ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5392/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, reclamantul S.C.A. a

chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei nr. 301 din

25 octombrie 2005 emisă de aceasta, în temeiul Legii nr. 10/2001.

În motivarea

contestației, reclamantul a arătat că, prin decizia contestată, în mod nelegal

i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Craiova,

Str. N. Titulescu i s-a propus acordare de măsuri reparatorii pentru terenul în

suprafață de 530 m.p. și 322,23 m.p. construcții. De asemenea, s-a reținut că,

în mod nelegal, s-a reținut că imobilul revendicat este deținut de SC P.G. SA

Craiova, deși acesta nu este evidențiat în patrimoniul acestei societăți

comerciale privatizate.

La termenul din 16

ianuarie 2007 a fost introdusă în cauză SC P.G. SA, în calitate de intervenient

forțat.

Prin sentința civilă nr.

1159 pronunțată la 25 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a V–a

civilă, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că, prin decizia

contestată, în mod legal au fost acordate măsuri reparatorii pentru imobilul

teren și construcții situat în Craiova, Str. Nicolae Titulescu, în temeiul art.

29 din Legea nr. 10/2001. S-a reținut că, în prezent, imobilul este deținut de

intervenienta SC P.G. SA

Împotriva sentinței

menționate a declarat reclamantul arătând că nu s-a dovedit că imobilul

figurează în patrimoniul intervenientei și că acesta a fost preluat abuziv în

proprietatea statului.

Curtea de Apel

București, secția a IV–a civilă, prin decizia nr. 451 din 2 iunie 2008, a

respins apelul, reținând că imobilul este evidențiat în patrimoniul SC P.G. SA,

conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate depus la dosar,

această societate fiind privatizată integral în anul 1994. În acest context,

s-a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs reclamantul, învederând că imobilul a fost preluat

fără titlu în proprietatea statului, situație în care se impune restituirea în

natură.

Prin decizia nr. 9224

din 11 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și

a casat decizia menționată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a reținut că

cererile referitoare la imobilele preluate de stat în mod abuziv și care se

află în patrimoniul societăților comerciale privatizate sunt supuse în

continuare dispozițiilor art. 29, fost 27, în redactarea inițială și că instanțele

investite cu soluționarea cererilor de restituire a unor astfel de imobile

trebuie să verifice și să stabilească valabilitatea sau nevalabilitatea

titlului statului, întrucât în funcție de acest aspect urmează a se aprecia

asupra măsurilor reparatorii, restituire în natură sau acordare de despăgubiri

persoanei îndreptățite.

S-a considerat că în

cazul imobilelor naționalizate conform Legii nr. 119/1948, cum este cazul în

speță, verificarea valabilității titlului Statului este necesară pentru a se

stabili dacă la momentul naționalizării au fost îndeplinite toate condițiile

impuse de lege, știut fiind că prin legea de naționalizare se definesc

categoriile de bunuri ori persoane ce cad sub incidența acestei măsuri, precum

și condițiile în care se putea face deposedarea.

Cu ocazia

rejudecării, Curtea de Apel București a dispus efectuarea unei expertize

tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu conform actelor de

proprietate și actelor de preluare de către stat, dispunându-se totodată ca

expertul să precizeze dacă, în raport de aceste acte, există construcții

demolate, construcții noi, conform cărții funciare și documentației cadastrale.

Instanța de apel a

dispus efectuarea expertizei prin comisie rogatorie.

Prin decizia nr. 767/

A din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul reclamantului S.C.A. și a schimbat sentința apelată în sensul

admiterii contestației și anulării dispoziției nr. 301 din 25 octombrie 2005

emise de A.V.A.S. S-a dispus restituirea în natură către contestator a

imobilului compus din teren în suprafață de 1830,56 m.p. scriptic și 1824 m.p. conform măsurătorilor și construcțiile existente pe teren, astfel

cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere dezlegările date de

instanța supremă prin decizia de casare, conform dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., constatând că măsura naționalizării dispusă prin Legea nr. 119/1948

trebuia să respecte dispozițiile Constituției României din 1948, care în art. 8

recunoștea dreptul de proprietate particulară, iar în art. 10 prevedea

posibilitatea exproprierii cu o dreaptă despăgubire.

S-a apreciat că

preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu

valabil, conform procesului verbal nr. 3 din 12 iunie 1948

procedându-se și

la naționalizarea spațiilor

de locuit aparținând autorului

contestatorului, deși în art. 1 din Legea

nr. 1190/1948 nu se includeau imobilele cu destinație de locuință.

S-a considerat că, în

aceste condiții, analiza procedurii de preluare a imobilului și a respectării

dispozițiilor art. 10 și 8 din Legea nr. 119/1948 nu prezintă relevanță în

cauză, câtă vreme preluarea s-a făcut fără respectarea condițiilor de fond

menționate.

Au fost înlăturate

susținerile intimatei SC P.G. SA referitoare la suprafața de 530 m.p. construcții cuprinse în inventarul Î.N.F.P.S., întocmit la data de 12 iunie 1948, cu

motivarea că, astfel cum a rezultat din autorizațiile de construcție depuse la

dosar și din răspunsul expertului la obiecțiuni, nu s-au adăugat corpuri noi de

clădire celor existente și nici nu au fost demolate construcții.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs în termenul legal pârâtele A.V.A.S. și SC P.G. SA

Dezvoltând motivele

sale de recurs, pârâta A.V.A.S. a criticat decizia ca nelegală pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că imobilul revendicat s-a

aflat în patrimoniul societății comerciale înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 10/2001 republicată și ca efect al privatizării și a dovedirii

calității de persoană îndreptățită a intimaților (A.V.A.S.) a aplicat legal în

cauză dispozițiile art. 29 prin decizia motivată nr. 301 din 25 octombrie 2005.

S-a susținut, astfel,

că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001

republicată, privind restituirea în natură a imobilului, deoarece acesta este

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001

republicată. În consecință, s-a învederat că A.V.A.S. și-a exercitat

obligațiile legale date în competența sa, prin emiterea deciziei contestate,

prin care, urmare a respingerii cererii de restituire în natură, a transmis

dosarul C.C.S.D., conform dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Cea de-a doua critică

formulată de pârâta recurentă A.V.A.S. a vizat greșita reținere a preluării

imobilului de către stat fără titlu valabil, deși instanța de apel nu a

analizat și nu a stabilit prin probe certe și concludente această situație.

Prin motivele sale,

recurenta SC P.G. SA a criticat decizia atacată pentru motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, deși instanța de apel

a procedat la verificarea valabilității titlului statului în limitele deciziei

de casare, a stabilit eronat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu

valabil, fără a proceda la analiza criteriilor de determinare a bunurilor ce

intrau sub incidența legii de naționalizare.

Astfel, recurenta a

invocat dispozițiile art. 1 alin. (5) și (6) din Legea nr. 119/1948, susținând

că F.P.S. făcea parte din categoria bunurilor individualizate prin art. 1 alin.

(1) pct. 64 din actul normativ menționat, ca mijloc de producție posibil a fi

supus naționalizării conform prevederilor art. 1, din Constituția din 1948,

fiind respectate criteriile reglementate de lege.

Referitor la aspectul

neacordării de despăgubiri, la momentul naționalizării, s-a susținut că această

măsură de preluare abuzivă a bunului în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 reprezintă un titlu pentru stat, aprecierea asupra

valabilității titlului statului presupunând analiza in rem, în scopul de a se

stabili dacă întreprinderea îndeplinește criteriile prevăzute de Legea nr. 119/1948

(pentru a fi naționalizată).

O altă critică

formulată de recurenta SC P.G. SA a vizat greșita apreciere a instanței de apel

în sensul că s-ar fi naționalizat și spațiile cu destinație de locuință, aflate

la etajul clădirii principale, susținându-se că, sub acest aspect, nu prezintă

relevanță procesul verbal încheiat la 12 iunie 1948, act ce nu are caracter

translativ de proprietate.

Pentru toate

considerentele expuse, s-a concluzionat că sunt incidente dispozițiile art. 29

din Legea nr. 10/2001, reclamantul intimat fiind îndreptățit la despăgubiri

conform valorii de piață a imobilului.

La termenul din 21

februarie 2012, recurenta SC P.G. SA a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a intimatului – reclamant S.C.A., susținând că acesta nu a

făcut dovada calității de persoană îndreptățită conform prevederilor art. 23.1

din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, întrucât defunctul S.P., fostul proprietar al

imobilului în litigiu, a desemnat-o ca legatar universal pe soția sa, K.S., astfel

cum rezultă din testamentul olograf din 29 septembrie 1988, deschis la instanța

de succesiune de pe lângă Tribunalul Nurnberg, Germania.

În consecință, s-a

solicitat să se modifice decizia recurată în sensul respingerii contestației ca

fiind promovată de o persoană fără legitimare procesuală activă.

Examinând cu

prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S.C.A.,

conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Curtea va constata că aceasta

este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Calitatea intimatului

– reclamant S.C.A. de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul

Legii nr. 10/2001 a fost stabilită chiar de către emitentul deciziei

contestate, nr. 3011 din 25 octombrie 2005, A.V.A.S., care a constatat, astfel,

că autorul notificării și-a dovedit vocația succesorală de pe urma fostului

proprietar, J.S. și descendenților acestuia, P.J.S. și C.J.S.

Prin urmare, din

această perspectivă calitatea procesuală activă nu mai putea face obiectul

cenzurii instanței.

Câtă vreme calitatea

de persoană îndreptățită nu a fost pusă în discuție, aceasta nu a făcut nici

obiectul analizei în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.

9224 din 11 noiembrie 2009, astfel că aceasta nu mai poate fi examinată în

această fază procesuală, întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru

judecat.

Nu

este lipsită de relevanță, din această perspectivă,

împrejurarea că

dovada calității de moștenitor a reclamantului s-a făcut cu certificatul de

calitate nr. 30 din 15 martie 2002 eliberat de B.N.P. E.D., necontestat și,

prin urmare, perfect valabil.

Examinând criticile

invocate de recurente, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce

succed:

Având în vedere

declararea neconstituționalității art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

(devenit art. 29 după republicare), prin Decizia nr. 830/2008 a Curții

Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia de casare nr.

9223 din 11 noiembrie 2009, a statuat că se impune ca în rejudecare să fie

analizat titlul statului, în considerarea distincției între regimul juridic

aplicabil imobilelor preluate de stat cu sau fără titlu valabil.

Astfel, s-a dat

instanței de apel îndrumarea de a stabili dacă la momentul naționalizării au

fost îndeplinite toate condițiile impuse de lege, știut fiind că prin legea de

naționalizare se defineau categoriile de bunuri ori persoane ce cădeau sub

incidența sa, precum și condițiile în care se putea face deposedarea.

Respectând aceste

îndrumări, în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de

apel a procedat la examinarea valabilității titlului statului cu privire la

imobilul în discuție, naționalizat conform Legii nr. 119/1948.

În acest context, s-a

stabilit corect că nu au fost îndeplinite condițiile privind stabilirea și

plata despăgubirilor.

Ceea ce interesează

în speță este nu preluarea abuzivă sau nu de către stat, aspect ce este indicat

prin enumerarea Legii nr. 119/1948, în categoria preluărilor abuzive [(art. 2

alin. (1) din Lega nr. 10/2001)], ci dacă această preluare s-a făcut cu sau

fără titlu valabil.

Măsura naționalizării

în temeiul Legii nr. 119/1948 presupunea despăgubirea proprietarilor

deposedați, în caz contrar fiind încălcate dispozițiile art. 8, 10 și 11 din

Constituția Republicii Populare Române din 1948.

Astfel, art. 8

recunoștea dreptul de proprietate particulară, iar art. 10 stipula că preluarea

unui bun se putea face prin expropriere doar în baza unei legi și cu o dreaptă

despăgubire, iar art. 11 prevedea că preluarea unor mijloace de producție nu se

putea face decât în condițiile legii.

Or, Legea nr. 119/1948

stabilea ca și condiție esențială a naționalizării plata unor despăgubiri

pentru acționarii întreprinderilor naționalizate.

În speță, nu s-a

dovedit plata unei asemenea despăgubiri, în condițiile în care F.I.N., la care

făceau referire dispozițiile art. 11 din Legea nr. 119/1948, nici nu a fost

înființat.

De asemenea, instanța

de apel a apreciat corect că au fost depășite limitele legale prin

naționalizarea în temeiul Legii nr. 119/1948 a unor spații cu destinație de

locuință, aparținând fostului proprietar, cu încălcarea art. 1 din acest act

normativ.

Astfel, din Foaia de

Date pentru Cartea funciară privind imobilul din Craiova, Calea București se

menționează la pct. 3 și 4 două corpuri de case cu destinația de locuință.

Ca atare, în mod

legal instanța de apel a apreciat că acesta reprezintă un alt argument pentru

calificarea actului de preluare de către stat ca fiind unul fără titlu valabil,

făcut cu nerespectarea condițiilor de fond impuse de dispozițiile legale în

vigoare la

momentul naționalizării,

împrejurare ce determină aplicarea

dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001

republicată și restituirea în natură a imobilului.

Față de toate aceste

considerente se va constata că nu este întrunit motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate

de A.V.A.S. și SC P.G. SA

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului S.C.A., invocată de

recurenta-pârâtă P.G.

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de pârâtele SC P.G. SA și A.V.A.S. împotriva

deciziei nr. 767/ A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.