ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 844/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Neamț în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL

Piatra-Neamț, a solicitat să se dispună anularea obiecțiilor din anexa la

procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 2268 din 19 iulie 2006

și să se constate valoarea totală a investiției ca fiind suma de 2.987.498,16

RON, reprezentând echivalentul sumei de 848.849 euro conform Actului adițional

nr. 1 din 15 februarie 2006 la contractul de antrepriză nr. 386 din 25 august

2004, încheiat de părți.

Prin cererea reconvențională

formulată pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț a solicitat obligarea pârâtei SC A.A.

SRL la plata sumei de 420.604 RON, reprezentând cheltuieli nejustificate

incluse în situațiile de plată și achitate de SC A.T. SRL, precum și

contravaloarea deficiențelor constatate prin procesul-verbal de recepție,

obligarea la plata sumei de 1.952.901 RON reprezentând valoarea producției

fizic nerealizate din culpa exclusivă a acesteia, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin precizările ulterioare a

revenit asupra cheltuielilor nejustificate incluse în situațiile de plată, pe

care le apreciază la 519.849,3 RON, astfel cum au fost stabilite de expertizele

efectuate în cauză, iar prin cererea depusă la 13 februarie 2007 SC A.T. SRL

precizează că renunță la capătul 2 din cererea reconvențională privind

pretențiile rezultate din producția nerealizată.

Prin Sentința civilă nr. 169/COM din

20 martie 2008, Tribunalul Neamț a admis în parte contestația formulată de

reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni în contradictoriu cu pârâta SC A.T. SRL

Piatra-Neamț și, în consecință a respins capătul de cerere privind anularea

obiecțiilor înscrise în anexa procesului-verbal de recepție nr. 2268 din 19

iulie 2006 ca nefondat și a constatat că valoarea totală definitivă a

investiției executată în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august

2004 este de 2.200.544,02 RON.

Totodată, s-a admis cererea

reconvențională formulată de SC A.T. SRL Piatra-Neamț în contradictoriu cu SC

A.A. SRL Fălticeni și în consecință a fost obligată reclamanta-pârâtă

reconvențional să plătească suma de 519.849,30 RON reprezentând sume încasate

necuvenit, către SC A.T. SRL Piatra-Neamț pârâta reclamantă reconvențional.

S-a luat act de renunțarea de către

SC A.T. SRL Piatra-Neamț la capătul de cerere privind pretențiile rezultate din

valoarea producției nerealizate și a fost obligată SC A.A. SRL Fălticeni la

plata cheltuielilor de judecată către SC A.T. SRL Piatra-Neamț în sumă de

19.377 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond, în urma analizării rapoartelor de expertize tehnice și a

probelor administrate, a constatat deficiențe atât la executarea lucrărilor,

cât și la întocmirea situațiilor de execuție și a devizelor. Astfel conform

raportului reclamanta nu a prezentat devizele ofertă semnate de pârâtă care au

stat la baza determinării valorii contractului, în contractul de antrepriză nu

au fost respectate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/1995, în sensul că nu

s-au înscris clauze referitoare la garanții materiale oferite pârâtei pentru

realizarea cerințelor de calitate. Totodată, contrar prevederilor legislative

în vigoare, art. 7 din Regulamentul privind recepția lucrărilor, reclamanta nu

a anunțat pârâta prin document scris că și-a terminat lucrările de construcții,

pentru a convoca comisia de recepție.

Deși prin Legea nr. 10/1995 privind

calitatea în construcții, executantul lucrărilor are obligația de a sesiza

investitorii asupra neconcordanțelor apărute în faza de execuție, reclamanta SC

A.A. SRL nu a prezentat nicio adresă prin care să fi sesizat eventuale

neconcordanțe și să solicite soluții pentru remedierea acestora, contrar

prevederilor art. 23 din actul normativ sus-menționat.

S-a mai reținut că, concluziile

rapoartelor de expertiză au contrazis susținerile reclamantei SC A.A. SRL.

Obiecțiunile formulate în procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor

de pârâta-reclamantă reconvențional au fost apreciate ca fiind reale astfel că

instanța de fond a respins cererea reclamantei de anulare a acestora.

În ce privește cererea reclamantei

de a se constata că valoarea definitivă a investiției este suma de 2.987.498,16

RON, echivalentul sumei de 848.849 euro tribunalul a reținut că potrivit

raportului de expertiză tehnică valoarea totală definitivă a investiției

realizate este de 2.200.544,02 RON iar suma încasată necuvenit de SC A.A. SRL

și care trebuie să o restituie pârâtei este de 519.849,30 RON.

