ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț, a solicitat să se dispună anularea obiecțiilor din anexa la procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 2268 din 19 iulie 2006 și să se constate valoarea totală a investiției ca fiind suma de 2.987.498,16 RON, reprezentând echivalentul sumei de 848.849 euro conform Actului adițional nr. 1 din 15 februarie 2006 la contractul de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004, încheiat de părți. Prin cererea reconvențională formulată pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț a solicitat obligarea pârâtei SC A.A.

SRL la plata sumei de 420.604 RON, reprezentând cheltuieli nejustificate incluse în situațiile de plată și achitate de SC A.T. SRL, precum și contravaloarea deficiențelor constatate prin procesul-verbal de recepție, obligarea la plata sumei de 1.952.901 RON reprezentând valoarea producției fizic nerealizate din culpa exclusivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Prin precizările ulterioare a revenit asupra cheltuielilor nejustificate incluse în situațiile de plată, pe care le apreciază la 519.849,3 RON, astfel cum au fost stabilite de expertizele efectuate în cauză, iar prin cererea depusă la 13 februarie 2007 SC A.T. SRL precizează că renunță la capătul 2 din cererea reconvențională privind pretențiile rezultate din producția nerealizată.

Prin Sentința civilă nr. 169/COM din 20 martie 2008, Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț și, în consecință a respins capătul de cerere privind anularea obiecțiilor înscrise în anexa procesului-verbal de recepție nr. 2268 din 19 iulie 2006 ca nefondat și a constatat că valoarea totală definitivă a investiției executată în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004 este de 2.200.544,02 RON. Totodată, s-a admis cererea reconvențională formulată de SC A.T. SRL Piatra-Neamț în contradictoriu cu SC A.A. SRL Fălticeni și în consecință a fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional să plătească suma de 519.849,30 RON reprezentând sume încasate necuvenit, către SC A.T.

SRL Piatra-Neamț pârâta reclamantă reconvențional. S-a luat act de renunțarea de către SC A.T. SRL Piatra-Neamț la capătul de cerere privind pretențiile rezultate din valoarea producției nerealizate și a fost obligată SC A.A. SRL Fălticeni la plata cheltuielilor de judecată către SC A.T. SRL Piatra-Neamț în sumă de 19.377 RON. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în urma analizării rapoartelor de expertize tehnice și a probelor administrate, a constatat deficiențe atât la executarea lucrărilor, cât și la întocmirea situațiilor de execuție și a devizelor. Astfel conform raportului reclamanta nu a prezentat devizele ofertă semnate de pârâtă care au stat la baza determinării valorii contractului, în contractul de antrepriză nu au fost respectate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/1995, în sensul că nu s-au înscris clauze referitoare la garanții materiale oferite pârâtei pentru realizarea cerințelor de calitate.

Totodată, contrar prevederilor legislative în vigoare, art. 7 din Regulamentul privind recepția lucrărilor, reclamanta nu a anunțat pârâta prin document scris că și-a terminat lucrările de construcții, pentru a convoca comisia de recepție. Deși prin Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, executantul lucrărilor are obligația de a sesiza investitorii asupra neconcordanțelor apărute în faza de execuție, reclamanta SC A.A. SRL nu a prezentat nicio adresă prin care să fi sesizat eventuale neconcordanțe și să solicite soluții pentru remedierea acestora, contrar prevederilor art. 23 din actul normativ sus-menționat. S-a mai reținut că, concluziile rapoartelor de expertiză au contrazis susținerile reclamantei SC A.A.

SRL. Obiecțiunile formulate în procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor de pârâta-reclamantă reconvențional au fost apreciate ca fiind reale astfel că instanța de fond a respins cererea reclamantei de anulare a acestora. În ce privește cererea reclamantei de a se constata că valoarea definitivă a investiției este suma de 2.987.498,16 RON, echivalentul sumei de 848.849 euro tribunalul a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică valoarea totală definitivă a investiției realizate este de 2.200.544,02 RON iar suma încasată necuvenit de SC A.A. SRL și care trebuie să o restituie pârâtei este de 519.849,30 RON. Prin Decizia nr. 91 din 21 decembrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul reclamantei SC A.A.

SRL, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a constatat că valoarea definitivă a investiției executate în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004 este de 2.987.468,16 RON în loc de 2.200.544,02 RON. A fost obligată reclamanta SC A.A. SRL să plătească pârâtei SC A.T. SRL suma de 322.462,16 RON în loc de 519.849,30 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că în baza contractului de antrepriză reclamanta SC A.A. SRL a efectuat lucrări de construcție pentru o hală de producție pentru pârâta SC A.T. SRL și a constatat că, în speță, valoarea investiției este stabilită prin Actul adițional nr. 1 din 5 februarie 2006 la contractul nr. 386 din 25 august 2004 ca fiind suma de 848.849 euro.

Faptul că părțile au neînțelegeri legate de executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale nu au efect asupra valorii declarate a investiției, pretențiile lor urmând a fi rezolvate ulterior de instanță. Ca urmare s-a apreciat că instanța de fond nu a motivat pentru ce considerente a ajuns la concluzia că valoarea totală a investiției ar fi de 2.200.544 RON (sumă ce nu este susținută de actele din dosar) instanța de apel a constatat că valoarea totală definitivă a investiției este de 2.987.498,16 RON în loc de 2.200.544 RON cum a reținut prima instanță. Cât privește pretențiile formulate de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț prin cererea reconvențională instanța de apel a apreciat că pârâta SC A.T.

