ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2785/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data 17 noiembrie 2008, reclamantul B.M. a solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Pitești, anularea dispoziției nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 și obligarea la emiterea unei noi dispoziții, prin care să-i fie acordate despăgubiri potrivit hotărârilor judecătorești pronunțate anterior în cauză, și la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, pentru tergiversarea soluționării cererii sale. Prin aceeași acțiune, precizată la 6 martie 2007 (fila 38), reclamantul a solicitat chemarea în garanție a Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor și Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților pentru a fi obligați să evalueze cele două imobile menționate în hotărârile judecătorești pronunțate în cauză și pentru a-i acorda despăgubiri în sumă de 250.000 lei.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 48 din 11 martie 2009 a respins ca inadmisibilă acțiunea, reținând următoarele : Referitor la imobilele situate în Pitești, reclamantul împreună cu B.G. au obținut despăgubiri prin sentința civilă nr.254/2006, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 7668/2007. Cu privire la obligarea chemaților în garanție, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, referitor la despăgubirea solicitată de 250.000 lei și daune morale de 10.000 lei, prima instanță a constatat existența autorității de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 593/CA din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș.

În ceea ce privește cererea de punere în executare a sentinței civile nr. 254/2006, tribunalul a reținut că nu pârâții din prezenta acțiune au competența de punere în executare a sentinței respective. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că instanța greșit a reținut că intimații nu au calitate procesuală pasivă în cauză, și în condițiile în care acestea au tergiversat acordarea despăgubirilor la care acesta era îndreptățit. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 95/A din 3 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantului B.M.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a reținut, că în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea chemaților în garanție la plata sumei de 250.000 lei, în mod corect a fost respins întrucât există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș. Ca atare, instanța de fond, nu a reținut, lipsa calității procesuale pasive a chemaților în garanție, ci a respins acțiunea ca inadmisibilă. A mai reținut că, pentru stabilirea cuantumului final al despăgubirilor s-a constituit Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care are, între alte atribuții și emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs reclamantul B.M.

reiterând aceleași motive ca și în apel, respectiv faptul că ambele instanțe au reținut greșit că nu intră în competența primarului obligația de a emite decizie de calculare a despăgubirilor, intimații fiind obligați să pună în executare dispozițiile stabilite prin hotărârile pronunțe în cauză. A mai susținut că la termenul din 11 martie 2009 când au avut loc dezbaterile în fond la Tribunalul Argeș, procedura de citare nu a fost îndeplinită. Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru considerentele ce succed: Criticile invocate de recurent pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și nu în cele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sau art. 304 pct. 1, 2, 3, 4, 5 C. proc. civ. cum a precizat recurentul reclamant. În ceea ce privește critica recurentului-reclamant, de anulare a dispoziției nr. 5639 din 5 noiembrie 2008 emisă de Primarul municipiului Pitești, prin care îi sunt infirmate despăgubirile pentru suprafața de 300 mp teren și construcții, stabilite prin sentința civilă nr. 254/2006 și de obligare a pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de evaluare a imobilului în litigiu și emiterea deciziei de acordarea despăgubirilor nu poate constitui motiv de casare.

Sub acest aspect, atât prima instanță cât și cea din apel, în mod judicios au constatat că, în speța de față există autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș. Prin acțiunea introdusă la 7 aprilie 2008 înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr. 1473/109/2008 reclamantul B.M. a chemat în judecată Primarul municipiului Pitești, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună valorificarea sentinței civile nr. 254/2006, irevocabilă prin decizia nr. 7668 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin sentința civilă nr. 593/CA din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Argeș, acțiunea introdusă de reclamantul B.M. a fost respinsă. Prin urmare, în mod corect, ambele instanțe au reținut autoritatea de lucru judecat. În fine, nici critica referitoare la nelegalitatea sentinței primei instanțe, sub aspectul soluționării cauzei cu lipsă de procedură nu subzistă. De altfel, această critică nu poate fi invocată pentru prima dată în recurs. Pe de altă parte așa cum rezultă din practicaua sentinței civile nr. 48 din 11 martie 2009 a Tribunalului Argeș, rezultă că reclamantul a fost prezent, a depus înscrisuri și o completare a acțiunii. În aceste condiții, lipsa de procedură constituie o nulitate relativă ce poate fi invocată numai de partea care a fost vătămată prin neobservarea formelor legale nu și de recurent, așa încât motivul invocat nu poate fi considerat de ordine publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 95 A din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2010.