ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 12 septembrie 2008, reclamantul P.V.I.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară să se constate nelegalitatea și nulitatea absolută parțială a Ordinului nr. 633/2006 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a regulamentului de aplicare a acestui ordin, cu privire la art. 31 pct. 4, art. 35 alin. (1), art. 60 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (1) și (2), art. 85 alin. (1) și art. 113 alin. (2) și a Ordinului nr. 634 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Regulamentului de aplicare privind modul de întocmire a documentației cadastrale, cu privire la art. 2 pct. 1 lit. a), art. 8, art. 13 pct. 1, art. 23, art. 24 și a art. 1 din decizia nr. 17 din 30 iunie 2008 a Directorului Direcției de Publicitate Imobiliară din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că aceste acte administrative cu caracter normativ sunt date cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și a dispozițiilor Legii nr. 247/2005, respectiv a dispozițiilor art. 60, art. 12 pct. 7 și art. 9 pct. 13 și art. 49 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 și că atâta timp cât cheltuielile de introducere a cadastrului sunt subvenționate de stat nu i se poate pretinde reclamantului să mai subvenționeze încă o dată oficiul de cadastru. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar, respingerea ei ca nefondată.

Prin sentința nr. 26/CA/2009-P.I., Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul P.V.I., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii este nefondată, având în vedere dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamantul a invocat o vătămare a intereselor sale prin actele administrative atacate. A apreciat instanța că nu a fost sesizată cu excepție de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel încât nici sub acest aspect excepția inadmisibilității nu este întemeiată.

Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că din analiza Ordinelor nr. 633 și 634/2006 ale Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, precum și a deciziei nr. 17 din 30 iunie 2008 contestate de reclamant, rezultă că acestea sunt în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) și ale art. 59 din Legea nr. 7/1996, care prevăd în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, deschiderea unei noi cărți funciare în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, precum și întocmirea unei documentații cadastrale.

În acest context a reținut prima instanță că dispozițiile contestate nu contravin nici art. 12 pct. 7 și art. 9 pct. 13 din Legea nr. 7/1996, deoarece acestea se referă la înscrierea în cartea funciară după finalizarea cadastrului general, înscriere ce urmează a fi făcută din oficiu și cu plata lucrărilor de cadastru general, ce urmează a fi subvenționate de la bugetul de stat și nu la înscrierile în cartea funciară solicitate de persoanele fizice sau juridice, înscrierile pe baza cererii acestora urmând a se face în conformitate cu dispozițiile art. 58 și 59 din Legea nr. 7/1996. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul P.V.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit cărora hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Se susține, în esență, reluându-se considerentele din concluziile scrise depuse la instanța de fond, că prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 58 alin. (1), ci doar alin. (3), pe care l-a interpretat trunchiat, din Legea nr. 7/1996 și a interpretat greșit prevederile art. 59 din aceeași lege când a analizat conformitatea dispozițiilor cuprinse în actele administrative a căror anulare a solicitat-o în raport de prevederile legale menționate. A fost invocată în recurs și excepția de neconstituționalitate a art. 58 alin. (1) și (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996, precum și art. 27 din Legea nr. 18/1991.

Urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepția invocată, prin Decizia nr. 587 din 04 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și a dispozițiilor art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispozițiile ordinelor nr. 633/2006, nr. 634/2006 sunt în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996, republicată, fiind necesară deschiderea unei noi cărți funciare și întocmirea unei documentații cadastrale în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare.

Ulterior pronunțării Curții Constituționale, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 7/1996, modificată prin O.U.G. nr. 64/2010, în raport de art. 44 din Constituția României. Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu această excepție a fost respinsă pentru considerentele menționate în practicaua deciziei. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Potrivit înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, ordinul nr. 633/2006 privește aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Ordinul nr. 634/2006 privește conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară. Decizia nr. 17/2008 a Directorului Direcției de publicitate imobiliară din cadrul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară în art. 1 vizează înscrierile referitoare la imobilele identificate în titlurile de proprietate emise până la data de 28 ianuarie 2007. Acestea au fost emise pe baza și în executarea Legii nr. 7/1996 (r1) a cadastrului și publicității imobiliare. Este adevărat că potrivit art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele administrative cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele de bază și în executarea cărora au fost emise, fără a putea să conțină prevederi sau soluții care să contravină acestora.

