ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel București, reclamantul F.M.F. a chemat în judecată Ministerul Internelor

și Reformei Administrative și Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

București, solicitând anularea dispozițiilor cuprinse în textul art. 1 alin.

(6) din Ordinul nr. 128 din 22 ianuarie 2007 emis de Ministerul Administrației și

Internelor, publicat în M. Of. nr. 68/29.01.2007, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că soluția de a taxa excesiv solicitările pentru prestarea

în regim de urgență a serviciilor de carte funciară contravine normelor constituționale

referitoare la garantarea dreptului de proprietate, lipsind de conținut dreptul

oricărei persoane de a obține, într-un termen rezonabil și cu un cost rezonabil,

evidențierea în sistemul publicității imobiliare a diferitelor operațiuni referitoare

la nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi reale.

În cauză a formulat întâmpinare

pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară București care a

invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei

calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară

București și excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fond a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat excepțiile tardivității

introducerii plângerii prealabile și a lipsei de interes a acțiunii reclamantului,

iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 163/CA/2007-P

din 08 octombrie 2007 a Curții de Apel Oradea au fost respinse excepțiile invocate

privind lipsa calității procesuale active a reclamantului și a inadmisibilității

acțiunii, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară București și a fost respinsă acțiunea

reclamantului împotriva pârâtei Agenția Națională de Cadastru și Publicitate

Imobiliară, ca fiind formulată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală

pasivă și ca nefondată acțiunea.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că prin instituirea unei taxe de urgență

nu se restricționează înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate,

ci reprezintă chiar o modalitate de soluționare cu celeritate a cererii de înscriere,

oferind posibilitatea cetățenilor de a alege dacă doresc soluționarea cererilor

în termen normal sau în regim de urgență.

Referitor la motivul de

nelegalitate invocat, potrivit căruia tarifele în cazul serviciilor de carte funciară

urmează a fi stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor și

pot fi decise numai cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, instanța reține că,

prin intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. fisc. prin Legea nr. 343/2006

a fost abrogată O.G. nr. 12/1998 privind taxele de timbru pentru activitatea notarială,

devenind inaplicabile prevederile art. 8 alin. (3) și (4) din Legea nr. 7/1996,

republicată, dispoziții care au fost criticate de recurent ca fiind nelegale.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs în termenul legal F.M.F., prin care s-a solicitat admiterea căii

de atac și modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii

în contencios administrativ intentate împotriva Ministerului Administrației și Internelor

cu consecința anulării dispozițiilor art. 1 alin. (6) din ordinul nr. 128/2007 emis

de pârâtul-intimat.

A învederat recurentul,

prin motivele de recurs, că sentința atacată este nelegală sub aspectul soluției

de respingere a cererii de chemare în judecată formulată față de pârâtul-intimat

Ministerul Internelor și Reformei Administrative, fiind dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a normelor constituționale și legale ce reglementează protecția

dreptului la proprietate, precum și modul de stabilire a tarifelor Agenției de Cadastru

și Publicitate Imobiliară.

S-a arătat că soluția

aleasă de ministerul internelor pentru a taxa excesiv solicitările pentru prestarea

în regim de urgență a serviciilor de carte funciară prin dispozițiile art. 1

alin. (6) din ordinul nr. 128/2007, contravine normelor constituționale referitoare

la garantarea dreptului de proprietate, lipsind practic de conținut dreptul oricărei

persoane juridice sau fizice de a obține într-un termen rezonabil și cu un cost

rezonabil evidențierea în sistemul publicității imobiliare a diferitelor operațiuni

juridice referitoare la nașterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi

reale. În acest sens, s-a apreciat că sunt încălcate principii constituționale referitoare

la garantarea proprietății private, când prin tarife prohibitive această proprietate

nu poate fi ocrotită în vederea soluționării într-un termen mai scurt a lucrărilor

de carte funciară, contravenind dispozițiilor art. 41 din Constituție.

Prin instituirea unor

tarife de urgență într-un cuantum atât de exagerat se atentează la securitatea juridică

a două mari principii ce guvernează întregul sistem de drept din România și anume

principiul garantării proprietății private, care se reflectă și pe planul obținerii

într-un termen rezonabil și pentru un tarif de asemenea rezonabil efectuarea operațiunilor

de publicitate imobiliară [art. 44 alin. (1) din Constituție] și principiul egalității

în fața legii și autorităților care presupune un tratament egal și echitabil față

de cetățeni, fără discriminări sau privilegii în funcție de niciun criteriu, inclusiv

în funcție de starea materială a cetățeanului sau disponibilitățile sale bănești

(art. 16 din Constituție).

