ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1184/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 30 martie

2009, reclamantul G.D.V. a solicitat obligarea pârâților A.N.C.P.I. București

și O.C.P.I. Botoșani să-i comunice răspunsul la cererile formulate la 20 și 23

februarie 2009, să se constate nulitatea absolută și revocarea mențiunii în

paranteză din Nota 1 din prima înregistrare a imobilelor din anexa la Ordinul nr. 367/2008 emis de Directorul general al A.N.C.P.I., constatarea nulității absolute

și revocarea adresei nr. 15.155 din 29 septembrie 2008 emisă de O.C.P.I. Botoșani,

admiterea cererii înregistrate la acest oficiu sub nr. 15.155 din 4 septembrie

2008 pentru stabilirea sumei de 720 lei achitată pentru intabularea terenului

intravilan din titlul de proprietate nr. 69.506 din 15 mai 1996, restituirea acestei

sume și intabularea gratuită în cartea funciară a suprafeței de 5,7558 ha teren intravilan.

În temeiul dispozițiilor art. 18 și art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat amendarea

directorului general al A.N.C.P.I. cu 20 % din salariul brut pe economie pe zi

de întârziere pentru neexecutarea hotărârii care se va pronunța în cauză,

precum și obligarea acestuia la plata de daune cominatorii în sumă de 200 lei

pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâții au refuzat nejustificat să intabuleze gratuit în cartea funciară

dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,7558 ha, care i-a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, deși beneficiază de această

intabulare gratuită față de actul de partaj nr. 865 din 21 februarie 1997, prin

care frații săi au renunțat la terenul extravilan în favoarea sa.

Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr.

81 din 4 iunie 2009, prin care a declinat în favoarea Judecătoriei Botoșani

competența de soluționare a cererilor privind constatarea nulității absolute și

revocarea adresei nr. 15.155 din 29 septembrie 2008 emisă de O.C.P.I. Botoșani,

admiterea cererii înregistrată la acest oficiu sub nr. 15.155 din 4 septembrie 2008

pentru restituirea sumei de 720 lei, restituirea acestei sume și intabularea gratuită

în cartea funciară a suprafeței de 5,7558 ha.

Prin aceeași sentință, au fost

respinse ca fiind rămase fără obiect cererile privind obligarea pârâților să

comunice răspunsul la petițiile din 20 și respectiv, 23 februarie 2009 și au

fost respinse ca nefondate cererile privind constatarea nulității absolute și

revocarea mențiunii în paranteză din Nota 1 din prima înregistrare a imobilelor

din anexa la Ordinul nr. 367/2008 emis de directorul general al A.C.P.I.,

precum și cererea de amendare a directorului general al A.N.C.P.I.

Instanța de fond a declinat în

favoarea Judecătoriei Botoșani competența de soluționare a cererilor

referitoare la intabularea în cartea funciară, aplicând dispozițiile Legii cadastrului

și publicității imobiliare nr. 7/1996, care prevăd competența jurisdicției civile.

Cererile de obligare a pârâților să

soluționeze petițiile din 20 și respectiv, 23 februarie 2009 au fost respinse

ca fiind  rămase fără obiect, constatându-se că reclamantului i-a fost

comunicată soluția dată prin adresa nr. 316.984 din 23 martie 2009.

Cererile de anulare a actelor

administrative emise de pârâta A.N.C.P.I. au fost respinse, ca neîntemeiate, cu

motivarea că nu au fost dovedite cauzele de nulitate absolută invocate de

reclamant. Astfel, s-a avut în vedere că, prin Ordinul nr. 367/2008 a fost

reglementată o procedură unitară de tarifare la nivelul întregii țări, care nu

a modificat Ordinul nr. 371/2007 emis de Ministrul Internelor și Reformei

Administrative.

Instanța de fond a respins și

cererea de obligare a directorului general al A.N.C.P.I. la plata amenzii și a

daunelor cominatorii pe zi de întârziere, constatând că nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18 și art. 24 din Legea nr. 554/2004,

care au constituit temeiul juridic al acestei cereri.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul  și a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304

pct. 1, 5, 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând casarea

hotărârii ca nelegală și netemeinică.

