ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 139 din 21 mai 2008, Curtea
de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat
nulitatea acțiunii prin care reclamantul V.D.M., a solicitat, în contradictoriu
cu pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, schimbarea
calificativului obținut prin evaluarea performanțelor și abilităților pe anul
2006 din „satisfăcător” în „bine”, obligând reclamantul la plata cheltuielilor
de judecată. Acțiunea a fost înregistrată inițial la Tribunalul Caraș-Severin, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința nr. 641
din 30 noiembrie 2007 a declinat competența în favoarea Curții de Apel
Timișoara.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut, în esență, că acțiunea nu este semnată de
reclamant, fiind aplicată o ștampilă a unui avocat și semnătura acestuia.
Instanța de fond a mai
reținut că acțiunea a fost depusă la data de 5 octombrie 2007, iar împuternicirea
avocațială a fost încheiată ulterior, la 1 noiembrie 2007.
Împotriva acestei hotărâri,
reclamantul V.D.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac,
recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile
art. 112 pct. 6 C. proc. civ., anulând acțiunea, deși aceasta era semnată și
ștampilată de avocat L.C.T., care fusese împuternicit pentru redactarea
acțiunii prin contractul nr. 120 din 29 septembrie 2008 și pentru reprezentarea
în fața instanței, prin contractul nr. 137 din 1 noiembrie 2007.
Recurentul-reclamant a mai
susținut că instanța de fond nu l-a citat la interogatoriu, pentru a-i da
posibilitatea să precizeze dacă susține sau nu acțiunea formulată de avocatul
său și nici nu a observat că același avocat, care a semnat și ștampilat cererea
de chemare în judecată, a susținut-o în fața Tribunalului Caraș-Severin și apoi
în fața Curții de Apel Timișoara.
În altă ordine de idei, a
arătat că excepția referitoare la semnarea acțiunii trebuia ridicată la primul
termen de judecată, iar nu odată cu fondul, la ultimul termen, în lipsa
reclamantului sau a avocatului său.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar, intimata-pârâtă a arătat că recursul nu este fondat, făcând referire la
prevederile art. 112 pct. 2 și 6 și art. 133 C. proc. civ.
Verificând, în prealabil,
regularitatea procedurii de citare a părților, Înalta Curte de Casație și
Justiție constată că recurentul-reclamant a fost citat, potrivit art. 90 alin. (1)
teza I C. proc. civ., la domiciliul indicat în cererea de recurs, domiciliu
care figurează, de altfel, și în actele de procedură întocmite în dosarul
instanței de fond, iar dovada de citare cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.
100 alin. (1) C. proc. civ.
În condițiile în care partea
nu a indicat o schimbare a domiciliului prin petiție scrisă depusă la dosar,
conform art. 98 C. proc. civ., ori un domiciliu ales, cu menționarea persoanei
însărcinate cu primirea actelor de procedură, așa cum impune art. 93 C. proc.
civ., împrejurarea că destinatarul este „mutat de la adresă”, menționată pe
dovada de citare ca motiv al afișării actului pe ușa principală a locuinței nu împiedică
instanța să pășească la soluționarea cauzei.
Examinând cauza prin prisma
motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 3041C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 133 C. proc.
civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului
va fi declarată nulă. Lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul
judecății; dacă pârâtul invocă excepția lipsei semnăturii reclamantului, acesta
va trebui să complinească lipsa fie în ședința în care a fost invocată
nulitatea, dacă este prezent, fie acela mai târziu la prima zi de înfățișare
următoare.
În speță, cererea de chemare
în judecată înregistrată la data de 5 octombrie 2007 a fost semnată și
ștampilată de avocat L.C.T., din cadrul Baroului Caraș-Severin, deși la dosar
nu a fost depusă o împuternicire pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată
emisă în prealabil depunerii cererii, conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. -
împrejurare care atrage incidența art. 161 C. proc. civ., ducând la aceeași
sancțiune, anulării acțiunii.
Contrar celor susținute în
recurs, instanța de fond i-a dat reclamantului posibilitatea să acopere cerința
prevăzută de art. 112 pct. 6 C. proc. civ., făcând aplicarea corectă a art. 133
alin. (2) C. proc. civ., pentru că excepția lipsei semnăturii a fost invocată de
reprezentantul pârâtei la data de 26 martie 2008, când Curtea de Apel a dispus,
prin încheiere, emiterea unei adrese prin care i-a pus în vedere reclamantului
să semneze acțiunea.
Lipsa nu a fost complinită
însă până la data de 21 mai 2008, când au avut loc dezbaterile și a fost
pronunțată ședința atacată, deși între timp cauza mai avusese un termen în
ședința publică de la data de 23 aprilie 2008.
În cererea de recurs,
semnată și ștampilată de același avocat, s-a făcut referire la existența unui
contract de asistență juridică încheiat în vederea redactării acțiunii, cu nr. 120
din 29 septembrie 2007, dar această susținere nu a fost însoțită de un înscris
doveditor.
Legea nu impune un termen
limită pentru invocarea excepției lipsei semnăturii, aceasta fiind un element
esențial al cererii de chemare în judecată și al desfășurării procesului care
depășește interesul privat al procesului, astfel că poate fi invocată pe tot
parcursul judecății.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte
va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată ca fiind legală și
temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de V.D.M., împotriva sentinței civile nr. 139 din 21 mai 2008 a Curții de Apel
Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.