ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3811/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12/ F-CONT

din 20 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea astfel cum a fost completată de reclamanta L.(I.)P.M.,

în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P., a dispus obligarea pârâtei de a-i plăti

reclamantei sumele stabilite prin hotărâri, actualizate cu indicele de creștere

a prețurilor de consum din ultima lună a celui publicat în I.N.S., față de luna

decembrie a anului anterior, în raport de termenele de scadență, cu deducerea

sumei care s-a încasat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 178/2006,

s-a stabilit că reclamanta are de încasat despăgubiri în sumă de 192.006, 71

lei, prin Hotărârea nr. 264/2007, i s-au stabilit despăgubiri în sumă de

429.057, 28 lei, iar prin Hotărârea nr. 278/2007, s-au stabilit despăgubiri în

sumă de 207.631,34 lei, prin asimilarea și a primei hotărâri.

Reclamanta a

primit, la data de 09 noiembrie 2007, suma de 83.052,5 lei, conform

precizărilor făcute de ambele părți, adică 40 % din suma de 207.631, 34 lei,

recunoscută prin a doua hotărâre (278 din 04 octombrie2007).

În afara

faptului că, nu a primit prima tranșă din Hotărârea nr. 264/2007, au fost

depășite și termenele de plată pentru cele două tranșe, astfel încât, este

îndreptățită, să primească atât sumele neîncasate, cât și valoarea de

actualizare a acestora, calculată în raport cu indicele de creștere a

prețurilor de consum din ultima lună, a celui publicat de către I.N.S., față de

luna decembrie a anului anterior, în raport de prevederile H.G. nr. l120/2006.

Instanța a

mai reținut că această modalitate de calcul, asigură o reparație integrală,

urmând să primească suma echivalentă celei pe care ar fi încasat-o la termenul de

scadență, neputându-se acorda și dobânda legală, deoarece nu este prevăzută în

lege, nu a fost motivată și justificată.

Cuantumul

sumei, urmează să fie stabilit ulterior, pe cale de executare silită, întrucât

suma nu a fost determinată pe bază de expertiză contabilă, iar dacă ar fi fost

determinată, până la rămânerea irevocabilă a sentinței, suma s-ar fi modificat,

datorită inflației.

Împotriva

acestei hotărâri, atât reclamanta L.(I.)P.M. cât și pârâta A.N.R.P. au declarat

recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate, examinând cu prioritate excepția

invocată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o

instanță necompetentă astfel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 304

pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312

alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Pentru

a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în

continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu este

reprezentat de obligarea recurentei - pârâte la plata unei sume de bani

cuvenită intimatei - reclamante cu titlu de despăgubiri.

Ca atare, este vorba despre o

acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri

stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr.

290/2003.

Înalta Curte apreciază că, pentru

corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului

anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit

de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P. – Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași

articol, prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. – Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba

sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care

coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție

precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând

fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6) al

articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din

H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor

legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția

de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor

texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de A.N.R.P. în

aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios

administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile

dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de

ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt

grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de

apel.

Nu există nici o îndoială că,

întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de

norme imperative.

În litigiul de față, putem afirma că

suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri

reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu

generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și

va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția de

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de L.(I.)P.M.

și de A.N.R.P., împotriva sentinței civile nr. 12/ F-CONT din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite

cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.