ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3287/2010

HOTĂRÂRE
22.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3287/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 208/F-CONT din 26

noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul S.A. în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, instanța dispunând obligarea pârâtei să plătească reclamantului

suma de 241.985 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data plății,

reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranșe a despăgubirilor stabilite prin

Hotărârea nr. 141/2006 a Comisiei Județene Argeș de Aplicare a Legii nr.

290/2003, precum și obligarea la plata sumei de 1.369.123 lei, actualizată cu

indicele de inflație de la data plății, reprezentând contravaloarea celei de-a

doua tranșe a despăgubirilor stabilite prin Hotărârile nr. 236,237,238 și 239

din 23.04.2007 ale Comisie Județene Argeș de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 18 alin. (5) lit. c) din

H.G. nr. 1120/2006 compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei

județene se achită, atunci când ele depășesc suma de 100.001 lei eșalonat în

două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, 40% în primul an și 60% în anul

următor, iar conform alin. 6, suma ce se plătește beneficiarilor în cea de-a

doua tranșă, se actualizează în raport cu indicele de inflație din ultima lună.

Față de aceste dispoziții, prima

instanță a constatat că pârâta nu a achitat sumele reprezentând a doua tranșă

din hotărâri, deși au trecut mai mult de doi ani de la acestea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând

soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând, în esență,

că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul A.N.P.R. a

constatat că hotărârile au fost emise fără a fi respectate prevederile legii,

întrucât intimatul nu a făcut dovada refugiului autorilor pentru averea cărora

solicită despăgubiri și nici a dreptului de proprietate asupra tuturor

bunurilor pentru care i-au fost acordate despăgubiri.

A susținut recurenta că declarațiile

martorilor depuse de intimatul - reclamant la dosar conțin elemente echivoce,

aceste declarații aparținând unor persoane care la momentul refugiului

autorilor nu au cunoscut prin propriile simțuri faptele pe care le-au declarat.

Totodată, la dosar există o serie de

acte doveditoare în ce privește dreptului de proprietate a cărui titulari sunt

în acest dosar.

S-a mai precizat că în raport cu data

achitării primei tranșe, în speță 01 octombrie 2009, data limită până la care

autoritatea poate dispune plata celei de-a doua tranșe de despăgubiri, fără a

fi pusă în întârziere, este 01 octombrie 2010.

Examinând actele dosarului, înalta

Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 3 C. proc. civ., invocat în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

pentru considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

, se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea

competenței altei instanțe.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile

pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și H.G. nr. 57/2008.

Potrivit art. 8 alin. (5) din Legea

nr. 290/2003, Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului

judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Același text de lege prevede, la alin.

(6), că „hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute

de lege". Prevederi similare conțin și Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 290/2003 aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, așa cum au fost modificate

prin H.G. nr. 57/2008.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (1) și

alin. (4) lit. e) din aceste Norme metodologice, Serviciul de aplicare a Legii

nr. 290/2003, care funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, verifică documentele de plată depuse de

beneficiarii despăgubirilor și propune vicepreședintelui efectuarea plății pe

baza documentelor prezentate, iar în conformitate cu dispozițiile alin. (6) ale

aceluiași text, deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului

judecătoresc conform prevederilor legale, putând fi atacate la secția de

contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.

Întrucât aceste norme legale cu

caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie - reprezentat de

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența

exclusivă a Secției de contencios administrativ a tribunalului, în primă

instanță, în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența

materială este aceeași în privința oricăror acțiuni întemeiate pe prevederile

respectivei legi.

In consecință, în temeiul art. 313,

corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis,

dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Tribunalului Argeș.

Admite recursul declarat de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței nr.

208/F-CONT din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

22 iunie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 27 august 2009 reclamanții S.V. și D.A.D., au solicitat Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, obliga
ÎCCJ 2010-01-13
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 45/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanții D.I. și D.F. au chemat în judecată Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorității Naționale pent
ÎCCJ 2010-09-23
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2010
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 12/ F-CONT din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea as
ÎCCJ 2011-09-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 268/F-CONT din 24 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv
ÎCCJ 2011-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2011
de rata inflației la data plății efective, curtea de apel nu a ținut cont de principiul general de drept al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neexecutarea la timp a obligației de plată. Prin întâmpinarea depusă, intimata A.N.R
Sursă