ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2011

HOTĂRÂRE
26.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin sentința civilă

nr. 3397 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea prin care

reclamantele SC T.E. SRL și ASOCIAȚIA DE LOCATARI DIN BUCUREȘTI, SECTOR 3 au

solicitat în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI

PUBLICITATE IMOBILIARĂ constatarea nelegalității art. 89 alin. (2) din Ordinul

Directorului General al A.N.C.P.I. nr. 633 din 29 decembrie 2006, care a

abrogat Ordinul Ministrului Justiției nr. 2371/C/1997 pentru aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de carte funciară;

aceeași acțiune a fost respinsă și pentru lipsa calității procesuale pasive

față de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și

Internelor, instanța de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată, motivat de

faptul că emitentul ordinului contestat este pârâta A.N.C.P.I., instituție

publică, cu personalitate juridică proprie și cu capacitate procesuală de drept

administrativ pentru actele emise de ea.

Pe fondul cauzei s-a

reținut că dispozițiile art. 89 alin. (2) din Ordinul Președintelui A.N.C.P.I.

nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a

birourilor de cadastru și publicitate imobiliară constituie o normă

interpretativă a sintagmei persoana interesată din cuprinsul art. 34 al Legii

nr. 7/1996 privind cadastru și publicitatea imobiliară, articol care stabilește

regimul juridic al acțiunii în rectificare de carte funciară.

Totodată, instanța de

fond a mai apreciat că din conținutul art. 34 din Legea nr. 7/2006 rezultă că

acțiunea în rectificare de carte funciară nu este o acțiune de sine stătătoare,

ci una care se grefează subsecvent pe o acțiune de fond, după cum reiese din

sintagma dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat că..

Ori, consideră

instanța de fond că în aceste condiții calitatea de persoană interesată se

raportează la persoana care își justifică îndreptățirea de a obține

rectificarea de carte funciară urmare a obținerii unei hotărâri judecătorești

prealabile de constatare într-unul din sensurile de la pct. 1-4 ale art. 34 al

Legii nr. 7/1996, justificându-și legitimitatea procesuală activă în acțiunea

de fond, căreia i-a succedat rectificarea subsecventă a cărții funciare.

Fața de

circumstanțele concrete ale cauzei, Curtea de apel a mai reținut că

reclamantele nu au formulat o acțiune de rectificare a cărții funciare, grefată

pe o acțiune de fond după cum este reglementat regimul juridic al acestei

acțiuni, ci o plângere împotriva încheierii de carte funciară.

Mai constată

judecătorul fondului că, cu privire la plângerea împotriva încheierii de carte

funciară ordinul contestat nu conține nici o referire relativ la persoanele

îndreptățite a formula o atare plângere, astfel că analizarea acestui aspect se

impune a fi făcută strict prin raportare la textul de lege, celorlalte persoane

interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, analiză care este de

competența instanței investite cu soluționarea plângerii.

Pe de altă parte, mai

reține instanța de fond că art. 34 din Legea nr. 7/1996 reglementează un alt

tip de acțiune, aceea a acțiunii în rectificare de carte funciară iar art. 98 alin.

(2) din ordinul contestat în cauză interpretează sintagma persoană interesată

din perspectiva acțiunii în rectificare de carte funciară, iar nu a plângerii

împotriva încheierii de carte funciară.

În condițiile în care

reclamantele nu au invocat alte aspecte din care să rezulte vătămarea lor prin

actul administrativ normativ a cărui anulare parțială se solicită decât cele

derivând din propriile litigii purtate împotriva încheierii de carte funciară,

aspecte care nu vizează acțiunea în rectificare de carte funciară și implicit

sintagma persoană interesată din cuprinsul art. 89 alin. (2) al ordinului,

instanța de fond a apreciat că, în cauză, nu este întrunită ipoteza normei

legale cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței

civile nr. 3397 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele Asociația

de Locatari din București, sector 3 și SC T.E. SRL invocând motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia

au susținut, în esență, următoarele:

2.1 Printr-o primă

critică formulată, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct .1

judecată care a pronunțat hotărârea recurată. Astfel, recurentele au susținut

că același judecător a participat la soluționarea prezentei cauze atât cu

ocazia primei judecăți în fond când acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă

pentru lipsa plângerii prealabile față de A.N.C.P.I. și pentru lipsa calității

procesuale pasive față de M.I.R.A. cât si la judecata în fond după casare. Or,

susțin recurentele că un judecător ce a luat parte la soluționarea unei

pricini, spunându-și în acest fel părerea, nu poate soluționa cauza nici într-o

cale de atac și nici în situația în care cauza s-ar afla în fond după casare.

2.2 Printr-o altă

critică, circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentele au invocat lipsa de temei legal a hotărârii recurate în

condițiile în care un act cu o forță juridică inferioară, respectiv art. 89 alin.

(2) din Ordinul nr. 633 din 29 decembrie 2006, adaugă la lege în sensul că

limitează sfera persoanelor care pot solicita rectificarea înscrierilor din

cartea funciară, numai la acele persoane care au sau care au avut un drept

referitor la imobil și mai mult decât atât impunând existența unei acțiuni de

fond în prealabil. Consideră recurentele că, astfel, se condiționează

rectificarea cărții funciare de existența unei acțiuni de fond, lucru de

neacceptat în lumina dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996.

