ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2827/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 12 august 2010 pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC

"A.L.D." SA - București, în contradictoriu cu pârâta Agenția

Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (denumită în continuare, în

cuprinsul prezentei decizii, "ANCPI"), a solicitat instanței ca, prin

hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea art. 83 alin. (2

1

)

din Ordinul directorului general al ANCPI nr. 133/2009 pentru modificarea și

completarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de

cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general

al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara unui imobil-teren, înscris în

Cartea Funciară, iar prin Încheierea nr. 2.352 din 19 februarie 2004 a fost

admisă cererea sa privind întabularea dreptului de proprietate asupra terenului

(la acea dată societatea numindu-se SC "A.I.C." SRL), iar, prin

Încheierea nr. 203.343 din data de 23 august 2006 s-a notat schimbarea

denumirii societății în SC "A.L.D." SA - București.

Prin Actul de

dezmembrare nr. 26 din data de 15 ianuarie 2010, reclamanta a efectuat

dezmembrarea terenului în 2 loturi și a solicitat întabularea imobilelor

rezultate în umbra dezmembrării.

Prin Încheierea nr.

124.377 din data de 29 ianuarie 2010, Oficiul de Cadastru și Publicitate

Imobiliară București Sector 2 a respins cererea de întabulare a dreptului de

proprietate asupra imobilelor rezultate din dezmembrare, precum și radierea

dreptului de litigiu înscris în favoarea SC "A.I.C." SRL, în temeiul

dispozițiilor art. 83 alin. (2

1

) din Ordinul directorului general al

ANCPI nr. 133/2009, conform cărora: "Notarea plângerii împotriva

încheierii de carte funciară și a litigiilor având ca obiect imobilul înscris

în cartea funciară constituie piedică la comasarea sau dezmembrarea imobilului,

până la radierea acestora".

Reclamanta susține că

prevederile respective îi încalcă dreptul de proprietate garantat de

Constituția României și de legile în vigoare, întrucât Legea cadastrului și a

publicității imobiliare nr. 7/1996 nu cuprinde nicio prevedere care să permită

ANCPI să emită reguli de tipul celor cuprinse în textul contestat și contravin

prevederilor art. 42 din aceeași lege, conform cărora nu numai că dezmembrarea

unui imobil "grevat cu sarcini" nu este interzisă de lege, ci este

chiar permisă implicit.

Susține reclamanta că

prevederile contestate adaugă la dispozițiile Legii nr. 7/1996, iar, prin

interdicția impusă, limitează exercitarea dreptului de proprietate în mod liber

și în conformitate cu prevederile constituționale și ale tratatelor

internaționale la care România este parte. Astfel, fără a pune în aplicare

dezmembrarea decisă de organele de conducere ale societății, nu se pot pune în

executare planurile de dezvoltare imobiliară (construcții de locuințe etc.),

fiind imposibil să se treacă la dezvoltarea imobiliară a unui teren de asemenea

dimensiuni, fără dezmembrarea cadastrală. Mai arată reclamanta că este afectat

chiar dreptul de dispoziție, întrucât este mult mai dificilă înstrăinarea unui

teren de dimensiuni mari decât înstrăinarea unor terenuri de dimensiuni medii

sau mici.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 4.637 din 22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă;

- a admis în parte

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei;

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamantă;

- a anulat în parte

art. 83 alin. (2¹) din Regulamentul de organizare și funcționare a

birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul

directorului general al ANCPI nr. 633/2006, text introdus prin Ordinul

directorului general al ANCPI nr. 133/2009, și anume cu privire la constituirea

piedicii la dezmembrarea unui imobil a notării litigiilor având ca obiect

imobilul înscris în Cartea Funciară până la radierea acestor litigii.

- a respins în rest

acțiunea pentru lipsa calității procesuale active în privința reprezentării

unei piedici la dezmembrare a notării plângerii împotriva încheierii de Carte

Funciară, respectiv ca neîntemeiată în privința constituirii piedicii la

comasarea unui imobil a notării litigiilor;

- a dispus publicarea

în M. Of. al României, Partea I, a hotărârii pronunțate, după rămânerea

irevocabilă, având soluția de anulare în parte ordinului ce a făcut obiectul

controlului judecătoresc.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității invocată de pârâta ANCPI și întemeiată pe existența unei

proceduri judiciare distincte de soluționare a plângerilor împotriva

încheierilor de carte funciară, reglementată de art. 50 din Legea nr. 7/1996,

și pe lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată raportat la faptul că

art. 83 nu există în structura Ordinului directorului general al ANCPI nr.

