ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1969/2011

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință nr. 154/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 546/59/2011, în baza art. 160 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V. În temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V. și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 546/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara inculpatul M.T.V.

a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar potrivit disp. art. 1601 și art. 1602 C. proc. pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.C., cerere care a fost însușită la termenul de judecată din data de 29 aprilie 2011 de către inculpat, acesta fiind audiat prin sistemul videoconferință, potrivit prevederilor art. 741 C. proc. pen. În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 C. proc. pen., cunoaște cazurile de revocare a măsurii arestării preventive. A fost atașat dosarul nr. 269/P/2010 al D.N.A. (copie). Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele: Organul de urmărire penală a reținut în sarcina inculpatului M.T.V. că în calitatea sa de lucrător de poliție, În perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, M.V.T.

a aderat la grupul infracțional organizat constituit din alți lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate în activități de introducere frauduloasă de țigări în România, acționând, în mod coordonat, în scopul comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării infracționale. Sus-numitul, în calitate de agent de poliție la P.T.F. Moravița, a consimțit ca împreună cu ceilalți polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite foloase cu titlu de mită.

De asemenea, pe fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita corespunzător atribuțiile profesionale, M.V.T. s-a integrat în grupul infracțional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esență: asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea sumelor de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea respectivelor foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la locurile de depozitare a mărfii. Pe de altă parte, în cursul lunii ianuarie 2011, M.V.T., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma totală de 515 Euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F.

Moravița, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale: În noaptea de 12/13 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul lucrătorului vamal C.C.D. și investigatorului cu identitate reală N.O.E., suma de 165 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România; În ziua de 23 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moravița, a primit de la lucrătorii vamali din aceeași tură (neidentificați până în prezent), suma de 300 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România; În noaptea de 24/25 ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F.

Moravița, a primit, prin intermediul agentului de poliție M.N., suma de 50 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România. Aceste fapte putând constitui săvârșirea infracțiunii luare de mita, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Pentru a lua această măsură instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc.

pen., reținându-se în esență că inculpatul în calitate de lucrător de poliție din cadrul IJPF Timiș împreună cu alți lucrători de poliție și lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie 2011 au acționat coordonat constituiți în grup infracțional cu scopul sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu vederea, nedenunțării și neconstatării unor infracțiuni sau contravenții comise la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu țigări, banii obținuți cu titlu de mită se colectau într-un fond comun iar la sfârșitul schimbului se împărțeau egal între funcționarii publici.

Starea de arest a inculpatului a fost prelungită succesiv de Curtea de apel București, ultima dată prin încheierea penală din 04 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr. 3022/2/2011 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului până la data de 09 mai 2011. Instanța constată că în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu dispozițiile art. 1604 alin. (1), raportat la art. 1602 alin. (2) C. proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de judecată de a dispune liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau pentru a împiedica comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului M.T.V. instanța apreciază că în raport cu disp. art.1604 alin. (1) C. proc. pen., rap. la art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au fost ele comise. Astfel, Curtea a reținut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită, în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Instanța a constatat că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. , în sensul că există o presupunere rezonabilă cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la natura, gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzațiile aduse inculpatului, instanța a constatat că acestea sunt grave, cu un impact social deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o scădere a încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor statului, fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea climatului infracțional, în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane în vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeași natură.

Instanța a apreciat că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat din care se pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens care și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de țigări Instanța a apreciat că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la ineficientizarea cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală la o descreștere a celerității urmăririi penale care este în defavoarea actului de justiție, existând și riscul influențării în mod negativ a desfășurării urmăririi penale în condițiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că cererea formulată de către inculpatul M.T.V.

apare ca nefondată. Este adevărat că regula în procesul penal este cercetarea și judecarea persoanelor în stare de libertate, excepția fiind cercetarea și judecarea în stare de arest preventiv, însă în prezenta speță, raportat la toate particularitățile cauzei instanța apreciază că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, păstrarea inculpatului într-o detenție provizorie, această situație nefiind în contradicție cu principiul prezumției de nevinovăție.

În ceea ce privește situația personală a inculpatului, acesta arătând are doi copii minori în întreținere dintre care unul bolnav, provine dintr-o familie de polițiști este de 21 de ani în sistem, însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la punerea în libertate a inculpatului, în prezentul moment procesual fiind necesară, menținerea inculpatului într-o deținere provizorie pentru buna desfășurare a procesului penal. Instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, va admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V.

Instanța a considerat că sunt neîntemeiate susținerile procurorului de ședință care a arătat că nu este îndeplinită condiția cu privire la pedeapsă deoarece prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, acest lucru fiind statuat în prev. art. 1411 C. pen., la titlul privind înțelesul unor termeni sau expresii în legea penali coroborat cu decizia nr. 7/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiuni sunt admisibile în ipoteza săvârșii infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intra în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.

Pe fond, văzând că nu sunt motive de admitere a cererii formulate de către inculpatul M.T.V., în temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V. Împotriva acestei soluții a formulat recurs inculpatul M.T.V., criticând-o ca netemeinică și solicitând punerea în libertate. La data de 9 mai 2011 Ministerul Administrației și Internelor a depus o adresă din care rezultă că inculpatul M.T.V. a fost pus în libertate la 8 mai 2011. Înalta Curte constată că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, dar întrucât a fost pus în libertate la 9 mai 2011, soluționarea chiar în mod favorabil a unei asemenea cereri ar fi lipsită de finalitate.

De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul formulat și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.T.V. împotriva încheierii nr. 154/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 546/59/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.