ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2878/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1110 din 3 martie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta D.A., în

contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C., prin care solicita să se constate refuzul

nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române, formulată în 5 martie 2009, și obligarea acesteia să

procedeze la analizeze/avizarea cererii, în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii ce urmează a fi pronunțate.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei urmează a fi analizată la data de 3

martie 2010, așa cum rezultă din conținutul adresei nr. l874/ DC din 09

februarie 2010 emisă de Direcția Contencios din cadrul autorității pârâte.

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea

recursului, se arată, în esență, că în mod greși a procedat prima instanță

respingând acțiunea, ca neîntemeiată, atâta vreme cât autoritatea pârâtă nu

soluționase cererea de redobândire a cetățeniei române în termenul prevăzut de

legislația internă, respectiv într-un termen rezonabil, conform C.E.C.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză, M.J. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 5/2010, care atribuie

competența în materie de cetățenie A.N.C.

În ceea ce

privește această excepție, se va reține că nu este întemeiată, întrucât, deși

prin actul normativ invocat a fost atribuită competența în materie de cetățenie

A.N.C., prin același act normativ s-a prevăzut că „Până la operaționalizarea

Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la

cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea

Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte

direcții de specialitate ale Ministerului Justiției” [(art. 19 alin. (4)]; or,

la data publicării actului normativ în discuție, 10 februarie 2010 - M. Of. nr.

93, acțiunea reclamantei se afla deja pe rolul instanței, pe de o parte, iar

litigiul a fost determinat de atitudinea autorității pârâte cu privire la o

cerere formulată încă din anul 2009, când competența în materie îi aparținea,

pe de altă parte.

Examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurentă și cu înscrisul depus în recurs, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Unul din

elementele acțiunii civile este, alături de subiect și cauză, obiectul,

înțelegându-se prin acesta ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a

reclamantului.

În speță,

obiectul acțiunii reclamantei constă în obligarea autorității pârâte să

analizeze cererea sa de redobândire a cetățeniei române.

Or, din

înscrisul depus la dosar de către recurent, respectiv Ordinul nr. 223/ P din 29

noiembrie 2010, emis de Președintele A.N.C., rezultă că cererea recurentei -

reclamante de redobândire a cetățeniei române a fost aprobată, astfel că

acțiunea a rămas fără obiect.

Pe cale de

consecință, va fi admis recursul, casată sentința atacată și respinsă acțiunea,

ca rămasă fără obiect.

Totodată, având

în vedere cererea recurentei - reclamante, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin.

(l) C. proc. civ., intimatul - pârât M.J. va fi obligat la plata cheltuielilor

de judecată, în sumă de 12,20 lei; aceasta, întrucât, deși acțiunea a fost

respinsă ca rămasă fără obiect, nu înseamnă că autoritatea pârâtă nu a căzut în

pretenții, în condițiile în care „pretențiile” deduse judecății au reprezentat,

de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii numai ca urmare a chemării

în judecată, în timpul desfășurării procesului, reclamanta fiind obligată să

efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să

răspundă petiției sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de reclamanta D.A. împotriva sentinței nr. l 110 din 3 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal.

Casează

sentința recurată și respinge acțiunea, ca rămasă fără obiect.

Obligă

intimatul - pârât M.J. la plata către recurenta - reclamantă a sumei de 12,20

lei, cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 mai 2011.