Prin Decizia nr. 91 din 21 decembrie

2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis apelul reclamantei SC A.A. SRL, a schimbat în parte sentința

apelată în sensul că a constatat că valoarea definitivă a investiției executate

în baza contractului de antrepriză nr. 386 din 25 august 2004 este de 2.987.468,16

RON în loc de 2.200.544,02 RON. A fost obligată reclamanta SC A.A. SRL să

plătească pârâtei SC A.T. SRL suma de 322.462,16 RON în loc de 519.849,30 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În fundamentarea acestei decizii

instanța de apel a reținut, în esență, că în baza contractului de antrepriză

reclamanta SC A.A. SRL a efectuat lucrări de construcție pentru o hală de

producție pentru pârâta SC A.T. SRL și a constatat că, în speță, valoarea

investiției este stabilită prin Actul adițional nr. 1 din 5 februarie 2006 la

contractul nr. 386 din 25 august 2004 ca fiind suma de 848.849 euro. Faptul că

părțile au neînțelegeri legate de executarea necorespunzătoare a obligațiilor

contractuale nu au efect asupra valorii declarate a investiției, pretențiile

lor urmând a fi rezolvate ulterior de instanță.

Ca urmare s-a apreciat că instanța

de fond nu a motivat pentru ce considerente a ajuns la concluzia că valoarea

totală a investiției ar fi de 2.200.544 RON (sumă ce nu este susținută de

actele din dosar) instanța de apel a constatat că valoarea totală definitivă a

investiției este de 2.987.498,16 RON în loc de 2.200.544 RON cum a reținut

prima instanță.

Cât privește pretențiile formulate

de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț prin cererea reconvențională instanța de

apel a apreciat că pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț nu a respectat dispozițiile

H.G. nr. 273/1994 în ce privește recepția și preluarea lucrării.

Ca urmare, instanța de apel a

constatat că pretențiile pârâtei SC A.T. SRL Piatra-Neamț pe calea cererii

reconvenționale, care vizează obligarea SC A.A. SRL Fălticeni la contravaloarea

deficiențelor constatate prin procesul-verbal nr. 2268/2006 nu puteau fi admise

întrucât nu se poate reține culpa reclamantei, ci, dimpotrivă, a pârâtei care a

intrat în spațiu înainte de recepție, nu a respectat termenele prevăzute de

lege pentru încunoștințarea executantului și nu a acordat termenul legal pentru

executarea remedierilor.

În ce privește sumele datorate de

pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț către reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni instanța

de apel, având în vedere că valoarea contractului, astfel cum a fost stabilită

de părți prin actul adițional nr. 1 din 15 februarie 2006 și procesele-verbale

de recepție nr. 2268 din 19 iulie 2006 era de 2.987.498,16 RON, a constatat că

diferența până la suma de 3.309.930,32 RON respectiv suma de 322.462,16 RON a

fost achitată de pârâta SC A.T. SRL Piatra-Neamț către reclamanta SC A.A. SRL

Fălticeni în plus, nefiind datorată.

Ca urmare, în temeiul art. 992 C.

civ. s-a impus ca reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni să plătească pârâtei SC A.T.

SRL Piatra-Neamț suma de 322.462,16 RON reprezentând plată nedatorată.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs atât reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni cât și pârâta SC A.T.

SRL Piatra-Neamț.

Recursul reclamantei SC A.A. SRL

Fălticeni a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7 și 9 C. proc.

civ.

În motivarea recursului său

reclamanta a susținut că instanța de apel a soluționat cauza pe fondul

administrării probei cu înscrisuri și expertiza în construcții, expertize

efectuate la solicitarea ambelor părți, ale unor concluzii care nu au fost

apreciate ca și soluții ale unui specialist consultant în rezolvarea unor

probleme de specialitate.

Cea de a doua lucrare de expertiză efectuată

de către ing. S.P. fiind întocmită cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art.

208 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că lucrarea s-a efectuat fără

participarea vreunui reprezentant din partea recurentei reclamante SC A.A. SRL

Fălticeni cu toate că instanța prin încheierea din data de 2 iulie 2009 le-a

fost aprobat ca expert parte desemnat prin ing. B.C., aspecte subliniate și

prin încheierea din 24 septembrie 2009.

