ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3935/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3956 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin care solicita să se constate refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, să fie obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței de judecată, precum și la plata de daune morale în valoare de 1000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nu se poate reține refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantei, față de împrejurarea că, așa cum rezultă din adresa nr. 12313/DC din 24 august 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul autorității pârâte, a fost stabilită data de 16 octombrie 2009, ca termen în vederea verificării îndeplinirii condițiilor legale de redobândire a cetățeniei române de către reclamantă. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și arătând, în esență, că acțiunea ar fi trebuit respinsă ca rămasă tară obiect iar nu ca neîntemeiată, și că, în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 998 și art. 999 C. civ., în mod greșit a fost respinsă cererea de acordare a daunelor morale.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, cu următoarea motivare. Într-adevăr, obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie solicitarea reclamantei de a se constata refuzul nejustificat al autorității pârâte de a soluționa cererea sa de redobândire a cetățeniei române și de a fi obligat pârâtul să procedeze la analizarea/avizarea cererii.

Cum, prin adresa nr. 12313/DC din 24 august 2009 emisă de Direcția contencios din cadrul autorității pârâte, a fost stabilită data de 16 octombrie 2009, ca termen în vederea verificării îndeplinirii condițiilor legale de redobândire a cetățeniei române de către reclamantă, în speță nu se mai poate vorbi de existența unui „refuz nejustificat de soluționare a cererii", în sensul de „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", așa cum este definită această noțiune de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, primele două capete de cerere rămânând, deci, fără obiect.

In speță, aceasta nu are, însă, relevanță în ceea ce privește modul de soluționare a capătului de cerere referitor la plata daunelor morale, întrucât pentru acordarea lor, pe lângă stabilirea culpei pârâtului, mai trebuie dovedite și daunele suferite, cu atât mai mult cu cât, în speță, cererea formulată de reclamantă reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a cetățeniei române. Partea care solicită acordarea daunelor morale este, așadar, obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta pârâtului, elemente ale răspunderii civile delictuale care, însă, nu au fost dovedite în cauză. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D ECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta B.L. împotriva sentinței nr. 3956 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.