ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea,

la data de 12 septembrie 2008, reclamantul P.V.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară să se constate

nelegalitatea și nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 633/2006 al Directorului

General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a regulamentului

de aplicare a acestui ordin, cu privire la art. 31 pct. 4, art. 35 alin. (1),

art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (1) și

(2), art. 85 alin. (1) și art. 113 alin. (2) și a Ordinului nr. 634 al Directorului

General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Regulamentului

de aplicare privind modul de întocmire a documentației cadastrale, cu privire la

art. 2 pct. 1 lit. a), art. 8, art. 13 pct. 1, art. 23, art. 24 și a art. 1 din

decizia nr. 17 din 30 iunie 2008 a Directorului Direcției de Publicitate Imobiliară

din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că aceste acte administrative cu caracter normativ sunt date

cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor Legii nr. 247/2005,

respectiv a dispozițiilor art. 60, art. 12 pct. 7 și art. 9 pct. 13 și art. 49

alin. (5) din Legea nr. 7/1996 și că atâta timp cât cheltuielile de introducere

a cadastrului sunt subvenționate de stat nu i se poate pretinde reclamantului să

mai subvenționeze încă o dată oficiul de cadastru.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a solicitat,

în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, respingerea ei ca

nefondată.

Prin sentința nr. 26/CA/2009-P.I.,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea formulată de reclamantul P.V.I., în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii este nefondată,

având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că

reclamantul a invocat o vătămare a intereselor sale prin actele administrative atacate.

A apreciat instanța că nu a fost sesizată cu excepție de nelegalitate în baza

art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nici sub acest aspect excepția inadmisibilității

nu este întemeiată.

Cu privire la fondul cauzei,

prima instanță a reținut că din analiza Ordinelor nr. 633 și 634/2006 ale Agenției

Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și a deciziei nr. 17

din 30 iunie 2008 contestate de reclamant, rezultă că acestea sunt în conformitate

cu dispozițiile art. 58 alin. (3) și ale art. 59 din Legea nr. 7/1996, care prevăd

în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, deschiderea unei noi

cărți funciare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, precum și întocmirea

unei documentații cadastrale.

În acest context a reținut

prima instanță că dispozițiile contestate nu contravin nici art. 12 pct. 7 și

art. 9 pct. 13 din Legea nr. 7/1996, deoarece acestea se referă la înscrierea în

cartea funciară după finalizarea cadastrului general, înscriere ce urmează a fi

făcută din oficiu și cu plata lucrărilor de cadastru general, ce urmează a fi subvenționate

de la bugetul de stat și nu la înscrierile în cartea funciară solicitate de persoanele

fizice sau juridice, înscrierile pe baza cererii acestora urmând a se face în conformitate

cu dispozițiile art. 58 și 59 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.V.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită

a legii.

Se susține, în esență,

reluându-se considerentele din concluziile scrise depuse la instanța de fond, că

prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 58 alin. (1), ci doar

alin. (3), pe care l-a interpretat trunchiat, din Legea nr. 7/1996 și a interpretat

greșit prevederile art. 59 din aceeași lege când a analizat conformitatea dispozițiilor

cuprinse în actele administrative a căror anulare a solicitat-o în raport de prevederile

legale menționate. A fost invocată în recurs și excepția de neconstituționalitate

a art. 58 alin. (1) și (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996, precum și art. 27 din

Legea nr. 18/1991.

Urmare a sesizării Curții

Constituționale cu excepția invocată, prin Decizia nr. 587 din 04 mai 2010, Curtea

Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 58 alin. (1) și (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității

imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Intimata-pârâtă Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile ordinelor

nr. 633/2006, nr. 634/2006 sunt în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996,

republicată, fiind necesară deschiderea unei noi cărți funciare și întocmirea unei

documentații cadastrale în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare.

Ulterior pronunțării Curții

Constituționale, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate

a art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 64/2010,

în raport de art. 44 din Constituția României.

Cererea de sesizare a

Curții Constituționale cu această excepție a fost respinsă pentru considerentele

menționate în practicaua deciziei.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile

care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Potrivit înscrisurilor

atașate la dosarul cauzei, ordinul nr. 633/2006 privește aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Ordinul nr. 634/2006 privește

conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii

în cartea funciară. Decizia nr. 17/2008 a Directorului Direcției de publicitate

imobiliară din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară în

art. 1 vizează înscrierile referitoare la imobilele identificate în titlurile de

proprietate emise până la data de 28 ianuarie 2007. Acestea au fost emise pe baza

și în executarea Legii nr. 7/1996 (r1) a cadastrului și publicității imobiliare.