Totodată, susțin

recurentele că pentru a avea calitatea de persoana interesată în formularea

acțiunii în rectificarea cărții funciare este suficientă doar dovedirea

interesului și a încălcării unor drepturi raportat la imobilul a cărei

rectificare se solicită. Impunerea existenței unei acțiuni de fond ca și

condiție preexistentă în formularea acțiunii în rectificare apare, astfel în

vădită contradicție cu dispozițiile Legii nr. 7/1996, fiind pe cale de

consecință nelegală.

Mai arată recurentele

că dispozițiile art. 89 alin. (2) încalcă drepturile reclamanților datorită

faptului că un neproprietar și-a intabulat în mod nelegal imobilul situat în

București, sector 3 și în baza acestei intabulări instanța de judecată a dispus

evacuarea unor persoane fizice și juridice din imobil. În acest sens, susțin

recurentele că manifestă interes, fiind titularele unor contracte de închiriere

în imobil, și sunt vătămate prin încheierea de înscriere în cartea funciară nr.

11845 din 09 mai 2005.

instanței de recurs

Analizând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentele-reclamante, circumscrise

motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 1 și pct. 9 C. proc. civ. cât și sub

toate aspectele, potrivit art. 304

1

respinge prezentul recurs pentru considerentele arătate în continuare.

3.1 Înalta Curte,

văzând dispozițiile art. 24 și art. 27 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., va

înlătura motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., constatând că judecătorul care a participat la soluționarea cauzei pe

excepție în primul ciclu procesual nu este incompatibil în a participa la

judecarea cauzei in fond în caz de rejudecare după casare. Astfel, în cauză, nu

poate fi reținut nici un impediment legal pentru ca judecătorul, ce a făcut

parte din completul de judecată care a soluționat cauza, pe excepție, în primul

ciclu procesual, să nu fi pășit la cercetarea fondului, în rejudecare, cum în

mod greșit se susține în cererea de recurs.

3.2 Totodată, Înalta

Curte va înlătura și criticile circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., constatând că nu poate fi reținută lipsa de temei

legal a hotărârii recurate, în sensul invocat prin cererea de recurs.

Astfel, potrivit art.

34 din Legea cadastrului și a publicității nr. 7/1996

Orice

persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară,

dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat

că:1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost

valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite

condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului

juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;4. înscrierea din cartea funciară

nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.

Înalta

Curte, constată că din analiza și interpretarea sistematică a textului legal

mai sus redat, rezultă că în materia rectificării cărții funciare sfera

noțiunii de persoană interesată este determinată de calitatea de titular al

unui drept real imobiliar supus înscrierii în cartea funciară, drept lezat

printr-o înscriere, precum și de existența unei hotărâri judecătorești irevocabile

prin care sa se constate existența vreuneia dintre ipotezele redate la pct. 1-4

ale art. 34 din Legea nr. 7/1996.

În consecință, în mod

corect judecătorul fondului a apreciat că, în materia rectificărilor

înscrierilor în cartea funciară, calitatea de persoană interesată se raportează

la persoana care-și justifică îndreptățirea de a obține rectificarea urmare a

obținerii unei hotărâri judecătorești prealabile de constatare a unui drept in

legătură cu un imobil determinat.

Totodată,

potrivit art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006. pentru aprobarea Regulamentului

de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate

imobiliară,

Rectificarea unei înscrieri în cartea

funciară poate fi cerută de orice persoană interesată. Prin persoană interesată

se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept referitor la imobilul

înscris în cartea funciară, drept ce a fost lezat prin înscrierile anterioare.

Așadar, este de

necontestat că dispozițiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633/2006

definește noțiunea de parte interesantă, în acord cu dispozițiile art. 34 din

Legea nr. 7/1996, fără a restricționa posibilitatea oricărei persoane care

manifestă un interes, în sensul Legii nr. 7/1996, de a solicita rectificarea

înscrierilor în cartea funciară, cum în mod greșit susțin recurentele.

În consecință, Înalta

Curte constată că dispozițiile art. 89 alin. (2) din Ordinul nr. 633 din 29

decembrie 2006 sunt în acord cu actul normativ în executarea căruia au fost

emise, respectiv art. 34 din Legea nr. 7/2006, și nu sunt de natură a aduce

atingere dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din CEDO,

cum în mod greșit susțin recurentele.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate de

recurentele-reclamante constatând că în mod legal instanța de fond, raportând

dispozițiile legale incidente în cauză la situația concretă invocată de

recurente, a considerat că în cauză nu este întrunită ipoteza normei legale

cuprinsă în art. 1 alin. (1) din LCA.

Așadar, toate

considerentele expuse, converg către concluzia că soluția de respingere a

cererii reclamantelor, pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală,

motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

Respinge recursul declarate

de SC T.E. SRL și ASOCIAȚIA LOCATARILOR ( CHIRIAȘILOR) DIN BUCUREȘTI, SECTOR 3 împotriva

sentinței civile nr. 3397 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3973/2010
. (1) și (3) și art. 59 din Legea nr. 7/1996, precum și art. 27 din Legea nr. 18/1991. Urmare a sesizării Curții Constituționale cu excepția invocată, prin Decizia nr. 587 din 04 mai 2010, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă ex
ÎCCJ 2009-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 4 iulie 2007, B.N.L.J., cu sediul în București a chemat în judecată A.N.C.P.I., solicitând obligarea pârâtei la emitere
ÎCCJ 2018-05-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1958/2018
legii formulat de Procurorul general al României, în contextul reglementat tot de dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, în motivarea recursul
ÎCCJ 2008-02-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2008
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul F.M.F. a chemat în judecată Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Agenția Naț
ÎCCJ 2012-06-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2012
ar aduce la o restrângere a dreptului fundamental de proprietate. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele c
Sursă