În mod corect instanța de fond a apreciat asupra dispozițiilor considerate nelegale de către recurent în raport de prevederile menționate din Legea nr. 7/1996 (r1) a cadastrului și publicității imobiliare, reținând că acestea sunt în conformitate cu art. 53 alin. (3) și art. 59 din legea menționată, care prevăd în cazul imobilelor dobândite în temeiul legilor fondului funciar deschiderea unei noi cărți funciare, precum și întocmirea documentației cadastrale, criticile formulate fiind nefondate.

Dispozițiile art. 58 alin. (1) și (3), art. 59 din Legea nr. 7/1996 au următorul cuprins: - Art. 58 alin. (1) și (3): „(1) În regiunile de carte funciară supuse Decretului-Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.” „(3) În cazul înscrierii unei construcții, a dezmembrării sau alipirii unui corp funciar înscris într-o carte funciară întocmită în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare, pentru imobilul desprins se va deschide o nouă carte funciară, potrivit prevederilor prezentei legi.” - Art. 59: „Actele și faptele juridice privind imobilele situate pe un teritoriu administrativ, pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, se vor înscrie în câte o carte funciară.

În aceleași condiții, se vor înscrie și titlurile de proprietate emise în temeiul legilor funciare. La cererea de înscriere se va atașa documentația cadastrală la care se referă înscrierea, întocmită de o persoană fizică sau juridică autorizată de Agenția Națională sau de oficiile teritoriale, după caz. Conținutul documentației cadastrale și modul de întocmire al acesteia se stabilesc de către Agenția Națională.” Deci, Legea nr. 7/1996 (r1) în art. 58 alin. (1) reglementează procedura efectuării înscrierilor în cazul regiunilor de carte funciară supuse dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 sau, după caz, de Legea nr. 242/1947, legiuitorul prevăzând că înscrisurile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare, sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, să continue a fi efectuate în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile acestei legi.

În alin. (3) al aceluiași articol este reglementată procedura înscrierii operațiunilor ulterioare înscrierii într-o carte funciară în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, precum și a înscrierii imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare. În art. 59 este reglementată procedura înscrierii în cartea funciară a actelor și faptelor juridice pentru imobilele situate pe un teritoriu administrativ pentru care nu s-au definitivat documentele cadastrului general, precum și a titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar. Prin urmare, atât art. 58 alin. (3) cât și art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1) reglementează procedura înscrierii în cartea funciară a imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare în mod distinct de alte imobile înscrise în cartea funciară în baza Decretului-Lege nr. 115/1938, situație reținută corect și de prima instanță.

De cealaltă parte, recurentul-reclamant, interpretând într-o manieră proprie dispozițiile menționate din Legea nr. 7/1996 (r1), apreciază în mod eronat că dispozițiile a căror anulare o solicită contravin art. 58 alin. (1), (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996 (r1). În esență, acesta susține că se impune anularea dispozițiilor precizate în cererea de chemare în judecată cuprinse în actele administrative contestate din perspectiva faptului că acestea prevăd că pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare este necesară deschiderea unei noi cărți funciare, ceea ce nu este în conformitate cu prevederile Legii nr. 7/1996 (r1) precizate.

Or, așa cum s-a reținut, dispozițiilor art. 58 alin. (1) și (3), art. 59 din legea menționată reglementează tocmai situația imobilelor dobândite în temeiul legilor funciare în interpretarea făcută de prima instanță, astfel că prevederile a căror anulare se solicită nu contravin acestora, în actele contestate făcându-se doar o preluare a dispozițiilor din lege. De altfel, și articolelor precizate din Legea nr. 7/1996 (r1) recurentul le-a adus critici de neconstituționalitate pentru aceleași considerente expuse în cuprinsul cererii de recurs, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă.

În concluzie, cum ordinele nr. 663/2006 și nr. 634/2006 au fost emise în vederea executării și aplicării prevederilor din Legea nr. 7/1996 (r1), nu conțin prevederi sau soluții care să contravină art. 58 alin. (1) și (3) și art. 59 din această lege și cum aceste dispozițiile legale nu sunt afectate până în prezent de niciun viciu de neconstituționalitate, se apreciază că hotărârea recurată este legală și temeinică. În consecință, nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.V.I., împotriva sentinței nr. 26/CA-P.I. din 09 februarie 2009 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.