ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1591/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2879 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât. A respins cererea formulată de B.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, Autoritatea Națională pentru Cetățenie fiind autoritatea publică care a preluat competențele Ministerului Justiției în ceea ce privește emiterea ordinului de aprobare a redobândirii cetățeniei române.

Pe fondul cauzei a reținut prima instanță că reclamanta s-a adresat autorității cu competențe în domeniu la data de 28.10.2009, fiind stabilit termen de dezbatere a acesteia 19 februarie 2010, cu respectarea termenului de 5 luni prevăzut de art. 10 1 raportat la art. 14 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 21/1991 modificată și republicată. În raport de această situație de fapt reținută, instanța de fond a concluzionat că nu se poate constata existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, acțiunea fiind neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc.

civ. fără a le dezvolta pe fiecare separat. Criticile aduse sentinței se referă, în esență, la greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei, republicată, care stabilește termen imperativ de soluționare a cererii de redobândire a cetățeniei române 5 luni de zile de la data înregistrării acesteia, neavând relevanță momentul înaintării ei spre analizare Comisiei pentru Cetățenie. Mai susține că avizele despre care face vorbire intimata Autoritatea Națională pentru Cetățenie și care trebuie acordate de alte instituții au caracter consultativ și nu sunt obligatorii pentru soluția adoptată de Comisia pentru Cetățenie. În final, solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, după cum se va arăta în continuare. În ceea ce privește critica vizând aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că, într-adevăr art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, modificată și republicată stabilește un termen imperativ de 5 luni de zile de la înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, în care Comisia pentru Cetățenie trebuie să procedeze la analizarea efectivă a cererii.

În speță, reclamanta a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 28 octombrie 2009, iar la data de 10 februarie 2010 a făcut o revenire la cererea inițială, solicitând urgentarea soluționării dosarului, ulterior, la data de 16 martie 2010, înregistrând acțiune în instanța de contencios administrativ. Pe parcursul judecății cauzei în fața instanței de fond, autoritățile pârâte nu au făcut dovada că cererea reclamantei a fost supusă analizei Comisiei pentru cetățenie în termenul de 5 luni de zile de la înregistrarea acesteia, stabilit de Lege nr. 21/1991, republicată, cu modificările ulterioare, susținerile A.N.P.C. în sensul că s-a fixat termen la data de 19 februarie 2010 neavând suport în probatoriul administrat în cauză.

Prin urmare, din acest punct de vedere, instanța de fond a greșit când a apreciat că nu există refuz nejustificat din partea autorităților pârâte, reținând apărările A.N.P.C, fără însă a avea depusă la dovada acestora. Pe de altă parte însă, prin prisma faptului că, din actele noi depuse în recurs de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române, formulată de B.L. a fost aprobată prin Ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, autoritate competentă potrivit O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010, înalta Curte constată că pretențiile reclamantei au fost realizate pe cale administrativă prin emiterea Ordinului nr. 78/P din 20 iulie 2010. În acest context, o soluție de admitere a acțiunii ar fi lipsită de eficacitate juridică, astfel încât înalta Curte va reține că acțiunea a rămas fără obiect.

În ceea ce privește soluția de admiterea a excepției lipsei calității, procesuale pasive a Ministerului Justiției, Înalta Curte apreciază că și aceasta este greșită. Astfel, prin O.U.G. nr. 5/2010 a fost atribuită competența în materie de cetățenie Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin același act normativ prevăzându-se că „Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției" [art. 19 alin. (4)]". Pe de altă parte, litigiul a fost determinat de atitudinea culpabilă a pârâtului cu privire la o cerere formulată încă din anul 2009 când competența în materie aparținea Ministerului Justiției.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în cauză. În ceea ce privește cererea de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o apreciază întemeiată, chiar dacă cererea reclamantei a fost examinată și aprobată, însă, această operațiune a fost efectuată după data formulării prezentei acțiuni și chiar după data pronunțării sentinței atacate, fiind îndeplinite cerințele art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect și va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, obligându-1 pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.L., împotriva sentinței civile nr. 2879 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge acțiunea formulată de B.L. ca rămasă fără obiect. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției. Obligă Ministerul Justiției la plata sumei de 4,30 lei - cheltuieli de judecată către B.L. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 17 martie 2011.