ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 213/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 756 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ț.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, și l-a obligat pe pârât să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că, în raport cu prevederile art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2001, coroborate cu cele ale Legii cetățeniei române, nr. 21/1991, nesoluționarea cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române într-un termen de peste 4 ani reprezintă o nerespectare a termenului rezonabil de soluționare a cererii.

Împotriva sentinței civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, următoarele: - Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, nu stabilește în mod expres un termen în cadrul căruia trebuie să fie soluționate cererile de redobândire a cetățeniei române și că, așa fiind, este neîntemeiată obligarea pârâtului să soluționeze cererea reclamantei în termenul stabilit de instanță; - intimata-reclamantă nu poate fi considerată o persoană vătămată într-un drept al său în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cazul său nu a fost emis niciun act administrativ.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu motivele invocate de recurentul-pârât, prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta Ț.M. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea condițiilor de acordare a cetățeniei române (denumită în continuare „Comisia”), să îi soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române într-un termen rezonabil și să statueze care este perioada de timp rezonabilă pentru soluționarea cererilor de redobândire a cerățeniei române. Reclamanta Ț.M. a depus la data de 18 februarie 2004 la Comisie cerere de redobâmndire a cetățeniei române, cererea fiind publicată, în extras, în publicată în M. Of.

al României, Partea a IIII-a, din 21 septembrie 2006 (fila 21 la dosarul de fond). Conform art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002: „Art. 10. - Examinarea cererilor Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.” Este adevărat că Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu stabilește expres un termen în cadrul căruia Comisia este obligată să soluționeze cererea de redobândire a cetățeniei române.

Chiar și așa, însă, nu se poate reține inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 10 din Convenția europene asupra cetățeniei și, cu atât mai puțin, că procedura de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române poate fi amânată sine die cu nerespectarea principiului termenului rezonabil, consacrat, în spațiul U.E., de art. 41 alin. (1) din Carta drepturilor fundamentale a U.E., precum și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, principiu care a beneficiat de o deplină recunoaștere și de o largă sferă de aplicare în jurisprudența C.E.D.O., a Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și în jurisprudența instanțelor naționale din România. Astfel fiind, întemeiat a reținut Curtea de apel că, prin nesoluționarea până la data pronunțării sentinței recurate (25 februarie 2009) a cererii reclamantei de redobândire a cetățeniei române depusă la data de 18 februarie 2004 și publicată în M. Of.

al României, Partea a IIII-a, la data de 21 septembrie 2006, Comisia pârâtă a încălcat termenul rezonabil, în care trebuia soluționată cererea cu care a fost învestită. Față de această împrejurare, termenul stabilit de Curtea de apel - 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești - se dovedește a fi un termen generos acordat de instanță instituției pârâte, în condițiile în care până la data rămânerii irevocabile a hotărârii (20 ianuarie 2010) s-au scurs aproape 6 ani de la data (18 februarie 2004) la care reclamanta a depus cererea.

În ceea ce privește susținerea din recurs referitoare la faptul că reclamanta nu este vătămată în drepturile și interesele sale legitime în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost emis un act administrativ în privința sa, aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile respective vizează inclusiv situația în care se află reclamanta, și anume aceea a vătămării produse în privința drepturilor și intereselor sale legitime prin nesoluționarea în termenul legal a cererii sale de redobândire a cetățeniei române. Pentru considerentele arătate, constatând că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și netemeinică, nefiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., Curtea v-a respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești (reorganizat, la data pronunțării deciziei, ca Ministerul Justiției, în baza dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 756 din 25 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.