ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La 1 martie

2006, reclamanții M.R.P. și Ș.F.C.

au

chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean

Argeș, P.G. și G.P.,

solicitând constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 23 din 23

ianuarie 2006, restituirea în natură a imobilului (construcție și 354,52 mp

teren) situat în Pitești, și recalcularea

despăgubirilor

de rambursat, prin raportare la coeficientul de inflație.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 24 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, reclamanții au susținut că:

- sunt moștenitorii

defunctei V.C., alături de pârâtele P.G. și G.P.;

-

în această calitate, au

solicitat, prin notificare, restituirea în natură a imobilului menționat, care

a aparținut defunctei lor autoare și a fost preluat de stat în anul 1986, cu

încălcarea prevederilor Legii nr. 4/1973;

-

deși suprafața reală a

terenului defunctei era de 354,52 mp, în anexa deciziei de preluare a

imobilului au fost trecuți, din eroare, doar 300 mp;

-

prin

dispoziția contestată, emisă de pârâtul Consiliul Județean

Argeș, a fost calculat greșit cuantumul

despăgubirilor de rambursat.

Pe parcursul

procesului, respectiv la 27 martie 2006, reclamanții și-au completat acțiunea,

învederând că solicită restituirea imobilului în cote părți ideale, de ¾

pentru ei și ¼ pentru pârâtele P.G. și G.P., precum și calcularea

despăgubirilor de rambursat potrivit acelorași cote.

În motivarea cererii

completatoare, întemeiată pe art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanții s-au

referit la sentința civilă nr. 10.039 din 21 iulie 1999 a Judecătoriei

sectorului

II

București, definitivă și irevocabilă.

Tribunalul Argeș,

secția civilă, prin sentința nr. 162 din 25 septembrie 2006, a admis acțiunea

completată și a modificat actul atacat, dispunând restituirea în natură a

imobilului solicitat

(construcție și 354,52 mp

teren), în cote de ¾ pentru reclamanți și ¼

pentru

pârâtele P.G. și G.P.

Totodată, tribunalul

a stabilit că restituirea imobilului în natură este condiționată de rambursarea

de către beneficiari, potrivit

acelorași

cote, a despăgubirilor a căror valoare actualizată se ridică la

17.982,39

lei și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamanților 500 lei cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că:

-

prin actul contestat, pârâtul Consiliul Județean

Argeș a dispus

restituirea în natură, către reclamanți și pârâtele P.G.

și G.P., a imobilului solicitat (construcție și 300 mp teren), condiționat de

rambursarea despăgubirilor primite în anul 1986,

consecutiv

preluării abuzive, a căror valoare actuală este de 43.541,30 lei;

-

din înscrisurile depuse

la dosar și expertiza efectuată în cauză rezultă însă că suprafața reală a

terenului preluat abuziv este de 354,52 mp, iar cuantumul despăgubirilor care

trebuie rambursate (la valoarea actuală) se ridică la 17.982,39 lei;

-

restituirea în natură se

va dispune potrivit cotelor ce revin moștenitorilor defunctei proprietare a

imobilului, stabilite prin sentința civilă nr. 10.0039/1999 a Judecătoriei

Sectorului

II

București, definitivă și irevocabilă.

Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte

de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie,

prin decizia nr. 286 din 29 iunie 2007, a admis apelurile declarate de pârâții

Consiliul Județean Argeș, P.G. și G.P., a schimbat parțial sentința, în sensul

înlăturării obligării ultimelor două apelante la rambursarea cotei de ¼

din despăgubiri și la plata cheltuielilor de judecată, a majorat cuantumul

acelorași despăgubiri la 43.060,72 lei și i-a obligat pe reclamanți să

plătească primului apelant 500 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că:

-

apelantele P.G. și G.P.

au fost obligate greșit la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu au nicio

culpă cu privire la modul în care Consiliul Județean Argeș a soluționat

notificarea;

-

despăgubirile stabilite

în anul 1985 pentru imobilul preluat de către stat au fost plătite

reclamanților, astfel că doar aceștia trebuie să le ramburseze;

-    la stabilirea valorii actuale a

despăgubirilor care trebuie rambursate, prima instanță a avut în vedere

indicele de inflație, și nu coeficientul prevăzut de art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 (în redactarea consecutivă modificărilor operate prin Legea

nr. 247/2005) și Normele metodologice de aplicare a aceleiași legi, aprobate

prin H.G. nr. 250/2007.

Reclamanții au

declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

respingerii apelurilor și menținerii sentinței.

În motivarea

recursului, întemeiat pe 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recurenții au susținut că:

-

autoarea lor a încasat

despăgubirile acordate la preluarea imobilului în calitate de tutore al

defunctei proprietare dar a folosit banii pentru nevoile acesteia din urmă,

primind de la Autoritatea Tutelară descărcare de gestiune;

-

instanța de apel a

încălcat principiul constituțional al neretroactivitătii legii deoarece a

actualizat despăgubirile potrivit unui text care la data depunerii notificării

avea o altă redactare.

Prima critică este fondată deoarece:

-

la 31 octombrie 1983,

M.V., autoarea reclamanților, a fost numită tutore a interzisei V.C.,

proprietara imobilului preluat abuziv de stat, care a decedat la 31 martie

1987;

-

după decesul interzisei,

M.V. a lichidat libretul C.E.C. pe care erau depuse economiile acesteia (la 1

aprilie 1987 ) și a primit descărcare de gestiune ( la 30 ianuarie 1988 ), în

decizia întocmită cu acea ocazie de către autoritatea de resort menționându-se

obligația fostului tutore de a preda moștenitorilor defunctei soldul de 22.012

lei;

-

interzisa a fost

moștenită de reclamanți și pârâtele P.G. și G.P., iar în procesul de partaj

având ca obiect succesiunea defunctei (soluționat definitiv și irevocabil prin

sentința civilă nr. 10.039/1999 a Judecătoriei Sectorului

II

București)

nu s-a discutat problema despăgubirilor acordate pentru imobilul preluat de

stat;

-

potrivit art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, obligația rambursării despăgubirilor menționate

revine exclusiv beneficiarilor măsurii de restituire în natură, deci

moștenitorilor defunctei proprietare a imobilului;

-

or,

fiind cert că despăgubirile în discuție nu au fost încasate de

reclamanții moștenitori, ci de o terță

persoană, reprezentant legal al proprietarei imobilului, înlăturarea obligării

celorlalți moștenitori la rambursarea acestor despăgubiri, corespunzător cotei

lor parte, este lipsită de temei.

Cealaltă

critică este însă nefondată deoarece la data apariției Legii nr. 247/2005, de

modificare a Legii nr. 10/2001, despăgubirile

c

are trebuie rambursate

de moștenitorii defunctei proprietare a

imobilului

preluat abuziv de stat nu erau încă actualizate, fiind vorba

așadar de o

situație juridică în curs de formare.

Față de cele expuse,

conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis,

și, drept consecință, se va modifica parțial hotărârea atacată, în sensul că

despăgubirile actualizate ( de 43.060,72 lei) vor fi rambursate de către

reclamanți (în cotă de ¾) și pârâtele P.G. și G.P. (în cotă de

¼).

Totodată, celelalte

dispoziții ale aceleiași hotărâri vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat de reclamanții M.R.P. și

Ș.F.C.

împotriva deciziei nr. 286/A din 29 iunie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă.

Modifică parțial decizia în sensul că despăgubirile de 43.060,72

lei vor fi rambursate de reclamanți în cotă de

¾ și de pârâtele P.G. și G.P. în cotă de ¼.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 martie 2008.