ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2009

HOTĂRÂRE
09.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 139 din 21 mai 2008, Curtea

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat

nulitatea acțiunii prin care reclamantul V.D.M., a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, schimbarea

calificativului obținut prin evaluarea performanțelor și abilităților pe anul

2006 din „satisfăcător” în „bine”, obligând reclamantul la plata cheltuielilor

de judecată. Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Caraș-Severin, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința nr. 641

din 30 noiembrie 2007 a declinat competența în favoarea Curții de Apel

Timișoara.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că acțiunea nu este semnată de

reclamant, fiind aplicată o ștampilă a unui avocat și semnătura acestuia.

Instanța de fond a mai

reținut că acțiunea a fost depusă la data de 5 octombrie 2007, iar împuternicirea

avocațială a fost încheiată ulterior, la 1 noiembrie 2007.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul V.D.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile

art. 112 pct. 6 C. proc. civ., anulând acțiunea, deși aceasta era semnată și

ștampilată de avocat L.C.T., care fusese împuternicit pentru redactarea

acțiunii prin contractul nr. 120 din 29 septembrie 2008 și pentru reprezentarea

în fața instanței, prin contractul nr. 137 din 1 noiembrie 2007.

Recurentul-reclamant a mai

susținut că instanța de fond nu l-a citat la interogatoriu, pentru a-i da

posibilitatea să precizeze dacă susține sau nu acțiunea formulată de avocatul

său și nici nu a observat că același avocat, care a semnat și ștampilat cererea

de chemare în judecată, a susținut-o în fața Tribunalului Caraș-Severin și apoi

în fața Curții de Apel Timișoara.

În altă ordine de idei, a

arătat că excepția referitoare la semnarea acțiunii trebuia ridicată la primul

termen de judecată, iar nu odată cu fondul, la ultimul termen, în lipsa

reclamantului sau a avocatului său.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimata-pârâtă a arătat că recursul nu este fondat, făcând referire la

prevederile art. 112 pct. 2 și 6 și art. 133 C. proc. civ.

Verificând, în prealabil,

regularitatea procedurii de citare a părților, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recurentul-reclamant a fost citat, potrivit art. 90 alin. (1)

teza I C. proc. civ., la domiciliul indicat în cererea de recurs, domiciliu

care figurează, de altfel, și în actele de procedură întocmite în dosarul

instanței de fond, iar dovada de citare cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.

100 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile în care partea

nu a indicat o schimbare a domiciliului prin petiție scrisă depusă la dosar,

conform art. 98 C. proc. civ., ori un domiciliu ales, cu menționarea persoanei

însărcinate cu primirea actelor de procedură, așa cum impune art. 93 C. proc.

civ., împrejurarea că destinatarul este „mutat de la adresă”, menționată pe

dovada de citare ca motiv al afișării actului pe ușa principală a locuinței nu împiedică

instanța să pășească la soluționarea cauzei.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 3041C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Potrivit art. 133 C. proc.

civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului

va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul

judecății; dacă pârâtul invocă excepția lipsei semnăturii reclamantului, acesta

va trebui să complinească lipsa fie în ședința în care a fost invocată

nulitatea, dacă este prezent, fie acela mai târziu la prima zi de înfățișare

următoare.

În speță, cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 5 octombrie 2007 a fost semnată și

ștampilată de avocat L.C.T., din cadrul Baroului Caraș-Severin, deși la dosar

nu a fost depusă o împuternicire pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată

emisă în prealabil depunerii cererii, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. -

împrejurare care atrage incidența art. 161 C. proc. civ., ducând la aceeași

sancțiune, anulării acțiunii.

Contrar celor susținute în

recurs, instanța de fond i-a dat reclamantului posibilitatea să acopere cerința

prevăzută de art. 112 pct. 6 C. proc. civ., făcând aplicarea corectă a art. 133

alin. (2) C. proc. civ., pentru că excepția lipsei semnăturii a fost invocată de

reprezentantul pârâtei la data de 26 martie 2008, când Curtea de Apel a dispus,

prin încheiere, emiterea unei adrese prin care i-a pus în vedere reclamantului

să semneze acțiunea.

Lipsa nu a fost complinită

însă până la data de 21 mai 2008, când au avut loc dezbaterile și a fost

pronunțată ședința atacată, deși între timp cauza mai avusese un termen în

ședința publică de la data de 23 aprilie 2008.

În cererea de recurs,

semnată și ștampilată de același avocat, s-a făcut referire la existența unui

contract de asistență juridică încheiat în vederea redactării acțiunii, cu nr. 120

din 29 septembrie 2007, dar această susținere nu a fost însoțită de un înscris

doveditor.

Legea nu impune un termen

limită pentru invocarea excepției lipsei semnăturii, aceasta fiind un element

esențial al cererii de chemare în judecată și al desfășurării procesului care

depășește interesul privat al procesului, astfel că poate fi invocată pe tot

parcursul judecății.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și

temeinică.

Respinge recursul declarat

de V.D.M., împotriva sentinței civile nr. 139 din 21 mai 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4839/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC A.G. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P. constatarea netemeiniciei și nelegalității titlului de cr
ÎCCJ 2008-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1502/2008
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 17 mai 2006 reclamantul C.V.M. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Timișoara pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
ÎCCJ 2008-02-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 607/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 30 noiembrie 2005, la Judecătoria Vișeul de Sus, declinată spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș, reclamanții D.G.
ÎCCJ 2007-03-07
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2111/2007
acțiunea față de SCE.B. SA ca fiind declanșată împotriva unei persoane ce nu are calitate de persoană juridică notificată. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 24 din 26 ianuarie 2006 a admis apelul declarat de reclaman
ÎCCJ 2008-06-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2546/2008
, acțiunea reclamantei a fost respinsă, în principal, ca neîntemeiată pentru că nu s-a făcut dovada că este justificată în raport cu dispozițiile art. 27 și 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938 și numai în subsidiar, instanța civilă a invocat
Sursă