ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 756 din 25 februarie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ț.M., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, și l-a obligat pe

pârât să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în

termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în raport cu

prevederile art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată prin

Legea nr. 396/2001, coroborate cu cele ale Legii cetățeniei române, nr. 21/1991,

nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române într-un

termen de peste 4 ani reprezintă o nerespectare a termenului rezonabil de

soluționare a cererii.

Împotriva sentinței

civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct.

4 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, recurentul-pârât susține, în esență, următoarele:

- Legea cetățeniei

române, nr. 21/1991, nu stabilește în mod expres un termen în cadrul căruia

trebuie să fie soluționate cererile de redobândire a cetățeniei române și că,

așa fiind, este neîntemeiată obligarea pârâtului să soluționeze cererea

reclamantei în termenul stabilit de instanță;

- intimata-reclamantă

nu poate fi considerată o persoană vătămată într-un drept al său în sensul

prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cazul său nu a fost

emis niciun act administrativ.

Analizând cauza, prin

prisma motivelor de recurs, în raport cu motivele invocate de recurentul-pârât,

prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Prin acțiunea

introductivă de instanță, reclamanta Ț.M. a solicitat obligarea pârâtului

Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea condițiilor de acordare a

cetățeniei române (denumită în continuare „Comisia”), să îi soluționeze cererea

de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil și să statueze care

este perioada de timp rezonabilă pentru soluționarea cererilor de redobândire a

cerățeniei române.

Reclamanta Ț.M. a

depus la data de 18 februarie 2004 la Comisie cerere de redobâmndire a

cetățeniei române, cererea fiind publicată, în extras, în publicată în M. Of.

al României, Partea a IIII-a, din 21 septembrie 2006 (fila 21 la dosarul de

fond).

Conform art. 10 din

Convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002:

„Art. 10.

- Examinarea cererilor

Fiecare

stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.”

Este adevărat că

Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, nu stabilește expres un termen în cadrul căruia

Comisia este obligată să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei

române.

Chiar și așa, însă,

nu se poate reține inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 10 din

Convenția europene asupra cetățeniei și, cu atât mai puțin, că procedura de

soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române poate fi amânată

sine die cu nerespectarea principiului termenului rezonabil, consacrat, în

spațiul U.E., de art. 41 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., precum

și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiu care a

beneficiat de o deplină recunoaștere și de o largă sferă de aplicare în

jurisprudența C.E.D.O., a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în

jurisprudența instanțelor naționale din România.

Astfel fiind,

întemeiat a reținut Curtea de apel că, prin nesoluționarea până la data

pronunțării sentinței recurate (25 februarie 2009) a cererii reclamantei de

redobândire a cetățeniei române depusă la data de 18 februarie 2004 și

publicată în M. Of. al României, Partea a IIII-a, la data de 21 septembrie 2006,

Comisia pârâtă a încălcat termenul rezonabil, în care trebuia soluționată

cererea cu care a fost învestită.

Față de această

împrejurare, termenul stabilit de Curtea de apel - 6 luni de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii judecătorești - se dovedește a fi un termen generos

acordat de instanță instituției pârâte, în condițiile în care până la data

rămânerii irevocabile a hotărârii (20 ianuarie 2010) s-au scurs aproape 6 ani

de la data (18 februarie 2004) la care reclamanta a depus cererea.

În ceea ce privește

susținerea din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu este vătămată în

drepturile și interesele sale legitime în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004,

întrucât nu a fost emis un act administrativ în privința sa, aceasta este

neîntemeiată, deoarece dispozițiile respective vizează inclusiv situația în

care se află reclamanta, și anume aceea a vătămării produse în privința

drepturilor și intereselor sale legitime prin nesoluționarea în termenul legal

a cererii sale de redobândire a cetățeniei române.

Pentru considerentele

arătate, constatând că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și

netemeinică, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C.

proc. civ., Curtea v-a respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul

Justiției și Libertăților Cetățenești (reorganizat, la data pronunțării

deciziei, ca Ministerul Justiției, în baza dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva

sentinței civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.