ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 103/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 696 din 9 februarie 2010, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins,

ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției, prin care solicita să se constate refuzul

nejustificat al autorității pârâte de a-i soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române, să fie obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea

cererii în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

instanței de judecată, precum și la plata de daune morale în valoare de 1000

lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut, în esență, că nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtului

de a soluționa cererea reclamantului, față de împrejurarea că, așa cum rezultă

din adresa nr. 1353/DC din 27 ianuarie 2010 emisă de Direcția contencios din

cadrul autorității pârâte, a fost stabilită data de 15 martie 2010, ca termen

de finalizare a verificării îndeplinirii condițiilor legale de redobândire a

cetățeniei române de către reclamant.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică

și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ. și arătând, în esență, că soluția instanței de fond este

greșită în raport cu prevederile art. 14

1

din Legea nr. 21/1991,

potrivit cărora fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea

condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române potrivit art.

11 nu va putea depăși 5 luni de la data înregistrării

cererii, dispoziții care se regăsesc la art. 16 alin. (2) lit. c) în

forma actuală a legii.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului,

cu criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul

este nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind

temeinică și legală, pentru următoarele considerente.

Obiectul principal al cererii de chemare în judecată

îl constituie solicitarea reclamantului de a se constata refuzul nejustificat

al autorității pârâte de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei

române și de a fi obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii.

Cum, prin adresa nr. 1353/DC din 27 ianuarie 2010

emisă de Direcția contencios din cadrul autorității pârâte, a fost stabilită

data de 15 martie 2010, ca termen pentru verificarea îndeplinirii condițiilor

legale de redobândire a cetățeniei române de

către

reclamantă, în speță nu se mai poate vorbi de existența unui „refuz

nejustificat

de soluționare a cererii", în sensul de „exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei

persoane", așa cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Într-adevăr, potrivit art. 10 din Convenția europeană

asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să

examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei, redobândirea

acesteia

sau eliberarea unui atestat de cetățenie; respectarea termenului rezonabil se

analizează,

însă, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, luându-se în considerare

criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza

litigiului.

Pentru motivele arătate, constatându-se că în mod

corect a apreciat instanța

de fond că nu

sunt întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice

pârâte

ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul C.V.

împotriva sentinței nr. 696 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2011.