ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții D.I. și D.F. au chemat în judecată Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, solicitând obligarea acestuia să dispună plata compensațiilor bănești ce li se cuvin; să fie obligat la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi întârziere, începând cu data rămâneri irevocabilă a hotărârii și până la executarea obligației; să fie obligat la plata daunelor interese de 100.000 lei dacă debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu în termenul prevăzut.

În motivare, reclamanții au susținut că prin hotărârea nr. 292 din 28 ianuarie 2008, le-au fost acordate compensații bănești în valoare de 157.803,87 ron pentru terenuri, 6.657,17 ron pentru recolte neculese, 160.993,76 ron pentru locuințe, anexe gospodărești și terenul aferent și că la 21 februarie 2008, prin cererea înregistrată la registratura generală a Autorității pentru Restituirea Proprietăților, au solicitat plata compensațiilor. Reclamanții au mai susținut că pârâtul nu a dat curs cererii, astfel că la 11 februarie 2009 au revenit însă, acesta, în loc să facă plata cuvenită, prin adresa nr. 1533 din 27 martie 2009 le-a comunicat că dosarul este incomplet. La 21 aprilie 2009, pârâtul a primit documentele solicitate, însă nici după această completare nu s-a efectuat plata.

Prin sentința civilă nr. 105/F – CONT din 24 iunie 2009 Curtea de Apel Pitești a admis în parte, cererea formulată de reclamanți și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 292 din 28 ianuarie 2008 a Comisiei Județene Argeș de aplicare a Legii nr. 290/2003. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Hotărârea nr. 292/2008 a Comisiei Județene Argeș a fost înregistrată la Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2993 la 11 martie 2008 iar potrivit art. 10 din aceeași lege, plata trebuia făcută într-un an de zile de la emiterea hotărârii Comisiei Județene Argeș, însă până în prezent nu a fost realizată.

Este adevărat că același text al legii prevede și posibilitatea de a face plata, în rate, în maxim 2 ani de zile. Cu toate aceste instanța de fond a considerat că această posibilitate nu-i dă dreptul de a plăti toată suma în ultima lună a celui de al doilea an. Cu privire la obligarea la plata amenzii civile de 50 lei pe zi de întârziere, instanța de fond a apreciat că nu există motive suficiente să se considere că pârâta va întârzia executarea plății, astfel că nu a admis cererea reclamanților de obligare la plata unei amenzi civile. De asemenea, instanța de fond a respins cererea privind daunele având în vedere condițiile pentru acordarea acestora și anume: prejudiciul să fie cert, lichid și exigibil.

Se poate acorda daune și pentru prejudiciul viitor, însă numai sub condiția ca acesta să fie previzibil ca existență și întindere, or, în speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite întrucât reclamanții nu au dovedit întinderea prejudiciului. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul este încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului recurentul a făcut o prezentare a istoricului dedus judecății și a nomelor legale aplicabile în materie și a concluzionat în sensul că Hotărârea nr. 292/2008 a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii 290/2003, deoarece nu se face dovada proprietății bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri.

Recurentul apreciază că Hotărârea nr. 292/2008, a fost emisă fără a respecta prevederile Legii 290/2003. Astfel, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 din cadrul A.N.R.P., este în situația de a cere revocarea Hotărârii nr. 166/2007, așa cum prevede art. 17 alin (4) din H.G. 1120/2006, cu modificările și completările ulterioare, „în situația în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreședintelui se comunică comisiilor Județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreședintele poate solicita comisiilor județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situația în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare." Examinând cu prioritate în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită intimaților-reclamanți cu titlu de despăgubiri, în baza hotărârii nr. 298/2008 emisă de Instituția Prefectului Argeș. Ca atare, este vorba despre o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege. De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului. Ca atare, sunt aplicabile dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel. Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. În litigiul de față, putem afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant , fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 105/F/CONT din 24 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ și fiscal Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.