133/2009, Curtea de Apel a reținut că obiectul acțiunii în contencios

administrativ îl reprezintă actul administrativ cu caracter normativ

reprezentat de dispozițiile art. 83 alin. (2

1

) din Regulamentul de

organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară,

aprobat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, text introdus

prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 133/2009.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta ANCPI, în

raport cu dispozițiile art. 1, art. 2 și art. 8 din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 și având în vedere faptul că reclamanta este

nemulțumită de respingerea cererii privind întabularea dreptului de proprietate

asupra imobilelor rezultate în urma dezmembrării, iar nu de comasare, Curtea de

Apel a apreciat că reclamanta justifică la acest moment calitate procesuală

activă doar în privința reprezentării unei piedici la dezmembrare, iar nu și la

comasare.

Pe fondul litigiului,

Curtea de Apel a apreciat că dispozițiile contestate din Regulamentul aprobat

prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, astfel cum a fost

modificat și completat prin Ordinul directorului general al ANCPI nr. 133/2009,

referitoare la constituirea piedicii la dezmembrarea unui imobil a notării

litigiilor având ca obiect imobilul înscris în Cartea funciară, până la

radierea acestora, nu au corespondent în dispozițiile Legii nr. 7/1996, care,

dimpotrivă, prin art. 42 alin. (1) permite dezlipirea unui imobil/părți a

acestuia, această operațiune tabulară realizându-se cu respectarea principiilor

publicității imobiliare.

Interdicția la

dezmembrare impusă prin prevederile contestate aduce o restrângere a dreptului

fundamental la proprietate, sub aspectul atributului folosinței (usus), și

constituie o ingerință în exercitarea acestui drept, care nu răspunde

cerințelor impuse de art. 53 alin. (2) din Constituția României și care, chiar

dacă s-ar reține că urmărește un scop legitim, este disproporționată față de

scopul urmărit, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 din Protocolul

adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale.

Apărarea pârâtei

ANCPI în sensul că această piedică la dezmembrare urmărește evitarea

întârzierii executării hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele care au

ca obiect imobilul ce face obiectul cererii de dezmembrare (întârziere posibilă

ca urmare a primirii unui alt număr cadastral) este neîntemeiată și nu

reprezintă un argument suficient de puternic pentru a justifica o atare

ingerință în dreptul de proprietate al unei persoane. A reținut instanța că,

dimpotrivă, legislația în domeniul publicității imobiliare pune la dispoziția

instanței sesizate cu soluționarea litigiului privind imobilul/parte a

imobilului a cărei dezmembrare se solicită, suficiente elemente pentru a

identifica și stabili în mod exact întinderea acestui imobil, astfel încât să

facă posibilă executarea hotărârii judecătorești. Instanța exemplifică în acest

sens dispozițiile art. 84 și art. 85 din Regulamentul de organizare și

funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin

Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006, modificat și completat prin

Ordinul directorului general al ANCPI nr. 133/2009.

Curtea de Apel a avut

în vedere, ca element esențial, faptul că simpla operațiune de dezmembrare a

unui imobil nu aduce modificări privind titularul dreptului de proprietate

asupra imobilului, precum în cazul comasării prin alipirea cu un imobil

aparținând altui proprietar, în acest sens având deja eficiență dispozițiile

art. 83 alin. (1) din același regulament, dispoziții care nu au fost contestate

în prezenta cauză.

exercitată

Împotriva Sentinței

civile nr. 4.637 din 22 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta ANCPI,

solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond și

respingerea acțiunii.

Ca motive de recurs

au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pentru că

hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde

motive străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

S-a invocat faptul că

instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., deoarece nu a motivat care au fost argumentele pentru care s-au înlăturat

susținerile părților.