SRL Piatra-Neamț nu a respectat dispozițiile H.G. nr. 273/1994 în ce privește recepția și preluarea lucrării. Ca urmare, instanța de apel a constatat că pretențiile pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamț pe calea cererii reconvenționale, care vizează obligarea SC A.A. SRL Fălticeni la contravaloarea deficiențelor constatate prin procesul-verbal nr. 2268/2006 nu puteau fi admise întrucât nu se poate reține culpa reclamantei, ci, dimpotrivă, a pârâtei care a intrat în spațiu înainte de recepție, nu a respectat termenele prevăzute de lege pentru încunoștințarea executantului și nu a acordat termenul legal pentru executarea remedierilor. În ce privește sumele datorate de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț către reclamanta SC A.A.

SRL Fălticeni instanța de apel, având în vedere că valoarea contractului, astfel cum a fost stabilită de părți prin actul adițional nr. 1 din 15 februarie 2006 și procesele-verbale de recepție nr. 2268 din 19 iulie 2006 era de 2.987.498,16 RON, a constatat că diferența până la suma de 3.309.930,32 RON respectiv suma de 322.462,16 RON a fost achitată de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț către reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni în plus, nefiind datorată. Ca urmare, în temeiul art. 992 C. civ. s-a impus ca reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni să plătească pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamț suma de 322.462,16 RON reprezentând plată nedatorată. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs atât reclamanta SC A.A.

SRL Fălticeni cât și pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț. Recursul reclamantei SC A.A. SRL Fălticeni a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului său reclamanta a susținut că instanța de apel a soluționat cauza pe fondul administrării probei cu înscrisuri și expertiza în construcții, expertize efectuate la solicitarea ambelor părți, ale unor concluzii care nu au fost apreciate ca și soluții ale unui specialist consultant în rezolvarea unor probleme de specialitate. Cea de a doua lucrare de expertiză efectuată de către ing. S.P. fiind întocmită cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că lucrarea s-a efectuat fără participarea vreunui reprezentant din partea recurentei reclamante SC A.A.

SRL Fălticeni cu toate că instanța prin încheierea din data de 2 iulie 2009 le-a fost aprobat ca expert parte desemnat prin ing. B.C., aspecte subliniate și prin încheierea din 24 septembrie 2009. Ori instanța de apel, a procedat la soluționarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de judecată fără ca dreptul la apărare al reclamantei SC A.A. SRL Fălticeni să fie respectat. Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate având în vedere că sunt întrunite condițiile stipulate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. Recursul pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamț a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 6, 7 și 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

1. Recursul reclamantei SC A.A. SRL este nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261 (5) C. proc. civ. pe care recurenta nu le-a citat și nici nu a argumentat distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate invocat. Nicio ipoteză a motivului invocat nu se desprinde din argumentele invocate la pct. 1 al recursului. Recursul nu este cale de atac devolutivă pentru ca instanța sesizată să desprindă eventuale critici din susținerile care au fost făcute în legătură cu acest motiv de nelegalitate.

Observând considerentele deciziei criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea respectivă de atac și nu există contradictorialitate între dispozitivul deciziei recurate și considerentele acesteia, astfel încât acest motiv va fi respins ca nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 (9) C. proc. civ. privește aplicarea sau interpretarea greșită a legii. Prin prisma acestui motiv recurenta reclamantă a reluat susținerea potrivit căreia soluția pronunțată de către instanța de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C. proc.

civ. Potrivit art. 208 C. proc. civ. "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului. Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării." Din rezumarea motivelor de recurs formulate de reclamantă rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe rapoartele de expertiză aceasta fiind o chestiune de netemeinicie care vizează aprecierea probelor, în alte cuvinte, fondul litigiului. Rediscutarea aprecierii probelor dacă acestea sunt sau nu pertinente nu poate fi examinată într-o cale extraordinară de atac fiind evident că recurenta își exprimă opinia că raportul de expertiză efectuat de ing.

S.P. este întocmit cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. și nu de ing. B.C.. În actuala reglementare a recursului pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat astfel că nu se mai poate pune problema unei analize în recurs privind nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care ar fi fost hotărâtoare în dezlegarea pricinii. Nici critica conform căreia instanța de apel a procedat la soluționarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de judecată fără ca dreptul la apărare să-i fie respectat nu poate fi reținută întrucât recurenta nu a arătat cum i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Prin urmare, față de dispozițiile procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a probelor, după ce s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de modul de organizare a sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare, nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât nu vizează nelegalitatea soluției care a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. În concluzie, cu referire la motivele invocate se va reține că recurenta s-a îndepărtat de la dispozițiile menționate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. sub aspectul conținutului lor iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce privește modul de aplicare a legii.

2. Recursul pârâtei SC A.T. SRL. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării a cererii de recurs și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță. Având în vedere criticile formulate în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G.

nr. 32/1995 a stabilit în sarcina recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 6777,2 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 24 februarie 2011, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat. În consecință, față de cele ce preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge ca nefondat, iar recursul pârâtei se va anula ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni împotriva Deciziei nr. 91 din 21 decembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Anulează recursul declarat de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț împotriva aceleiași decizii, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.