ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 139 din 21 mai 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea acțiunii prin care reclamantul V.D.M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, schimbarea calificativului obținut prin evaluarea performanțelor și abilităților pe anul 2006 din „satisfăcător” în „bine”, obligând reclamantul la plata cheltuielilor de judecată. Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința nr. 641 din 30 noiembrie 2007 a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că acțiunea nu este semnată de reclamant, fiind aplicată o ștampilă a unui avocat și semnătura acestuia. Instanța de fond a mai reținut că acțiunea a fost depusă la data de 5 octombrie 2007, iar împuternicirea avocațială a fost încheiată ulterior, la 1 noiembrie 2007. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul V.D.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 112 pct. 6 C. proc.

civ., anulând acțiunea, deși aceasta era semnată și ștampilată de avocat L.C.T., care fusese împuternicit pentru redactarea acțiunii prin contractul nr. 120 din 29 septembrie 2008 și pentru reprezentarea în fața instanței, prin contractul nr. 137 din 1 noiembrie 2007. Recurentul-reclamant a mai susținut că instanța de fond nu l-a citat la interogatoriu, pentru a-i da posibilitatea să precizeze dacă susține sau nu acțiunea formulată de avocatul său și nici nu a observat că același avocat, care a semnat și ștampilat cererea de chemare în judecată, a susținut-o în fața Tribunalului Caraș-Severin și apoi în fața Curții de Apel Timișoara. În altă ordine de idei, a arătat că excepția referitoare la semnarea acțiunii trebuia ridicată la primul termen de judecată, iar nu odată cu fondul, la ultimul termen, în lipsa reclamantului sau a avocatului său.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă a arătat că recursul nu este fondat, făcând referire la prevederile art. 112 pct. 2 și 6 și art. 133 C. proc. civ. Verificând, în prealabil, regularitatea procedurii de citare a părților, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurentul-reclamant a fost citat, potrivit art. 90 alin. (1) teza I C. proc. civ., la domiciliul indicat în cererea de recurs, domiciliu care figurează, de altfel, și în actele de procedură întocmite în dosarul instanței de fond, iar dovada de citare cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 100 alin. (1) C. proc. civ. În condițiile în care partea nu a indicat o schimbare a domiciliului prin petiție scrisă depusă la dosar, conform art. 98 C. proc.

civ., ori un domiciliu ales, cu menționarea persoanei însărcinate cu primirea actelor de procedură, așa cum impune art. 93 C. proc. civ., împrejurarea că destinatarul este „mutat de la adresă”, menționată pe dovada de citare ca motiv al afișării actului pe ușa principală a locuinței nu împiedică instanța să pășească la soluționarea cauzei. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Potrivit art. 133 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecății; dacă pârâtul invocă excepția lipsei semnăturii reclamantului, acesta va trebui să complinească lipsa fie în ședința în care a fost invocată nulitatea, dacă este prezent, fie acela mai târziu la prima zi de înfățișare următoare.

În speță, cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 octombrie 2007 a fost semnată și ștampilată de avocat L.C.T., din cadrul Baroului Caraș-Severin, deși la dosar nu a fost depusă o împuternicire pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată emisă în prealabil depunerii cererii, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. - împrejurare care atrage incidența art. 161 C. proc. civ., ducând la aceeași sancțiune, anulării acțiunii. Contrar celor susținute în recurs, instanța de fond i-a dat reclamantului posibilitatea să acopere cerința prevăzută de art. 112 pct. 6 C. proc. civ., făcând aplicarea corectă a art. 133 alin. (2) C. proc. civ., pentru că excepția lipsei semnăturii a fost invocată de reprezentantul pârâtei la data de 26 martie 2008, când Curtea de Apel a dispus, prin încheiere, emiterea unei adrese prin care i-a pus în vedere reclamantului să semneze acțiunea.

Lipsa nu a fost complinită însă până la data de 21 mai 2008, când au avut loc dezbaterile și a fost pronunțată ședința atacată, deși între timp cauza mai avusese un termen în ședința publică de la data de 23 aprilie 2008. În cererea de recurs, semnată și ștampilată de același avocat, s-a făcut referire la existența unui contract de asistență juridică încheiat în vederea redactării acțiunii, cu nr. 120 din 29 septembrie 2007, dar această susținere nu a fost însoțită de un înscris doveditor. Legea nu impune un termen limită pentru invocarea excepției lipsei semnăturii, aceasta fiind un element esențial al cererii de chemare în judecată și al desfășurării procesului care depășește interesul privat al procesului, astfel că poate fi invocată pe tot parcursul judecății.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.D.M., împotriva sentinței civile nr. 139 din 21 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.