ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1934/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3547 din 28

octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe,

obligându-l pe acesta din urmă să primească cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de

zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că

nesoluționarea, într-un termen de 2 luni, a cererii reclamantului reprezintă

o vătămare în dreptul acestuia de a depune și înregistra cererea

de redobândire a cetățeniei române, conform Legii nr. 21/1991,

constituind un refuz nejustificat de rezolvare a cererii, în sensul

prevederilor Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul,

în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul arată, în esență, că hotărârea primei

instanțe a fost pronunțată cu interpretarea greșită a

legii, în sensul constatării greșite a existenței unui refuz

nejustificat de rezolvare a cererii intimatului având ca obiect redobândirea

cetățeniei române.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în

cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin cererile formulate la data

de 4 aprilie 2009 și, respectiv, 13 mai 2009, intimatul-reclamant s-a

adresat Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a

cetățeniei române, în condițiile prevăzute de Legea nr. 21/1991

privind cetățenia română.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia

română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă

complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se

desfășoară activitatea Secției Consulare a Ambasadei

României la Chișinău și numărul semnificativ de cereri de

redobândire a cetățeniei române adresate acesteia sunt de natură

să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate

fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1)

lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Pornind de la această

premisă și luând în calcul intervalul de timp cuprins între data

primei cereri adresate autorității pârâte și data

formulării cererii de chemare în judecată (puțin peste două

luni), instanța de fond a reținut că în speță ar

exista un refuz nejustificat din partea acestei autorități de

rezolvare a cererii petentului, în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1)

lit.

i) din actul normativ susmenționat, prin „

refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege

„exprimarea explicită, cu exces de putere, a

voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

De asemenea, dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. n

) din același act normativ

definesc

„excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al

autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței

prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor”.

Or, în speță, această

ipoteză nu este întrunită, fiind în mod greșit

reținută de instanța de fond.

Astfel, potrivit art. 10 din

Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un

termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie.

Respectarea termenului rezonabil se analizează,

însă, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, în parte,

luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita

părților sau miza litigiului.

Or, în speță, nimeni nu

contestă numărul covârșitor de mare de astfel de cereri, peste

600.000, nici greutățile inerente în gestionarea lor raportat la

condițiile concrete de desfășurare a activității

secției consulare din Chișinău, important fiind a se stabili

doar dacă prin conduita pârâtului au fost depășite sau nu limitele

rezonabilității procedurii.

Sub acest aspect, nu poate fi

ignorat faptul că, în raport de numărul mare de solicitanți și

de tendințele de creștere a acestuia, odată cu aderarea României

la Uniunea Europeană, precum și de obligativitatea verificării

îndeplinirii cerinței privind depunerea tuturor actelor justificative

prevăzute de lege, în vederea depunerii efective a acestor acte,

autoritatea recurentă a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a

asigura egalitatea de tratament a petenților, constând în invitarea

acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinței de a

solicita redobândirea cetățeniei române.

Totodată, pentru a se

reține depășirea termenului rezonabil în soluționarea unor

astfel de cereri, în practica judiciară s-a avut în vedere, în majoritatea

cazurilor, o perioadă de timp mult mai îndelungată decât cea de 2

luni, cuprinsă între data formulării cererii și data

promovării de către intimatul-reclamant a acțiunii.

Față

de cele arătate, constatând că nu sunt întrunite condițiile

pentru calificarea conduitei autorității publice recurente drept un

refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1

alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din același act

normativ, va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3547 din 28

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M.A., ca

nefondată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 aprilie 2010.