Recurenta consideră

că instanța de fond în mod greșit a apreciat că dispozițiile art. 83 alin. (2

1

)

din Ordinul nr. 633/2006 sunt nelegale, neavând corespondent în Legea nr.

7/1996 deși dispozițiile art. 42 alin. (1) din lege permit dezlipirea unui

imobil/părți a acestuia.

Art. 42 alin. (2) din

Legea nr. 7/1996, republicată face referire la sarcini care grevează imobilul,

ori plângerea împotriva încheierii de carte funciară sau litigiul nu constituie

sarcini.

Sarcina este definită

în literatura de specialitate ca modalitate a actului juridic constând într-o

obligație de a da, de a face sau de a nu face ceva, impusă de dispunător

gratificatului în actele cu titlu gratuit - liberalități.

În materia

publicității imobiliare, noțiunea de sarcină este utilizată pentru garantarea

unei obligații și dezmembrămintele dreptului pentru garantarea unei obligații,

iar acestea fac obiectul intabulării și nu al operațiunilor de notare în carte

funciară.

Notarea în cartea

funciară a existenței unui litigiu este sinonimă cu aducerea la cunoștința

terților, astfel că notarea având ca obiect înscrierea în cartea funciară a

unui litigiu nu echivalează cu o sarcină ce generează imobilul și art. 42 alin.

(2) din Legea nr. 7/1996 nu își găsește aplicarea în speță.

Dezlipirea, respectiv

alipirea unor imobile reprezintă operațiuni tehnice care nu aduc atingere

dreptului reclamantei al titularului și nu limitează în nici un fel dreptul de

dispoziție al acestuia.

În situația în care

operațiunea tehnică de dezmembrare/comasare este urmată și de operațiuni

juridice deși sunt notate în cartea funciară piedică, efectul constă în

respingerea cererii de înscriere a actelor juridice încheiate cu privire la

imobilele rezultate în urma operațiunilor tehnice având ca efect

inopozabilitatea față de terți.

Interdicția impusă de

art. 83 alin. (2

1

) vizează doar situațiile în care, ca urmare a

formulării plângerii împotriva încheierii de carte funciară, respectiv a unor

acțiuni ce au ca obiect drepturi reale imobiliare înscrise în cartea funciară

prin hotărâri judecătorești irevocabile se schimbă situația juridică a

imobilelor înscrise în cartea funciară.

În această situație,

dacă pe parcursul derulării acțiunii în justiție au loc operațiuni de dezlipire

sau de alipire a acestor imobile, având ca urmare crearea de noi imobile

identificate cu numere cadastrale și de carte funciară noi, hotărârile

pronunțate de către instanțele de judecată nu pot fi puse în aplicare întrucât

datele de identificare ale imobilului inițial s-au modificat ori regimul său

juridic este diferit ca urmare a admiteri plângerii împotriva încheierii de

carte funciară.

Reglementarea

incriminată de petentă a fost introdusă având în vedere numeroasele situații în

care hotărârile judecătorești nu au putut fi puse în aplicare de către

persoanele interesate, întrucât imobilele care se refereau au făcut între timp

obiectul unor operațiuni de alipire sau dezlipire, ori au fost înstrăinate

către terți de către partea care a căzut în pretenții și care, cu rea credință,

se sustrăgeau astfel de la executarea hotărârii, iar textul este un mecanism de

garantare a proprietății.

S-a criticat soluția

instanței de fond pentru că este greșită susținerea că interdicția impusă de

text ar aduce la o restrângere a dreptului fundamental de proprietate.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

fost învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare a art. 83 alin. (2

1

)

din Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și

publicitate imobiliară, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANCPI nr.

133/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și

funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin

Ordinul directorului general al ANCPI nr. 633/2006.

Textul a cărui

anulare se cere are următorul conținut: "Notarea plângerii împotriva

încheierii de carte funciară și a litigiilor având ca obiect imobilul înscris

în cartea funciară constituie piedică la comasarea sau dezmembrarea imobilului

până la radierea acestora".

Soluția instanței de

fond prin care a fost admisă acțiunea în parte și a fost anulat în part. art.

83 alin. (2

1

) din Ordinul directorului general al ANCPI nr.