Ori instanța de apel, a procedat la

soluționarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de judecată fără ca dreptul

la apărare al reclamantei SC A.A. SRL Fălticeni să fie respectat.

Pentru aceste motive recurenta a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate având în vedere

că sunt întrunite condițiile stipulate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc.

civ.

Recursul pârâtei SC A.T. SRL

Piatra-Neamț a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 6, 7 și 8 C.

proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și

menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.

este nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 (7) C.

proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care

se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv, vizează prin conținutul său nerespectarea prevederilor art. 261

(5) C. proc. civ. pe care recurenta nu le-a citat și nici nu a argumentat

distinct criticile care ar putea fi încadrate în motivul de nelegalitate

invocat. Nicio ipoteză a motivului invocat nu se desprinde din argumentele

invocate la pct. 1 al recursului. Recursul nu este cale de atac devolutivă

pentru ca instanța sesizată să desprindă eventuale critici din susținerile care

au fost făcute în legătură cu acest motiv de nelegalitate.

Observând considerentele deciziei

criticate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină în

sensul că a răspuns criticilor care au fost formulate de apelată în cadrul

controlului de netemeinicie și nelegalitate care poate fi exercitat în calea

respectivă de atac și nu există contradictorialitate între dispozitivul

deciziei recurate și considerentele acesteia, astfel încât acest motiv va fi

respins ca nefondat.

Motivul prevăzut de art. 304 (9) C.

proc. civ. privește aplicarea sau interpretarea greșită a legii. Prin prisma

acestui motiv recurenta reclamantă a reluat susținerea potrivit căreia soluția

pronunțată de către instanța de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 208 C. proc. civ.

Potrivit art. 208 C. proc. civ.

"Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu

poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu

dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea.

Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

Părțile sunt obligate să dea

expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării."

Din rezumarea motivelor de recurs

formulate de reclamantă rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe

rapoartele de expertiză aceasta fiind o chestiune de netemeinicie care vizează

aprecierea probelor, în alte cuvinte, fondul litigiului.

Rediscutarea aprecierii probelor

dacă acestea sunt sau nu pertinente nu poate fi examinată într-o cale

extraordinară de atac fiind evident că recurenta își exprimă opinia că raportul

de expertiză efectuat de ing. S.P. este întocmit cu încălcarea flagrantă a

dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ. și nu de ing. B.C..

În actuala reglementare a recursului

pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat astfel că nu se mai poate pune

problema unei analize în recurs privind nepronunțarea asupra unui mijloc de

apărare sau asupra unei dovezi administrate care ar fi fost hotărâtoare în

dezlegarea pricinii.

Nici critica conform căreia instanța

de apel a procedat la soluționarea cauzei apreciind-o ca fiind în stare de

judecată fără ca dreptul la apărare să-i fie respectat nu poate fi reținută

întrucât recurenta nu a arătat cum i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Prin urmare, față de dispozițiile

procedurale care limitează posibilitățile de rediscutare a probelor, după ce

s-a judecat fondul și apelul, prevederi raționale față de modul de organizare a

sistemului căilor de atac, în care recursul este cale de atac de reformare,

nedevolutivă, criticile bazate pe aceste chestiuni vor fi înlăturate, întrucât

nu vizează nelegalitatea soluției care a fost pronunțată de Curtea de Apel

Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

În concluzie, cu referire la

motivele invocate se va reține că recurenta s-a îndepărtat de la dispozițiile

menționate de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. sub aspectul conținutului

lor iar prin argumentele aduse s-a cerut instanței de recurs să statueze asupra

cauzei ca atare, judecând în fond și nu doar să verifice decizia din apel în ce

privește modul de aplicare a legii.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și 20 (1) - (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată și completată și la dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C.

proc. civ., a luat în examinare excepția netimbrării a cererii de recurs și a

reținut:

Conform art. 1 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la

termenul stabilit de instanță.

Având în vedere criticile formulate

în recurs, raportat la soluția instanței, Înalta Curte în conformitate cu art.

11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 a stabilit în sarcina

recurentei, obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 6777,2

RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare

potrivit mențiunii din citația pentru termenul din 24 februarie 2011, când

procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare

și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

În consecință, față de cele ce

preced, conform art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei se va respinge ca

nefondat, iar recursul pârâtei se va anula ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A.A. SRL Fălticeni împotriva Deciziei nr. 91 din 21 decembrie

2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul declarat de pârâta

SC A.T. SRL Piatra-Neamț împotriva aceleiași decizii, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 februarie 2011.