Ca prim motiv de recurs, în baza art.

304 pct. 1 C. proc. civ., s-a invocat compunerea nelegală a instanței de

judecată, cu motivarea că au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 262/2007,

care au prevăzut că litigiile de contencios administrativ se soluționează de un

complet de judecată format din doi judecători.

Prin cel de-al doilea motiv de

recurs, invocat în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., s-a susținut că

hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea

acestei critici, s-a arătat că în mod greșit a fost declinată în favoarea Judecătoriei

Botoșani competența de soluționare a unor cereri, pentru care este competentă

să se pronunțe instanța de contencios administrativ.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru

încălcarea și aplicarea greșită a legii, arătând că nu a fost examinată

excepția de nelegalitate a Notei 1 din anexa Ordinului nr. 367/2008 emis de directorul

general al A.N.C.P.I. cu nerespectarea normelor de tehnică legislativă

cuprinse în art. 10, 33, 34, 35, 59, 60, 73 și 74 din Legea nr. 24/2000.

Recurentul a invocat, de asemenea,

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 8 C. proc. civ.,

considerând că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii cu

privire la competența materială pentru judecarea cererilor formulate împotriva

A.N.C.P.I. și calitatea procesuală pasivă a acestei agenții, precum și că actul

dedus judecății a fost  interpretat greșit, fiind schimbat înțelesul lămurit și

vădit neîndoielnic al acestuia.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele

considerente:

Compunerea instanței de judecată a

fost neîntemeiat criticată în recurs, față de dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Această dispoziție legală a fost

modificată prin art. VI/1 din O.U.G. nr. 100/2007, astfel cum a fost introdus prin

Legea de aprobare nr. 97/2008, în vigoare la data soluționării dosarului la

instanța de fond, care nu mai prevedea formarea completului de judecată din 2

judecători.

În consecință, instanța de fond s-a

pronunțat în prezenta cauză cu respectarea prevederilor legale care

reglementează compunerea completului de judecată.

Cel de-al doilea motiv de recurs,

prin care s-a invocat încălcarea  formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., este de asemenea

neîntemeiat, deoarece această reglementare vizează actele de procedură și nu

este aplicabilă soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de judecată,

printre care și soluția de dezinvestire prin declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea unei alte instanțe.

În ceea ce privește competența  materială

pentru judecarea cererilor referitoare la intabularea dreptului de proprietate,

se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt incidente

prevederile legii contenciosului administrativ, dispunând sesizarea

judecătoriei, ca instanță cu plenitudine de competență și în litigiile

rezultate din aplicarea Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.

Motivul de recurs invocat în baza art.

304 pct. 9 C. proc. civ., este neîntemeiat, întrucât instanța de fond s-a

pronunțat cu privire la excepția de nelegalitate a mențiunii din Nota 1 din

anexa Ordinului nr. 367/2008 și a aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, instanța de fond a

constatat întemeiat legalitatea Ordinului nr. 367/2008, care nu a modificat

Ordinul nr. 371/2007 emis de Ministrul Internelor și Reformei Administrative,

reglementând o procedură unitară de tarifare la nivelul întregii țări.

Referitor la motivul de recurs

invocat în baza art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că instanța de fond

a avut în vedere conținutul mențiunii în paranteză (dacă prin cerere nu se

solicită și intabularea altor drepturi succesive) din Nota 1 din prima

înregistrate a imobilelor din anexa Ordinului nr. 367/2008.

În consecință, actul juridic dedus judecății

a fost corect interpretat de instanța de fond și nu este întemeiată cererea de

modificare a hotărârii prin care s-a constatat că nu au fost dovedite cazurile

de nulitate absolută a actului invocate prin acțiune.

Critica formulată de recurent în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondată în raport cu

motivarea sentinței atacate, care nu cuprinde considerente contradictorii ori

străine de natura pricinii. Hotărârea recurată a fost motivată în conformitate

cu dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cuprinzând argumentele

de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru

care s-au înlăturat cererile părților.

Față de motivele care au fost

expuse, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.D.V.

împotriva sentinței civile nr. 81 din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2010.