribuabili, cu menținerea drepturilor

salariale avute, mai puțin indemnizația de conducere în procent de

50%.

Motivele de nelegalitate reținute de instanța de fond, astfel cum au

fost expuse în cele ce preced, vizează, pe de o parte, încălcarea

prevederilor art.36 din Legea nr.188/1999 și, pe de altă parte,

greșita aplicare a dispozițiilor art.77 alin.(7) din aceeași

lege, în condițiile în care controlul de gestiune era finalizat.

Din această perspectivă, critica referitoare la corelația dintre

art.77 alin.(7) și art.91 din Legea nr.188/1999 apare ca fiind

nepertinentă, întrucât instanța de fond nu s-a raportat în cuprinsul

argumentației soluției adoptate la acest din urmă text, care

stabilește condițiile în care se poate dispune mutarea

definitivă ori temporară a unui funcționar public în cadrul

altui compartiment al autorității. Este adevărat că în

cererea de chemare în judecată reclamantul invocase și

încălcarea dispozițiilor art.91 alin.(3) din lege, dar instanța

de fond nu a considerat necesar să se raporteze la acest text legal, în

considerarea naturii speciale a mutării temporare la care se referă

art.77 alin.(7) din Legea nr.188/1999 republicată, dispusă în cadrul

procedurii de atragere a răspunderii disciplinare a funcționarilor

publici.

Cât privește incidența dispozițiilor art.36 din Legea

nr.188/1999 republicată, Înalta Curte reține că potrivit acestui

text raportul de serviciu nu poate fi modificat „în perioada concediilor de

boală”.

Necontestat, actul administrativ atacat a fost emis la data de 20.06.2007.

Din biletul de internare nr.1591 întocmit de Spitalul Militar de

Urgență Constanța rezultă că intimatul-reclamant a

fost internat în această instituție spitalicească în perioada 22

– 26.06.2007 iar ulterior a beneficiat de concediu medical.

Prin urmare nu se poate considera că raportul de serviciu a fost modificat

„în perioada” în care intimatul-reclamant s-a aflat în incapacitate

temporară de muncă din motive medicale, ci anterior acestui moment.

Legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportare la

situația de fapt și de drept existentă la momentul emiterii ori

adoptării sale iar nu în funcție de evenimente ori împrejurări

ulterioare și imprevizibile.

Analiza pe care o face recurenta în cuprinsul celui de-al doilea motiv de

recurs, referitoare la condițiile aplicării art.77 alin.(7) din Legea

privind Statutul funcționarilor publici, este corectă.

Potrivit acestui text de lege:

„Pe perioada cercetării administrative, în situația în care

funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară

poate influența cercetarea administrativă, conducătorul

autorității sau instituției publice are obligația de a

interzice accesul acestuia la documentele care pot influența cercetarea

sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcționarului

public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorității

ori instituției publice”.

Faptul că la data emiterii deciziei examinate era deja întocmit

procesul-verbal de control înregistrat la Registratura Generală a Casei

Județene de Pensii Constanța cu nr.4072/ 16.06.2007 este,

într-adevăr, irelevant, câtă vreme cercetarea administrativă era

în curs iar intimatul-reclamant îndeplinea funcția de director executiv al

instituției publice, putându-se prezuma în mod rezonabil că „ar putea

influența” această cercetare referitoare la unele

disfuncționalități economico-financiare care i se imputau.

Recursul a fost admis.