ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3287/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3287/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 208/F-CONT din 26
noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.A. în
contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, instanța dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantului
suma de 241.985 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data plății,
reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranșe a despăgubirilor stabilite prin
Hotărârea nr. 141/2006 a Comisiei Județene Argeș de Aplicare a Legii nr.
290/2003, precum și obligarea la plata sumei de 1.369.123 lei, actualizată cu
indicele de inflație de la data plății, reprezentând contravaloarea celei de-a
doua tranșe a despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 236,237,238 și 239
din 23.04.2007 ale Comisie Județene Argeș de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 18 alin. (5) lit. c) din
H.G. nr. 1120/2006 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei
județene se achită, atunci când ele depășesc suma de 100.001 lei eșalonat în
două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, 40% în primul an și 60% în anul
următor, iar conform alin. 6, suma ce se plătește beneficiarilor în cea de-a
doua tranșă, se actualizează în raport cu indicele de inflație din ultima lună.
Față de aceste dispoziții, prima
instanță a constatat că pârâta nu a achitat sumele reprezentând a doua tranșă
din hotărâri, deși au trecut mai mult de doi ani de la acestea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând
soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență,
că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.P.R. a
constatat că hotărârile au fost emise fără a fi respectate prevederile legii,
întrucât intimatul nu a făcut dovada refugiului autorilor pentru averea cărora
solicită despăgubiri și nici a dreptului de proprietate asupra tuturor
bunurilor pentru care i-au fost acordate despăgubiri.
A susținut recurenta că declarațiile
martorilor depuse de intimatul - reclamant la dosar conțin elemente echivoce,
aceste declarații aparținând unor persoane care la momentul refugiului
autorilor nu au cunoscut prin propriile simțuri faptele pe care le-au declarat.
Totodată, la dosar există o serie de
acte doveditoare în ce privește dreptului de proprietate a cărui titulari sunt
I. și E.M., persoane care sunt terți față de părțile și pretențiile analizate
în acest dosar.
S-a mai precizat că în raport cu data
achitării primei tranșe, în speță 01 octombrie 2009, data limită până la care
autoritatea poate dispune plata celei de-a doua tranșe de despăgubiri, fără a
fi pusă în întârziere, este 01 octombrie 2010.
Examinând actele dosarului, înalta
Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304
pct. 3 C. proc. civ., invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,
pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu dispozițiile art.
312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
, se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea
competenței altei instanțe.
Reclamantul și-a întemeiat pretențiile
pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și H.G. nr. 57/2008.
Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea
nr. 290/2003, Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților
- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului
judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Același text de lege prevede, la alin.
(6), că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute
de lege". Prevederi similare conțin și Normele metodologice de aplicare a
Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate
prin H.G. nr. 57/2008.
Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și
alin. (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii
nr. 290/2003, care funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru
Restituirea Proprietăților, verifică documentele de plată depuse de
beneficiarii despăgubirilor și propune vicepreședintelui efectuarea plății pe
baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale
aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului
judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția de
contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.
Întrucât aceste norme legale cu
caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de
prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența
exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă
instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența
materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile
respectivei legi.
In consecință, în temeiul art. 313,
corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,
dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă
soluționare Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr.
208/F-CONT din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și
de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite
cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ
și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
22 iunie 2010.