Pe de altă parte, s-a

menționat că, în condițiile în care dispozițiile atacate prevăd instituirea unui

tarif de urgență în cuantum total de 500% față de tariful normal apreciem că această

măsură administrativă reprezintă o măsură „disproporționată” și „excesivă” în interpretarea

Curții Europene  a Drepturilor Omului, față de scopul declarat urmărit de autoritatea

publică, și anume acela de accelerare a efectuării serviciilor de carte funciară.

Cu alte cuvinte, printr-o asemenea dispoziție se rupe justul echilibru” ce trebuie

să existe între dreptul de proprietare recunoscut și garantat titularilor săi particulari

și exigențele interesului general.

Dispozițiile ordinului

ce fac obiectul prezentei acțiuni, s-a susținut, sunt nelegale și pentru faptul

că vin în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 7/1996, potrivit cărora

tarifele în cazul serviciilor de carte funciară ce urmează a fi stabilite prin ordin

al Ministrului Administrației și Internelor, pot fi decise numai cu avizul Ministerului

Finanțelor Publice. Or, ordinul nr. 128/2007 a fost emis fără obținerea avizului

legal al Ministerului Finanțelor, fapt recunoscut implicit prin apărările formulate

de pârât. Nu poate fi primită susținerea pârâtului însușită și de instanță cum că

dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 au fost implicit abrogate ca

urmare a abrogării O.G. nr. 12/1998 prin Legea nr. 343/2006 privind modificarea

C. fisc., și că ordinul nr. 128/2007 a fost emis în baza art. 8 alin. (7) din Legea

nr. 7/1996, care ar reglementa (în mod distinct) tarifele de carte funciară, o asemenea

interpretare a textului fiind vădit nelegală și în dezacord cu principiile elementare

de interpretare gramaticală și logică a normelor juridice.

Realitatea este că avem

o singura reglementare a modului în care tarifele se stabilesc de către Ministerul

Internelor și ea este dată în mod unitar de art. 8 din Legea cadastrului, care stabilește

fără echivoc că aceste tarife se stabilesc, modifică (...) prin ordin al Ministrului

Administrației și Internelor la propunerea Consiliului de Administrație al Agenției

Naționale însă cu avizul Ministerului Finanțelor așa cum rezultă din alin. (4) al

aceluiași articol.

Un alt motiv de nelegalitate

a dispozițiilor atacate îl constituie, potrivit susținerilor recurentului, nerespectarea

dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 56 conform cărora orice taxe și

contribuții sau alte prestații trebuie să fie stabilite prin lege. Or, în speța

de față Legea nr. 7/1996 care, lege organică fiind, reglementează exhaustiv regimul

de publicitate imobiliară, nu prevede posibilitatea practicării unor tarife pentru

prestarea în regim de urgență a serviciilor de carte funciară. Prin urmare, atâta

vreme cât printr-un act normativ cu forța juridică a unei legi nu se prevede posibilitatea

practicări de tarife de urgență, Ministrul Administrației și Internelor nu avea

prerogativa legală și nici constituțională de a stabili tarife pentru prestarea

în regim de urgență a lucrărilor de carte funciară. Chiar dacă aceste tarife potrivit

legii se fac venit la Agenția de Cadastru, aceasta nu înseamnă că aceste tarife

își pierd caracterul de sarcini publice impuse de autorități statale, reprezentând

în final „cheltuielile publice” de care face vorbire expresă art. 56 din Constituție.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 alin.

(6) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 128 din 22 ianuarie

2007 privind aprobarea tarifelor pentru activitățile desfășurate de Agenția Națională

de Cadastru și Publicitate Imobiliară și unitățile sale subordonate, furnizarea

serviciilor de urgență presupune, pe lângă plata tarifelor pentru furnizarea serviciilor

la termen, și plata unui tarif suplimentar, al cărui cuantum este de patru ori valoarea

tarifului normal, dar nu mai mult de 5.000 RON.

