ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 27 august 2009 reclamanții S.V. și D.A.D., au solicitat Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, obligarea pârâtelor A.N.R.P.

și Cancelaria Primului Ministru la plata sumei de: 163.144,37 RON, ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data plății, reprezentând contravaloarea celei de a doua tranșe a despăgubirilor astfel cum au fost reținute prin Hotărârile nr. 151 și 152 din 23 mai 2006 adoptate de Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii nr. 290/2003; a sumei de 575.049, 98 lei la fel actualizată, reprezentând contravaloarea despăgubirilor reținute prin Hotărârile nr. 244, 245 din 23 mai 2007 și 256, 257 din 27 iunie 2007 ale aceleiași comisii; a dobânzilor legale calculate în raport de cele practicate de BNR, aplicate la suma actualizată cu indicele de inflație, ca urmare a neachitării despăgubirilor stabilite în mod imperativ de lege; precum și a cheltuielilor de judecată.

In motivarea cererii s-a arătat că, în temeiul Legii nr. 290/2003, li s-au acordat despăgubiri și compensații astfel cum sunt evidențiate în hotărârile de mai sus, în calitate de moștenitori ai autorilor D.D., D.L., N.V. și N.T. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 actualizată, despăgubirile și compensațiile trebuiau achitate în termen de un de la data comunicării hotărârilor comisiei județene sau în tranșe în maxim de 2 ani, termene ce nu au fost respectate. Din cuantumul despăgubirilor le-a fost achitată în luna noiembrie 2006 suma de 108.769,44 lei, reprezentând contravaloarea primei tranșe a hotărârilor nr. 151 și nr. l52/2006, ulterior acestui moment nemaiprimind vreun ban, iar prin adresa nr. 9274 din 5 februarie 2009 pârâta A.N.R.P.

solicită depunerea unor dovezi de proprietate suplimentare de la Arhivele Naționale ale Republicii Moldova, deși ridurile lor erau în vigoare. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a stabilit că este competentă material să judece cauza, în considerarea faptului că nu există dispoziții speciale în Legea nr. 290/2003, astfel încât devin aplicabile normele de competență stabilite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, avându-se în vedere rangul central al autorității publice chemate în judecată.

Prin sentința nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a Admite în parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanți și a obligat pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să le plătească acestora suma de 163144,37 lei și 575049,98 lei, actualizate la data plății, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006. Prin aceeași sentință, instanța respins acțiunea față de Cancelaria Primului Ministru, activitatea acesteia fiind preluată de Secretariatul General al Guvernului. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că reclamanților, ca moștenitori ai defuncților D.D. și L. li s-au stabilit prin hotărârea nr. 152 din 15 noiembrie 2006 despăgubiri și compensații constând în terenuri (30 ha arabil, 3 ha vie, 2,5 ha livezi și 0,5 ha pășune), iar pentru locuințe 148043,25 lei.

Ulterior, a fost completată prin hotărârea nr. 245 din 23 mai 2007, în sensul stabilirii despăgubirilor pentru terenuri în cuantum de 308921,24 lei, iar prin hotărârea nr. 257 din 27 iunie 2007 s-au acordat în plus suma de 6326,05 lei pentru recoltele neculese. Din totalul despăgubirilor de 846963,79 lei s-a primit doar 40% din hotărârile nr. 151 și 152 din 15 noiembrie 2006, conform recunoașterilor reclamanților, care privesc plata sumei de 108769,44 lei în luna noiembrie 2006, confirmată și de adresa Banca Românească de Dezvoltare din 27 august 2009. Pentru restul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, căreia îi reveneau atribuții în sensul plății despăgubirilor, conform art. 10 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 290/2003, a arătat că refuză să le achite până la momentul în care reclamanții vor depune dovezi suplimentare referitoare la dovada proprietății autorilor lor, eliberate de Arhivele Naționale din Republica Moldova.

Instanța a apreciat că atitudinea A.N.R.P. este nejustificată, în condițiile în care hotărârile mai sus menționate nu au fost revocate sau anulate de către emitent, ci, mai mult, Comisia județeană Argeș de Aplicare a Legii nr. 290/2003, prin referatul din 24 septembrie 2007 a arătat că își menține hotărârile anterioare. Dincolo de aceasta, instanța a constatat că motivul invocat de A.N.R.P. nici nu subzistă, cât timp s-a și depus adresa din 16 martie 2009 prin care Arhiva Națională a Republicii Moldova informa ca este imposibilă eliberarea certificatului solicitat. A reținut astfel, curtea de apel, că întrucât hotărârile Comisiei județene își produc pe deplin efectele, A.N.R.P. era obligată să efectueze plata despăgubirilor așa cum se arată în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, în rate, în maxim 2 ani de la comunicarea lor.

A mai reținut instanța, că în cuprinsul art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, modificată, se detaliază modalitatea de solicitare și dispunere a plății, stabilindu-se la alin. (5) lit. c) că dacă despăgubirile depășesc 100001 lei - ca în speță -, se achită eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor. Or, pârâta nu și-a adus la îndeplinire obligația impusă de lege, plătind 40%, echivalent al primei tranșe doar din hotărârile nr. 151 și 152 din 15 noiembrie 2006, nu și pentru restul hotărârilor. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive: Din prevederile art. 18 alin. (5) din H.G.

nr. 1120/2006 rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri reparatorii având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării în a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran. Arătând soluțiile primite în jurisprudență în situații similare, recurenta a arătat că a pronunța o hotărâre judecătorească de plata a pârâtei ar însemna că instanța să adauge la lege, să se substituie legiuitorului, încălcând principiul separației și echilibrul puterilor consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Reclamanții Sofronie Viorica și D.A.D. au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. La termenul din 01 iunie 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., excepția lipsei competentei materiale a instanței de fond în raport cu prevederile Legii nr. 290/2003, excepție peremptorie și dirimantă, constituind totodată un motiv de recurs de ordine publică ce va fi analizat cu prioritate în cele ce urmează. Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții S.V. și D.A.D. au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând contravaloarea celei de-a doua tranșă a despăgubirilor, precum și a sumelor reprezentând contravaloarea despăgubirilor reținute în hotărârile Comisiei Județene Argeș de Aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată.

Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, republicată, art. 31 din O.G. nr. 92/2004 și, respectiv, art. 6 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2007, Secția de contencios a Tribunalului este instanța competentă să soluționeze acțiunile împotriva hotărârilor de validare, invalidare, a hotărârilor Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003. Pentru rațiuni de simetrie juridică aceleiași instanțe ii revine și competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect contravaloarea despăgubirilor reținute prin hotărârile comisiei județene, respectiv ceea ce solicită reclamanții, contravaloarea celei de-a doua tranșă a despăgubirilor. Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., se va admite recursul, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ si fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2010.