633/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul directorului general al

ANCPI nr. 133/2009, respectiv cu privire la constituirea piedicii la

dezmembrarea unui imobil, a fost criticată de recurentă prin invocarea a două

motive de recurs, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Primul motiv invocat,

cel prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondat.

Într-adevăr, potrivit

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să

cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței,

precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Din analiza

considerentelor hotărârii atacate rezultă că aceasta a fost motivată cu

respectarea acestei dispoziții, pentru că au fost prezentate argumentele pentru

care a fost respinsă excepția inadmisibilității și admisă, în parte, excepția

lipsei calității procesuale active, dar și motivele de fapt și de drept pentru

care a fost admisă cererea de anulare, în parte.

În privința celui

de-al doilea motiv de recurs invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

constată că și aceste critici sunt nefondate.

Așa cum s-a arătat și

de către instanța de fond, art. 83 alin. (2

1

) din Ordinul nr.

633/2006, modificată, nu are corespondent în Legea nr. 7/1996, legea

cadastrului și publicității imobiliare, republicată.

Într-adevăr, art. 42

din Legea nr. 7/1996, la momentul adoptării Ordinului nr. 133/2009 de

modificare a Ordinului nr. 633/2006 prin care a fost introdus art. 83 alin. (2

1

),

text contestat în prezenta cauză, avea următorul conținut: "(1) Imobilul

înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin

mărirea sau micșorarea întinderii acestuia. (2) Imobilul se modifică prin

dezlipiri dacă se desparte o parcelă la un imobil. Dezlipirea unui imobil sau a

unei părți dintr-un imobil se face împreună cu sarcinile care grevează

imobilul. Imobilul grevat cu sarcini nu poate fi alipit la un alt imobil, ci va

forma în caz de dezlipire, un imobil separat".

Din analiza acestui

text rezultă că legea dă posibilitatea modificării imobilului înscris în cartea

funciară, dar nu rezultă că ANCPI poate introduce în Regulamentul de organizare

și funcționare a birourilor de carte funciară dispoziții care să adauge la

textul legii.

De altfel, se poate

observa că în aplicarea art. 42 din Legea nr. 7/1996 în Regulament s-au

detaliat modalitățile de înscriere a modificărilor întemeiate ca urmare a

alipirii/dezlipirii imobilelor (art. 83 - 85) dar art. 83 alin. (2

1

)

adaugă la lege pentru că se introduce un motiv de respingere a cererii de dezmembrare

a imobilului care nu este prevăzut în lege.

Susținerile din

motivele de recurs legate de noțiunea de sarcină sunt nefondate.

Instanța de fond a

făcut referire la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 și a subliniat că

dezlipirea este posibilă chiar și în cazul în care este grevat imobilul de o

sarcină, dar nu a considerat ca și "notarea" plângerii sau a unui

litigiu legat de imobilul înscris ar fi o asemenea sarcină.

Folosind principiul a

fortiori, instanța de fond a considerat că dacă dezlipirea este posibilă chiar

și atunci când imobilul este grevat de sarcini, nu se poate considera piedică

la dezlipire o simplă notare a unui litigiu.

Nici instanța de fond

nu a susținut că dezlipirea sau alipirea unor imobile ar aduce atingere

dreptului reclamantei, al titularului și că ar limita dreptul de dispoziție al

acesteia. Din contră, instanța de fond a arătat că interdicția la dezmembrare

introdusă prin art. 83 alin. (2

1

) este cea care duce la o

restrângere a dreptului de proprietate și o ingerință în exercitarea acestui

drept.

De altfel, recurenta

recunoaște, implicit, că norma atacată nu este emisă în baza unui text legal ci

că a fost edictată având în vedere schimbarea situației juridice a imobilelor

înscrise în cartea funciară ca urmare a formulării de plângeri împotriva

încheierii de carte funciară sau acțiuni ce vizează drepturi reale înscrise în

cartea funciară.

Însă, aceste

argumente nu justifică introducerea unei interdicții ce afectează dreptul de

proprietate al persoanei, mai ales că aspectele invocate țin de modalitatea de

punere în executare a unor hotărâri judecătorești de către birourile de carte

funciară.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară împotriva

Sentinței civile nr. 4.637 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM