ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.G.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.C.P.I. anularea celei de-a doua propoziții

din art. 27 alin. (2) din ordinul nr. 634/2006, modificat prin ordinul nr. 134/2009

pentru modificarea și completarea Regulamentului privind conținutul și modul de

întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în C.F. aprobat prin

Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 634/2006 prin pct. I subpct. 5 al

Ordinului nr. 134/2009.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că este proprietara imobilului în suprafață de 20.887,91 m.p.

situat în București, având numărul cadastral înscris în C.F. a Municipiului București.

La data de 23

februarie 2010, reclamanta a solicitat dezmembrarea terenului anterior menționat,

dispunându-se înscrierea imobilului situat în str. Ț. și înscrierea imobilului situat

în str. Ț. din localitatea București.

Prin încheierea din

11 februarie 2010 s-a dispus, în baza referatului de suprapunere din 10

februarie 2010, notarea suprapunerii imobilului din str. Ț. cu imobilul situat în

str. Ț, Dosar nr. 55819/2000, cu nr. cadastral, imobilul situat în str. Ț. Dosar

nr. 133183/2005.

Ca efect al dezmembrării

s-au efectuat și notările menționate de reclamantă în temeiul dispozițiilor

art. 27 alin. (2), propoziția a 2-a a Ordinului nr. 634/2006.

S-a susținut că prin prevederile

acestui art. este încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituție, întrucât

se încalcă dispozițiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și

publicității imobiliare.

S-a mai arătat că dispozițiile

art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 prevăd strict situațiile în care

este admisă o înscriere, inclusiv notare în C.F., iar situația de suprapunere nu

se înscrie în ipotezele acestui text, întrucât o suprapunere nu dă naștere unui

drept personal în favoarea O.C.P.I., nu constituie un act sau fapt juridic referitor

la starea sau capacitatea persoanelor și nicio măsură de indisponibilizare.

Cu privire la înscrierea

din oficiu se precizează însă foarte clar că aceasta se efectuează doar atunci când

prevede legea, neexistând însă un text de lege cu asemenea prevedere, doar dispozițiile

contestate în cauză prin care A.N.C.P.I. și-a arogat dreptul de a nota în C.F. suprapunerile.

Prin sentința civilă

nr. 930 din 8 februarie 201, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta S.G., în contradictoriu

cu pârâta A.N.C.P.I., a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 27 alin. (2)

teza finală, respectiv „Oficiul teritorial va nota din oficiu suprapunerea în cărțile

funciare, în baza încheierii de C.F., a referatului întocmit de inspector și aprobat

de inginerul șef ale ordinului nr. 634/2006, modificat și republicat prin ordinul

nr. 134/2009 emis de pârât.

A anulat dispozițiile

legale menționate.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea

nr. 7/1996, înscrierile în C.F. se efectuează la cererea părților interesate cu

excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu; cererea se îndreaptă

la biroul unde se află careta funciară unde urmează să se facă înscrierea".

A

mai reținut că dispozițiile

art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996 reglementează în cadrul înscrierii

în C.F. a notării, ca fiind acea operațiune care are ca obiect înscrierea drepturilor

personale a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor,

acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare,

în legătură cu imobilele din C.F.

A interpretat prima instanță

că legiuitorul a înțeles să definească și să enumere limitativ ceea ce poate fi

circumscris noțiunii de notare în cartea funciara, or prin dispozițiile art. 27

alin. (2) din Ordinul nr. 634/2006 modificat prin Ordinul nr. 134/2009 pârâta A.N.C.P.I.

în mod evident a adăugat la dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea

nr. 7/1996 o nouă operațiune, respectiv suprapunerea în C.F.

Pe de altă parte, Curtea

de Apel a înlăturat apărările pârâtei referitoare la faptul ca prin Regulament,

pentru îndeplinirea scopului publicității imobiliare, acela de a aduce la cunoștința

terților situația de fapt și de drept a unui imobil, se pot reglementa excepții

de la efectuarea de înscrieri în C.F., în considerarea enumerării limitative prevăzute

de dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 7/1996.

A mai reținut instanța de fond că, și dacă o asemenea

operațiune are un scop juridic de informare și neconstitutiv de drepturi, aceasta

trebuie prevăzută fie de o normă juridică, fie legiuitorul prevăzând expres posibilitatea

autorității publice competente de a emite acte administrative unilaterale cu caracter

normativ pentru aplicarea și punerea în executare a dispozițiilor legii.

Or, a concluzionat instanța

de fond, niciuna dintre aceste premise nu este consacrată prin dispozițiile Legii

nr. 7/1996, astfel încât, A.N.C.P.I. nu avea posibilitatea de a adăuga la lege prin

dispozițiile art. 27 alin. (2) teza finală din Ordinul 134/2009.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta A.N.C.P.I., invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor

de recurs invocate, recurenta-pârâtă a susținut în esență că instanța de fond a

admis în mod greșit acțiunea intimatei cu încălcarea dispozițiilor art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fără a motiva care au fost argumentele pentru care

s-au înlăturat susținerile părților.

Totodată, recurenta a

criticat soluția instanței de fond susținând că, în mod greșit s-a apreciat prin

sentința atacată că prin dispozițiile art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea cadastrului

și publicității imobiliar nr. 7/1996 a fost definit și enumerat limitativ tot ceea

ce poate fi circumscris noțiunii de notare în C.F.

Astfel, susține recurenta

prin dispozițiile legale mai sus menționate, sunt enumerate numai principalele cazuri

de notare, aceste categorii fiind dezvoltate și completate substanțial prin Regulamentul

privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea

înscrierii în C.F., aprobat prin Ordinul nr. 634/2006 cu modificările și completările

ulterioare, respectiv Ordinul nr. 134/2009.

Totodată, recurenta a

susținut că notarea ca înscriere în C.F. nu are caracter constitutiv de drepturi,

având doar rolul de a atenționa terții în legătură cu ceea ce este notat iar în

speță prin notarea efectuată în conformitate cu art. 27 alin. (2) din Ordinul

nr. 634/2006 nu a fost limitat dreptul de proprietate al reclamantei.

Intimata-reclamantă a

formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului formulat

în cauză și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța

de fond.

Examinând sentința atacată

în raport cu criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât și în temeiul

art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în

cauză este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare.

În fapt, obiectul cererii

de chemare în judecată l-a constituit anularea parțială respectiv a celei de a doua

propoziții din prevederile art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 634/2006 modificat

prin Ordinul nr. 134/2009 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind

conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii

în C.F.

Potrivit dispozițiilor

art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 34/2009 „În cazul în care suprapunerea este reală,

aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin declarație autentică și documentație

cadastrală de actualizare sau de către instanțele de judecată și nu face obiectul

prezentei reglementări. Oficiul Teritorial va nota din oficiu suprapunerea în C.F.,

în baza încheierii de carte funciară, a referatului întocmit de inspector și aprobat

de inginerul șef”.

Contrar celor reținute

de către instanța de fond, prin sentința atacată, instanța de control judiciar apreciază

că în mod greșit s-a reținut nelegalitatea acestor prevederi din Regulamentul privind

conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii

în C.F., în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, republicată.

Astfel, dispozițiile

art. 26 alin. (4) lit. c) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare enumeră

principalele cazuri de notare, cu arătarea efectelor juridice ale notării acestora

în C.F. și indicarea terțelor persoane care se pot prevala de lipsa notării în C.F.,

fiind enumerate patru categorii de aspecte ce pot constitui obiect al notării, aceste

categorii fiind dezvoltate și completate prin dispozițiile Regulamentului aprobat

prin Ordinul nr. 634/2006 cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile art. 47

alin. (5) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 modificată

și republicată reglementează cadrul general al înscrierilor în carte funciară, precizând

că acestea se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în

care legea prevede înscrierea din oficiu, în scopul protecției drepturilor și intereselor

legitime ale titularilor de carte funciară sau, după caz, ale terților care în absența

înscrierii ar fi lezați în drepturile și interesele legitime.

Din perspectiva acestor

prevederi legale, instanța de control judiciar apreciază că operațiunile de carte

funciară se pot dispune din oficiu de către registrator în cazurile anume prevăzute

de lege cât și de regulament, inclusiv situația de excepție reglementată prin dispozițiile

art. 27 alin. (2) din Ordinul nr. 134/2009.

De altfel, în ceea ce

privește notările care trebuie efectuate sau care pot fi făcute în C.F. se regăsesc

atât în cadrul Legii nr. 7/1996 republicată care le reglementează în mod generic

cât și în regulament sau alte legi speciale care prevăd obligativitatea efectuării

acestora.

Astfel fiind, Înalta Curte

apreciază că în mod eronat s-a reținut nelegalitatea dispozițiilor art. 27

alin. (2) din Ordinul nr. 134/2009 în raport de dispozițiile Legii nr. 7/1996 republicată,

enumerarea principalelor cazuri de notare, cu arătarea efectelor juridice ale acestora,

nefiind o enumerare exhaustivă, acestea regăsindu-se și în alte reglementări legale,

astfel cum s-a arătat anterior.

Pe de altă parte, soluția

instanței de fond este nelegală întrucât în cauză nu au fost dovedite condițiile

legale prevăzute de dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 republicată

a contenciosului administrativ, în sensul că reclamanta nu a dovedit vătămarea produsă

prin actul administrativ atacat.

În fapt, notarea ca înscriere

în C.F. nu are caracter constitutiv de drepturi având doar rolul de a atenționa

terții în legătură cu aspectele notate, prin această operațiune fiind înscrise drepturi

personale, fapte și raporturi juridice referitoare la drepturi tabulare, nașterea

acestora nefiind condiționată de înscrierea în C.F.

În speță, notarea situației

de suprapunere în C.F. nu afectează dreptul de proprietate al intimatei-reclamante

asupra imobilului respectiv, întrucât conform art. 42 din Ordinul Directorului General

nr. 633/2006 cu modificările și completările ulterioare, se pot consemna faptele

și drepturile personale, litigiile referitoare la drepturile reale asupra imobilelor

cât și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul.

Pe de altă parte, intimata-reclamantă

avea posibilitatea legală de a ataca măsura notării privind suprapunerea dispusă

prin încheierea din 11 februarie 2010, cu plângere care se depune la O.C.P.I., se

înscrie în C.F. și se soluționează de către instanța competentă din circumscripția

în care se află situat imobilul respectiv.

Având în vedere toate

aceste considerente Înalta Curte reținând incidența în cauză a motivului de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. va admite recursul formulat, va modifica sentința

atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.C.P.I. împotriva sentinței civile nr. 930 din 08 februarie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și, pe fond, respinge

acțiunea reclamantei S.G., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

26 iunie 2012.