ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1969/2011

Asupra cauzei penale

de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 154/PI din 29

aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul

nr. 546/59/2011, în baza art. 160 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis în

principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul M.T.V.

În temeiul art. 1608a

alin. (6) C. proc. pen. a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare

provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V. și în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr.

546/59/2011 la Curtea de Apel Timișoara inculpatul M.T.V. a solicitat liberarea

provizorie sub control judiciar potrivit disp. art. 1601 și art. 1602 C. proc.

pen., prin apărătorul acestuia, avocat B.C., cerere care a fost însușită la

termenul de judecată din data de 29 aprilie 2011 de către inculpat, acesta

fiind audiat prin sistemul videoconferință, potrivit prevederilor art. 741 C. proc.

pen.

În motivarea cererii

s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 C. proc. pen.,

cunoaște cazurile de revocare a măsurii arestării preventive.

A fost atașat dosarul

nr. 269/P/2010 al D.N.A. (copie).

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Organul de urmărire

penală a reținut în sarcina inculpatului M.T.V. că în calitatea sa de lucrător

de poliție,

În perioada decembrie

2010 - ianuarie 2011, M.V.T. a aderat la grupul infracțional organizat

constituit din alți lucrători de poliție de P.T.F. Moravița, vameși din cadrul

Biroului Vamal Moravița și alte persoane implicate în activități de introducere

frauduloasă de țigări în România, acționând, în mod coordonat, în scopul

comiterii unor infracțiuni de corupție și de contrabandă, pentru a obține

beneficii materiale, care erau împărțite între membrii grupării infracționale.

Sus-numitul, în

calitate de agent de poliție la P.T.F. Moravița, a consimțit ca împreună cu

ceilalți polițiști să nu își îndeplinească, pe timpul serviciului, îndatoririle

privitoare la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, precum și

prevenirea și combaterea faptelor specifice criminalității transfrontaliere

săvârșite în zona de competență, urmărind să primească, în schimb, diferite

foloase cu titlu de mită.

De asemenea, pe

fondul conivenței infracționale privitoare la omisiunea de a-și exercita

corespunzător atribuțiile profesionale, M.V.T. s-a integrat în grupul

infracțional organizat, asigurând, prin aportul său, corelarea acțiunilor

celorlalți membri ai grupării criminale, care presupuneau, în esență:

asigurarea realizării contactului cu traficanții de țigări, colectarea sumelor

de bani date de către aceștia, cu titlu de mită, împărțirea respectivelor

foloase și protecția traficanților pe traseul de deplasare până la locurile de

depozitare a mărfii.

Pe de altă parte, în

cursul lunii ianuarie 2011, M.V.T., acționând în cadrul grupului infracțional

organizat din care făcea parte, a primit, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale, suma totală de 515 Euro, pentru a nu își îndeplini îndatoririle

de serviciu care derivă din calitatea sa de agent de poliție în cadrul P.T.F.

Moravița, fapta fiind compusă din următoarele acte materiale:

În noaptea de 12/13

ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul

lucrătorului vamal C.C.D. și investigatorului cu identitate reală N.O.E., suma

de 165 Euro, ca urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional

organizat în care era integrat, a foloaselor primite, în respectiva noapte, de

la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în

România;

În ziua de 23

ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moravița, a primit de la lucrătorii

vamali din aceeași tură (neidentificați până în prezent), suma de 300 Euro, ca

urmare a împărțirii între membrii grupului infracțional organizat în care era

integrat, a foloaselor primite, în respectiva zi, de la persoanele cărora li

s-a facilitat introducerea frauduloasă de țigări în România;

În noaptea de 24/25

ianuarie 2011, fiind de serviciu la P.T.F. Moravița, a primit, prin intermediul

agentului de poliție M.N., suma de 50 Euro, ca urmare a împărțirii între

membrii grupului infracțional organizat în care era integrat, a foloaselor primite,

în respectiva noapte, de la persoanele cărora li s-a facilitat introducerea

frauduloasă de țigări în România.

Aceste fapte putând

constitui săvârșirea infracțiunii luare de mita, în formă continuată, prev. de

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la un grup

infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, totul

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Pentru a lua această

măsură instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și

art. 148 lit. f) C. proc. pen., reținându-se în esență că inculpatul în

calitate de lucrător de poliție din cadrul IJPF Timiș împreună cu alți

lucrători de poliție și lucrători vamali în perioada octombrie 2010 - ianuarie

2011 au acționat coordonat constituiți în grup infracțional cu scopul

sustragerii unor sume importante primite drept mită ca urmare a trecerii cu

vederea, nedenunțării și neconstatării unor infracțiuni sau contravenții comise

la trecerea frontierei de stat a României, în special a traficului cu țigări,

banii obținuți cu titlu de mită se colectau într-un fond comun iar la sfârșitul

schimbului se împărțeau egal între funcționarii publici.

Starea de arest a

inculpatului a fost prelungită succesiv de Curtea de apel București, ultima

dată prin încheierea penală din 04 aprilie 2011 pronunțată în dosar nr.

3022/2/2011 când s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a

inculpatului până la data de 09 mai 2011.

Instanța constată că

în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, cu dispozițiile art. 1604 alin. (1), raportat la art. 1602 alin. (2) C.

proc. pen., prevăd posibilitatea instanței de judecată de a dispune liberarea

provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

Liberarea provizorie

sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită

pentru a înlocui arestarea preventivă, cu o măsură mai puțin gravă, suficientă

însă pentru a asigura desfășurarea procesului penal sau pentru a împiedica

comiterea altor fapte penale.

