ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1733/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1733/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului

penal de față;

Prin încheierea nr. 117 PI din 13

aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosar nr.

465/59/2011, în baza art. 160

8

alin. (1) C. proc. pen. a fost admisă

în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul

M.V.L.

În temeiul

art. 160

8a

alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V.L.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100

RON, cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că

prin cererea înregistrată sub nr. 465/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara inculpatul

M.V.L. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit disp. art.

160

1

și urm. C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.M., cerere

care a fost însușită la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2011 de către

inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferință, potrivit prevederilor

art. 74

1

C. proc. pen.

În motivarea cererii

s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei asemenea cereri,

cu atât mai mult că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta pericol concret

pentru ordinea publică, întrucât a recunoscut și colaborat cu organele de anchetă,

nu se va sustrage de la judecată și va exista riscul săvârșirii unor noi infracțiuni.

A fost atașat

Dosarul nr. 269/P/2010 al D.N.A. (copie).

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Organul de urmărire

penală a reținut în sarcina inculpatului M.V.L., săvârșirea infracțiunilor de aderare

la un grup infracțional organizat și luare de mită, în formă continuată (8 acte

materiale), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și art. 254 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7

alin. (3) din Legea nr. 39/2003.

În concret, starea

de fapt reținută în sarcina inculpatului de către organul de urmărire penală este

următoarea:

În cursul lunii

decembrie 2010, M.V.L. a aderat la grupul infracțional organizat constituit din

alți lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița

și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în

România, acționând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție

și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între

membrii grupării infracționale.

Susnumitul, în

calitate de ofițer de poliție la P.T.F. Moravița, a consimțit ca împreună cu ceilalți

polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare

la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea

și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona

de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.

De asemenea, pe

fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător

atribuțiile profesionale, M.V.L. s-a integrat în grupul infracțional organizat,

asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării

criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții

de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea

respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la

locurile de depozitare a mărfii.

Pe de altă parte,

în perioada anterior menționată, M.V.L., acționând în cadrul grupului infracțional

organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, suma totală de aproximativ 1.820 euro, pentru a nu își îndeplini

îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de ofițer de poliție în cadrul

P.T.F. Moravița, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:

În noaptea de

01 din 02 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F.

Moravița, a primit, prin intermediul șefului de tură, ofițerul de poliție D.V.,

suma de 50 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat

în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele

cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

În ziua de 08

decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița,

a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de

poliție D.V., suma de 300 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la

persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

În noaptea de

09 din 10 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F.

Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul

de poliție D.V., suma de 300 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului

infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva

noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări

în România;

În ziua de 12

decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița,

a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de

poliție D.V., suma de 100 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele

cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

În noaptea de

13 din 14 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F.

Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul

de poliție D.V., suma de 270 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului

infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva

noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări

în România;

În ziua de 16

decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă, la P.T.F. Moravița,

a primit, împreună cu șeful de tură, ofițerul de poliție D.V., prin intermediul

lucrătorilor vamali care au fost de serviciu în aceeași tură, suma de aproximativ

1.800 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat

în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora

li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România. Ulterior, M.V.L.

și-a însușit din acele foloase suma de 200 euro, iar diferența a împărțit-o unora

dintre lucrătorii de poliție care făceau parte din același grup infracțional organizat;

În noaptea de

17 din 18 decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă, la P.T.F.

Moravița, a primit, cu titlu de mită, suma de 850 euro de la traficantul P.S., precum

și, împreună cu șeful de tură, ofițerul de poliție D.V., a primit, prin intermediul

lucrătorilor vamali care au fost de serviciu în aceeași tură, suma de aproximativ

1.900 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat

în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele

cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România. Ulterior,

M.V.L. și-a însușit din acele foloase suma de 400 euro, iar diferența a împărțit-o

unora dintre lucrătorii de poliție care făceau parte din același grup infracțional

organizat;

În ziua de 20

decembrie 2010, fiind de serviciu, în calitate de șef de grupă la P.T.F. Moravița,

a primit, prin intermediul lucrătorilor vamali și a șefului de tură, ofițerul de

poliție D.V., suma de 200 euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele

cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România.

Prin încheierea

din 10 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală,

s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.V.L., pe o perioadă de 29 de zile,

începând cu data 10 februarie 2011 până la 10 martie 2011.

În motivarea încheierii

s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și 148 lit. f) C.

proc. pen. inculpatul fiind bănuit de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe că lăsarea în

libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a mai arătat

că inculpatul ar fi acționat în mod organizat în cadrul unui grup infracțional care

a funcționat o perioadă lungă de timp, având reguli de operare și o structură bine

determinată, în scopul săvârșirii unor infracțiuni, respectiv de corupție, obținând

beneficii materiale, precum și caracterul repetat al actelor materiale imprimă faptelor

reținute în sarcina inculpatului un grad de pericol social deosebit de grav.

S-a mai menționat

că cooptarea în cadrul grupării criminale a echipajelor mobile ale vămii și poliției

de frontieră a unor polițiști din structura Ministerului Internelor și Reformei

Administrative a căror competență funcțională era circumscrisă aceleiași zone, cooperarea

strânsă cu traficanții de țigări, inculpatul și-a constituit un mecanism de protecție

și de preîntâmpinare a unor acțiuni de surprindere în flagrant.

Judecătorul cauzei

a subliniat că probatoriul administrat a pus în evidență că activitatea infracțională

era în principiu generalizată la nivelul majorității lucrătorilor vamali și a polițiștilor

de frontieră pentru care activitatea infracțională constituia un veritabil mod de

viață. S-a mai arătat că prin îndeplinirea sarcinilor polițiștii de frontieră și

lucrătorii vamali au vitregit bugetul consolidat al statului de resurse financiare

importante și a afectat buna desfășurare a activității comercianților onești pe

segmentul comerțului de țigări.

Instanța constată

că în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

cu dispozițiile art. 160

4

alin. (1), raportat la art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de judecată de a dispune

liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie

sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită

pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puțin gravă, suficientă însă

pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea

altor fapte penale.

Analizând regulile

instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării provizorii

sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului M.V.L., instanța

de fond a apreciat că în raport cu disp. art. 160

4

alin. (1) C. proc.

pen., rap. la art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația

de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul

pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către

organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura,

gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care

au fost ele comise.

Astfel, Curtea

reține că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă

indicii temeinice că inculpatul ar fi comis infracțiunile reținute în sarcina acestuia

de către procuror, pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional

organizat și luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și, respectiv

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) și art. 9 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 7

alin. (3) din Legea nr. 39/2003, acest fapt se coroborează și cu poziția inculpatului

de recunoaștere a celor opt acte materiale descrise mai sus.

Instanța constată

că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și 148

lit. f) C. proc. pen., în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la

săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite

de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului

prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracțiunilor

de care este acuzat.

Analizând acuzațiile

aduse inculpatului, instanța constată că acestea sunt grave, cu un impact social

deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în

libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o

scădere a încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului,

fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea climatului infracțional,

în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane în vederea comiterii de acte cu

caracter penal de aceeași natură.

Instanța apreciază

că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă

din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat, din care se pare

că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens, care și-au

folosit cunoștințele profesionale și funcția avută (șef de grupă) pentru a asigura

grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte

vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfășurare

a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări.

Instanța apreciază

că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la o ineficientizarea cercetărilor

care sunt efectuate de către organul de urmărire penală, la o descreștere a celerității

urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiție, existând și riscul

influențării în mod negativ a desfășurării urmăririi penale, în condițiile în care

aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul M.V.L.

apare ca nefondată.

Este adevărat

că regula în procesul penal este cercetarea și judecarea persoanelor în stare de

libertate, excepția fiind cercetarea și judecarea în stare de arest preventiv, însă

în prezenta speță, raportat la toate particularitățile cauzei, instanța apreciază

că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față de interesul

particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară

pentru buna desfășurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenție

provizorie, această situație nefiind în contradicție cu principiul prezumției de

nevinovăție.

În ceea ce privește

situația personală a inculpatului, s-a dovedit că acesta este integrat în societate,

a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, a făcut dovada recuperării prejudiciului,

însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului,

în prezentul moment procesual fiind necesară menținerea inculpatului într-o deținere

provizorie pentru buna desfășurare a procesului penal, raportat și la numărul mare

de acte materiale care constituie conținutul infracțiunilor de care este acuzat

inculpatul, chiar dacă aceste acte materiale au fost săvârșite într-un timp relativ

scurt.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul M.V.L., solicitând admiterea cererii de liberare

provizorie sub control judiciar. În susținerea recursului, a arătat că încheierea

este nemotivată și că la data de 13 aprilie 2011 au fost patru cereri de liberare

provizorie soluționate de același magistrat, toate având considerente identice.

A susținut că, de la data reținerii, inculpatul și-a menținut poziția procesuală,

iar la 3 martie 2011 a dat o declarație completă.

A arătat că instanța

nu a analizat cererea, nefiind îndeplinită a doua teză a art. 148 lit. f) C.

proc. pen. privitor la pericolul social pentru ordinea publică, întrucât inculpatul

a fost suspendat din funcție. De asemenea, i-a fost prezentat materialul de urmărire

penală, iar măsura arestării preventive expiră la 8 mai 2011.

A mai invocat

stare gravă de sănătate a mamei inculpatului, care suferă de cancer la plămâni și

împrejurarea că unchiul său, magistrat, a suferit un infarct și a decedat la momentul

reținerii sale.

Totodată, a arătat

că în mod greșit s-a reținut că ar putea influența aflarea adevărului datorită poziției

tatălui său, de fost senator.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Liberarea provizorie

sub control judiciar sau pe cauțiune este o măsură facultativă, ceea ce înseamnă

că beneficiul liberării provizorii nu este un drept al învinuitului sau inculpatului,

ci doar o vocație pe care acesta o are la punerea în libertate, subsumată unor condiții

și garanții.

Din reglementarea

instituției liberării provizorii, rezultă că aceasta presupune mai întâi verificarea

unor condiții de admisibilitate a cererii, iar ulterior aprecierea instanței învestită

cu soluționarea ei cu privire la oportunitatea cercetării învinuitului sau inculpatului

în stare de libertate.

Pentru admiterea

în principiu a cererii de liberare provizorie trebuie îndeplinite deopotrivă condițiile

prev. de art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., însă simpla constatare

a întrunirii din punct de vedere formal a acestor condiții nu atrage după sine și

admiterea pe fond a cererii, ci aceasta presupune o apreciere a judecătorului dacă

este sau nu oportună acordarea liberării provizorii.

În acest context,

Curtea constată că, deși legea nu precizează criteriile ce urmează a sta la baza

acestei aprecieri, nu se poate face abstracție de fapta ce face obiectul cercetărilor,

de împrejurările concrete în care se presupune că aceasta ar fi fost săvârșită,

dar și de circumstanțele personale ale inculpatului inclusiv conduita sa procesuală,

după cum nu este de neglijat stadiul în care se află procesul penal la momentul

formulării cererii.

În urma analizării

acestor criterii, urmează a se aprecia dacă buna desfășurare în continuare a procesului

penal poate fi asigurată exclusiv prin privarea de libertate a învinuitului sau

inculpatului ori dacă aceasta se poate realiza și prin liberarea provizorie sub

control judiciar.

Din această perspectivă,

Curtea constată că inculpatul M.V.L. este cercetat în stare de arest din data de

10 februarie 2011 pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție săvârșită în condițiile

aderării la un grup infracțional organizat, constând în aceea că, alături de alte

persoane, în calitate de lucrător de poliție în cadrul P.T.F. Moravița, județ Suceava,

în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a primit suma

de aproximativ 1.820 de euro pentru a nu-și îndeplini îndatoririle de serviciu privitoare

la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea

și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere.

Dincolo de gravitatea

de necontestat a faptelor ce îi sunt imputate inculpatului (acesta fiind acuzat

de comiterea a 8 acte de corupție), ținând seama de stadiul în care cercetările

se află (urmărirea penală fiind finalizată, iar materialul de urmărire penală prezentat),

prin raportare și la durata scursă de la momentul arestării preventive a acestuia,

având în vedere și poziția procesuală sinceră și cooperantă adoptată de inculpat

pe parcursul cercetărilor, Curtea apreciază că la această dată liberarea provizorie

sub condiție a inculpatului este oportună, punerea sa în libertate nefiind de natură

a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal.

În consecință,

conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. recursul va fi admis,

încheierea casată și rejudecând cauza, Curtea va admite cererea și va dispune punerea

în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M.V.L. de sub puterea

mandatului de arestare, dacă nu este arestat în altă cauză.

Va pune în vedere

inculpatului ca pe durata liberării provizorii sub control judiciar să respecte

obligațiile prev. de art. 160 alin. (3) și alin. (3

1

) C. proc. pen.,

atrăgându-i atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile

sus­menționate, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de recurentul inculpat M.V.L. împotriva încheierii nr. 117 PI din 13 aprilie

2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 465/59/2011.

Casează încheierea

atacată și, rejudecând, în baza art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen., admite

cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.V.L.

Dispune punerea

în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului M.V.L. de sub puterea

mandatului de arestare, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 160

2

alin. (3) și alin. (3

1

) C. proc. pen., pune în vedere inculpatului ca

pe durata liberării provizorii sub control judiciar să respecte următoarele obligații:

- să nu depășească

fără încuviințarea instanței limita teritorială a județului Timiș, cu excepția situațiilor

în care este chemat de către organul de urmărire penală sau instanța de judecată;

- să se prezinte

la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să se prezinte

la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv poliția localității C.,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte

ori este chemat;

- să nu își schimbe

locuința fără încuviințarea instanței;

- să nu dețină,

să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

- să nu se apropie

de inculpații și martorii din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia, direct

sau indirect.

- să nu desfășoare

activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.

În baza art. 160

2

alin. (3

2

) C. proc. pen., atrage atenția inculpatului M.V.L. că, în caz

de încălcare cu rea-credință a oricăreia dintre obligațiile sus-menționate se va

lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160

2

alin. (4) C. proc. pen., dispune comunicarea prezentei decizii administrației locului

de deținere, inculpatului M.V.L. și tuturor instituțiilor prevăzute la art. 145

alin. (2

1

) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 28 aprilie 2011.