ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La

data de 27 august 2009 reclamanții S.V. și D.A.D., au solicitat Curții de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, obligarea

pârâtelor A.N.R.P. și Cancelaria Primului Ministru la plata sumei de:

163.144,37 RON, ce se va actualiza cu indicele de inflație de la data plății,

reprezentând contravaloarea celei de a doua tranșe a despăgubirilor astfel cum

au fost reținute prin Hotărârile nr. 151 și 152 din 23 mai 2006 adoptate de

Comisia Județeană Argeș de aplicare a Legii nr. 290/2003; a sumei de 575.049,

98 lei la fel actualizată, reprezentând contravaloarea despăgubirilor reținute

prin Hotărârile nr. 244, 245 din 23 mai 2007 și 256, 257 din 27 iunie 2007 ale

aceleiași comisii; a dobânzilor legale calculate în raport de cele practicate

de BNR, aplicate la suma actualizată cu indicele de inflație, ca urmare a

neachitării despăgubirilor stabilite în mod imperativ de lege; precum și a

cheltuielilor de judecată.

In

motivarea cererii s-a arătat că, în temeiul Legii nr. 290/2003, li s-au acordat

despăgubiri și compensații astfel cum sunt evidențiate în hotărârile de mai

sus, în calitate de moștenitori ai autorilor D.D., D.L., N.V. și N.T. Potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 actualizată, despăgubirile și compensațiile

trebuiau achitate în termen de un de la data comunicării hotărârilor comisiei

județene sau în tranșe în maxim de 2 ani, termene ce nu au fost respectate. Din

cuantumul despăgubirilor le-a fost achitată în luna noiembrie 2006 suma de

108.769,44 lei, reprezentând contravaloarea primei tranșe a hotărârilor nr. 151

și nr. l52/2006,

ulterior acestui moment

nemaiprimind vreun ban, iar prin adresa nr. 9274 din 5 februarie 2009

pârâta

A.N.R.P. solicită depunerea unor dovezi de proprietate suplimentare de la

Arhivele Naționale ale Republicii Moldova, deși ridurile lor erau în vigoare.

Prin

încheierea pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a stabilit

că este competentă material să judece cauza, în considerarea faptului că nu

există dispoziții speciale în Legea nr. 290/2003, astfel încât devin aplicabile

normele de competență stabilite prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

avându-se în vedere rangul central al autorității publice chemate în judecată.

Prin

sentința nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Pitești a Admite în

parte acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de

reclamanți și a obligat pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților să le plătească acestora suma de 163144,37 lei și 575049,98 lei,

actualizate la data plății, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (6)

din H.G. nr. 1120/2006. Prin aceeași sentință, instanța respins acțiunea față

de Cancelaria Primului Ministru, activitatea acesteia fiind preluată de

Secretariatul General al Guvernului.

Pentru

a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, faptul că reclamanților,

ca moștenitori ai defuncților D.D. și L. li s-au stabilit prin hotărârea nr.

152 din 15 noiembrie 2006 despăgubiri și compensații constând în terenuri (30 ha arabil, 3 ha vie, 2,5 ha livezi și 0,5 ha pășune), iar pentru locuințe 148043,25 lei. Ulterior,

a fost completată prin hotărârea nr. 245 din 23 mai 2007, în sensul stabilirii

despăgubirilor pentru terenuri în cuantum de 308921,24 lei, iar prin hotărârea

nr. 257 din 27 iunie 2007 s-au acordat în plus suma de 6326,05 lei pentru

recoltele neculese.

Din

totalul despăgubirilor de 846963,79 lei s-a primit doar 40% din hotărârile nr.

151 și 152 din 15 noiembrie 2006, conform recunoașterilor reclamanților, care

privesc plata sumei de 108769,44 lei în luna noiembrie 2006, confirmată și de

adresa Banca Românească de Dezvoltare din 27 august 2009. Pentru restul,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, căreia îi reveneau

atribuții în sensul plății despăgubirilor, conform art. 10 alin. (2) și art. 11

din Legea nr. 290/2003, a arătat că refuză să le achite până la momentul în

care reclamanții vor depune dovezi suplimentare referitoare la dovada proprietății

autorilor lor, eliberate de Arhivele Naționale din Republica Moldova.

