ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3547 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta din urmă să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nesoluționarea, într-un termen de 2 luni, a cererii reclamantului reprezintă o vătămare în dreptul acestuia de a depune și înregistra cererea de redobândire a cetățeniei române, conform Legii nr. 21/1991, constituind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurentul arată, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite a existenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având ca obiect redobândirea cetățeniei române. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin cererile formulate la data de 4 aprilie 2009 și, respectiv, 13 mai 2009, intimatul-reclamant s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română. Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această premisă și luând în calcul intervalul de timp cuprins între data primei cereri adresate autorității pârâte și data formulării cererii de chemare în judecată (puțin peste două luni), instanța de fond a reținut că în speță ar exista un refuz nejustificat din partea acestei autorități de rezolvare a cererii petentului, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ susmenționat, prin „ refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”. De asemenea, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n ) din același act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.

Or, în speță, această ipoteză nu este întrunită, fiind în mod greșit reținută de instanța de fond. Astfel, potrivit art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. Respectarea termenului rezonabil se analizează, însă, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, în parte, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părților sau miza litigiului.

Or, în speță, nimeni nu contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, peste 600.000, nici greutățile inerente în gestionarea lor raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității secției consulare din Chișinău, important fiind a se stabili doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele rezonabilității procedurii. Sub acest aspect, nu poate fi ignorat faptul că, în raport de numărul mare de solicitanți și de tendințele de creștere a acestuia, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, precum și de obligativitatea verificării îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor justificative prevăzute de lege, în vederea depunerii efective a acestor acte, autoritatea recurentă a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenților, constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita redobândirea cetățeniei române.

Totodată, pentru a se reține depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de 2 luni, cuprinsă între data formulării cererii și data promovării de către intimatul-reclamant a acțiunii. Față de cele arătate, constatând că nu sunt întrunite condițiile pentru calificarea conduitei autorității publice recurente drept un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din același act normativ, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3547 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.A., ca nefondată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie 2010.