Este adevărat că potrivit

art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, actele administrative cu caracter normativ trebuie

să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază și în executarea cărora

au fost emise, fără a putea să conțină prevederi sau soluții care să contravină

acestora.

În mod corect instanța

de fond a apreciat asupra dispozițiilor considerate nelegale de către recurent în

raport de prevederile menționate din Legea nr. 7/1996 (r1) a cadastrului și publicității

imobiliare, reținând că acestea sunt în conformitate cu art. 53 alin. (3) și

art. 59 din legea menționată, care prevăd în cazul imobilelor dobândite în temeiul

legilor fondului funciar deschiderea unei noi cărți funciare, precum și întocmirea

documentației cadastrale, criticile formulate fiind nefondate.

Dispozițiile art. 58

alin. (1) și (3), art. 59 din Legea nr. 7/1996 au următorul cuprins:

- Art. 58 alin. (1) și

(3): „(1) În regiunile de carte funciară supuse Decretului-Lege nr. 115/1938 pentru

unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii

nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat

în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în

cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua

să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei

legi.”

„(3) În cazul înscrierii

unei construcții, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte

funciară întocmită în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum și pentru înscrierea

imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va

deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.”

-

Art. 59: „Actele și faptele

juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu

s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte

funciară. În aceleași condiții, se vor înscrie și titlurile de proprietate emise

în temeiul legilor funciare. La cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală

la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată

de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz. Conținutul documentației

cadastrale și modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către Agenția Națională.”

Deci, Legea nr. 7/1996

(r1) în art. 58 alin. (1) reglementează procedura efectuării înscrierilor în cazul

regiunilor de carte funciară supuse dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 sau,

după caz, de Legea nr. 242/1947, legiuitorul prevăzând că înscrisurile privitoare

la imobile, cuprinse în cărțile funciare, sau, după caz, în cărțile de publicitate

funciară, să continue a fi efectuate în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile

acestei legi.

În alin. (3) al aceluiași

articol este reglementată procedura înscrierii operațiunilor ulterioare înscrierii

într-o carte funciară în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum și a înscrierii

imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare.

În art. 59 este reglementată

procedura înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice pentru imobilele

situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele

cadastrului general, precum și a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor

fondului funciar.

Prin urmare, atât

art. 58 alin. (3) cât și art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1) reglementează procedura

înscrierii în cartea funciară a imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare

în mod distinct de alte imobile înscrise în cartea funciară în baza Decretului-Lege

nr. 115/1938, situație reținută corect și de prima instanță.

De cealaltă parte, recurentul-reclamant,

interpretând într-o manieră proprie dispozițiile menționate din Legea nr. 7/1996

(r1), apreciază în mod eronat că dispozițiile a căror anulare o solicită contravin

art. 58 alin. (1), (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1).

În esență, acesta susține

că se impune anularea dispozițiilor precizate în cererea de chemare în judecată

cuprinse în actele administrative contestate din perspectiva faptului că acestea

prevăd că pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare este

necesară deschiderea unei noi cărți funciare, ceea ce nu este în conformitate cu

prevederile Legii nr. 7/1996 (r1) precizate.

Or, așa cum s-a reținut,

dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3), art. 59 din legea menționată reglementează

tocmai situația imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare în interpretarea

făcută de prima instanță, astfel că prevederile a căror anulare se solicită nu contravin

acestora, în actele contestate făcându-se doar o preluare a dispozițiilor din lege.

De altfel, și articolelor precizate din Legea nr. 7/1996 (r1) recurentul le-a adus

critici de neconstituționalitate pentru aceleași considerente expuse în cuprinsul

cererii de recurs, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă.

În concluzie, cum ordinele

nr. 663/2006 și nr. 634/2006 au fost emise în vederea executării și aplicării prevederilor

din Legea nr. 7/1996 (r1), nu

conțin prevederi sau soluții care să contravină art. 58

alin. (1) și (3) și art. 59 din această lege și cum aceste dispozițiile legale nu

sunt afectate până în prezent de niciun viciu de neconstituționalitate, se apreciază

că hotărârea recurată este legală și temeinică.

În consecință, nu poate

fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.V.I., împotriva sentinței nr. 26/CA-P.I. din 09 februarie 2009 a Curții de

Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.