Instanța

a apreciat că atitudinea A.N.R.P. este nejustificată, în condițiile în care

hotărârile mai sus menționate nu au fost revocate sau anulate de către emitent,

ci, mai mult, Comisia județeană Argeș de Aplicare a Legii nr. 290/2003, prin

referatul din 24 septembrie 2007 a arătat că își menține hotărârile anterioare.

Dincolo de aceasta, instanța a constatat că motivul invocat de A.N.R.P. nici nu

subzistă, cât timp s-a și depus adresa din 16 martie 2009 prin care Arhiva

Națională a Republicii Moldova informa ca este imposibilă eliberarea

certificatului solicitat.

A reținut

astfel, curtea de apel, că întrucât hotărârile Comisiei județene își produc pe

deplin efectele, A.N.R.P. era obligată să efectueze plata despăgubirilor așa

cum se arată în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, în rate, în maxim 2

ani de la comunicarea lor. A mai reținut instanța, că în cuprinsul art. 18 din H.G.

nr. 1120/2006, modificată, se detaliază modalitatea de solicitare și dispunere

a plății, stabilindu-se la alin. (5) lit. c) că dacă despăgubirile depășesc

100001 lei - ca în speță -, se achită eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2

ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor. Or, pârâta nu

și-a adus la îndeplinire obligația impusă de lege, plătind 40%, echivalent al

primei tranșe doar din hotărârile nr. 151 și 152 din 15 noiembrie 2006, nu și

pentru restul hotărârilor.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând sentința

pentru netemeinicie și nelegalitate pentru următoarele motive:

Din prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006

rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de

stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.

Legea nr. 290/2003 nu presupune restituirea

dreptului de proprietate asupra unor bunuri imobile, ci acordarea unor măsuri

reparatorii având în vedere posibilitățile economice și financiare ale țării în

a căror evaluare și satisfacere legiuitorul este suveran.

Arătând soluțiile primite în jurisprudență în situații

similare, recurenta a arătat că a pronunța o hotărâre judecătorească de plata a

pârâtei ar însemna că instanța să adauge la lege, să se substituie

legiuitorului, încălcând principiul separației și echilibrul puterilor

consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituția României.

În drept, cererea de recurs se întemeiază pe

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Reclamanții Sofronie Viorica și D.A.D. au

formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 01 iunie 2010, Înalta Curte a

invocat din oficiu, în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ.,

excepția lipsei competentei materiale a instanței de fond în raport cu

prevederile Legii nr. 290/2003, excepție peremptorie și dirimantă, constituind

totodată un motiv de recurs de ordine publică ce va fi analizat cu prioritate

în cele ce urmează.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții

S.V. și D.A.D. au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei reprezentând contravaloarea

celei de-a doua tranșă a despăgubirilor, precum și a sumelor reprezentând contravaloarea

despăgubirilor reținute în hotărârile Comisiei Județene Argeș de Aplicare a

Legii nr. 290/2003, actualizată.

Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998,

republicată, art. 31 din O.G. nr. 92/2004 și, respectiv, art. 6 alin. (7) din O.U.G.

nr. 25/2007, Secția de contencios a Tribunalului este instanța competentă să

soluționeze acțiunile împotriva hotărârilor de validare, invalidare, a

hotărârilor Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 290/2003.

Pentru rațiuni de simetrie juridică aceleiași

instanțe ii revine și competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect

contravaloarea despăgubirilor reținute prin hotărârile comisiei județene,

respectiv ceea ce solicită reclamanții, contravaloarea celei de-a doua tranșă a

despăgubirilor.

Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate

cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș,

secția contencios administrativ si fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței

nr. 203/F-C din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ

si fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie

2010.