Analizând regulile

instituite de dispozițiile procesuale care reglementează instituția liberării

provizorii sub control judiciar, în raport cu situația concretă a inculpatului

M.T.V. instanța apreciază că în raport cu disp. art.1604 alin. (1) C. proc.

pen., rap. la art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul are vocația de a

beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în ceea ce privește

maximul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina lui

de către organul de urmărire penală, însă cererea apare ca neîntemeiată având

în vedere natura, gravitatea faptelor pentru care este cercetat și

împrejurările concrete în care au fost ele comise.

Astfel, Curtea a

reținut că din întreg probatoriul administrat în dosarul de urmărire penală

rezultă indicii temeinice că inculpatul ar fi comis luare de mită, în formă

continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la

un grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr.

39/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanța a constatat

că în speța de față sunt întrunite astfel condițiile prev. de art. 143 și art.

148 lit. f) C. proc. pen. , în sensul că există o presupunere rezonabilă cu

privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor menționate mai sus

care sunt pedepsite de legea penală cu închisoare mai mare de 4 ani iar lăsarea

în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică

raportat la natura, gravitatea infracțiunilor de care este acuzat.

Analizând acuzațiile aduse

inculpatului, instanța a constatat că acestea sunt grave, cu un impact social

deosebit, deoarece se referă la activitatea mai multor persoane, iar lăsarea în

libertate a inculpatului ar spori sentimentul de nesiguranță și ar conduce la o

scădere a încrederii populației în capacitatea de protecția a organelor

statului, fiind necesare o ripostă fermă a societății pentru eradicarea

climatului infracțional, în caz contrar ar fi încurajate și alte persoane în

vederea comiterii de acte cu caracter penal de aceeași natură.

Instanța a apreciat

că gravitatea infracțiunilor și pericolul concret pentru ordinea publică rezidă

din modalitatea în care a acționat grupul infracțional organizat din care se

pare că a făcut parte inculpatul, existând indicii temeinice în acest sens care

și-au folosit cunoștințele profesionale și funcția avută pentru a asigura

grupului infracțional organizat un mod de operare cât mai eficient, pe de o

parte vitregind bugetul consolidat al statului de resurse financiare, afectând

buna desfășurare a activității comercianților onești pe segmentul comerțului de

țigări

Instanța a apreciat

că punerea în libertate a inculpatului ar conduce la ineficientizarea

cercetărilor care sunt efectuate de către organul de urmărire penală la o

descreștere a celerității urmăririi penale care este în defavoarea actului de

justiție, existând și riscul influențării în mod negativ a desfășurării

urmăririi penale în condițiile în care aceasta nu a fost finalizată, astfel că

cererea formulată de către inculpatul M.T.V. apare ca nefondată.

Este adevărat că

regula în procesul penal este cercetarea și judecarea persoanelor în stare de

libertate, excepția fiind cercetarea și judecarea în stare de arest preventiv,

însă în prezenta speță, raportat la toate particularitățile cauzei instanța

apreciază că este prioritar interesul general de apărare al ordinii publice

față de interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de

libertate, fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, păstrarea

inculpatului într-o detenție provizorie, această situație nefiind în

contradicție cu principiul prezumției de nevinovăție.

În ceea ce privește

situația personală a inculpatului, acesta arătând are doi copii minori în

întreținere dintre care unul bolnav, provine dintr-o familie de polițiști este

de 21 de ani în sistem, însă aceste elemente nu sunt de natură să conducă la

punerea în libertate a inculpatului, în prezentul moment procesual fiind

necesară, menținerea inculpatului într-o deținere provizorie pentru buna desfășurare

a procesului penal.

Instanța a apreciat

că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege, va admite în

principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul M.T.V.

Instanța a considerat

că sunt neîntemeiate susținerile procurorului de ședință care a arătat că nu

este îndeplinită condiția cu privire la pedeapsă deoarece prin pedeapsă

prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care

incriminează fapta săvârșită în formă consumată fără luarea în considerare a

cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei, acest lucru fiind statuat în

prev. art. 1411 C. pen., la titlul privind înțelesul unor termeni sau expresii

în legea penali coroborat cu decizia nr. 7/2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție care a statuat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar

sau pe cauțiuni sunt admisibile în ipoteza săvârșii infracțiunii prev. de art.

7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunea cea mai gravă care intra în scopul grupului infracțional organizat

nu depășește 18 ani.

Pe fond, văzând că nu

sunt motive de admitere a cererii formulate de către inculpatul M.T.V., în

temeiul art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M.T.V.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs inculpatul M.T.V., criticând-o ca netemeinică și

solicitând punerea în libertate.

La data de 9 mai 2011

Ministerul Administrației și Internelor a depus o adresă din care rezultă că

inculpatul M.T.V. a fost pus în libertate la 8 mai 2011.

Înalta Curte constată

că inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar,

dar întrucât a fost pus în libertate la 9 mai 2011, soluționarea chiar în mod

favorabil a unei asemenea cereri ar fi lipsită de finalitate.

De aceea, în baza

art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat

recursul formulat și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe

recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.T.V. împotriva încheierii

nr. 154/PI din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

pronunțată în dosar nr. 546/59/2011.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 mai 2011.