Ordinul nr. 126 din 22

ianuarie 2007, sus-menționat, a fost abrogat prin Ordinul nr. 371 din 27 decembrie

2007 al Ministrului Internelor și Reformei Administrative privind aprobarea tarifelor

pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

și unitățile sale subordonate, fiind însă menținute dispozițiile atacate de reclamant,

prin art. 1 alin. (7) din ordinul în vigoare.

Prevederile art. 1

alin. (6) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 128 din 22 ianuarie

2007 sunt legale, nefiind încălcate principiul constituțional al garantării proprietății

private, prevăzut de art. 44 alin. (1) din Constituție, principiul egalității în

fața legii și a autorităților, prevăzut de art. 16 din Constituție și principiul

echității, reglementat de art. 56 alin. (2) din Constituție.

Într-adevăr, cum a reținut

și prima instanță, prin instituirea unei taxe de urgență în situația furnizării

unor activități de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

și de unitățile sale subordonate nu se restricționează înscrierea în cartea funciară

a dreptului de proprietate și nici nu se creează discriminări, orice persoană având

posibilitatea de a opta între soluționarea cererii sale în termenul normal sau în

regim de urgență, ci se facilitează soluționarea cu celeritate a operațiunilor de

publicitate imobiliară, precum și o corespunzătoare finanțare a cheltuielilor curente

și de capital a Agenției Naționale și ale unităților subordonate.

Nu se nesocotește, prin

dispoziția normativă atacată, nici principiul echității prevăzut de art. 56

alin. (2) din Constituție, acest principiu referindu-se la sarcinile fiscale, adică

la taxele și impozitele care se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale,

și nu la tarifele pentru serviciile de cadastru și publicitate imobiliară, care

constituie, potrivit art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului

și publicității imobiliare, republicată, venituri proprii prin intermediul cărora

Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și unitățile subordonate

își finanțează activitatea.

Nu este întemeiat nici

motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 8 alin. (4) din Legea

nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, care prevăd că în cazul serviciilor

de publicitate imobiliară pentru care nu se percepe taxă notarială de timbru tarifele

se stabilesc prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor cu avizul Ministerului

Finanțelor Publice, întrucât prevederile normative în discuție au devenit caduce

de la data de 01 ianuarie 2007, odată cu abrogarea O.G. nr. 12/1998 privind taxele

de timbru pentru activitatea notarială prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

Ordinul Ministrului Administrației

și Internelor nr. 128/2007 a fost emis nu în baza art. 8 alin. (4) din Legea

nr. 7/1996, ci potrivit competenței legale, în temeiul art. 8 alin. (7) din aceeași

lege, care dispune că tarifele se stabilesc, se modifică și se actualizează prin

ordin al Ministrului Administrației și Internelor, la propunerea Consiliului de

Administrație al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

De asemenea, nu poate

fi primită susținerea recurentului în sensul că tarifele de urgență puteau fi stabilite

numai prin lege, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 56 alin. (1) din

Constituția României. Tarifele în discuție nu pot fi asimilate cu obligațiile de

natură fiscală, constând în taxe, impozite și contribuții la bugetul de stat sau

la bugetele locale, ele reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în materia

publicității imobiliare de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară

și de unitățile sale subordonate. Nu s-a făcut prin Legea cadastrului și publicității

imobiliare o distincție între categoriile de tarife, această atribuție de stabilire

a tarifelor pentru serviciile prestate prin activitățile proprii ale Agenției Naționale

și ale unităților subordonate fiind delegată Ministrului Administrației și Internelor

(Ministrului Internelor și Reformei Administrative în prezent).

Pe de altă parte, într-adevăr,

art. 56 alin. (1) din Constituție nu impune stabilirea tuturor taxelor și contribuțiilor

prin lege, sintagma „sistem legal de impunere” având în vedere ansamblul actelor

normative, cu forță juridică diferită, care stabilesc taxe și impozite.

În raport de cele mai

sus arătate, reținând că în mod corect a fost respinsă, prin hotărârea atacată,

acțiunea formulată de reclamant împotriva Ministerului Internelor și Reformei Administrative,

recursul se privește ca fiind nefondat, astfel că se va dispune respingerea lui,

în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurentul-reclamant F.M.F. împotriva sentinței nr. 163/CA/2007-P din 08 octombrie

2007 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.