ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1663 din 15

aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta

C.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care

solicita obligarea acestuia să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei

române, într-un termen scurt, rezonabil, și acordarea de daune morale în

cuantum de 1000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, în esență, că cererea reclamantei nu a fost primită din

motive de ordin administrativ, organizatoric, autoritatea pârâtă având o

capacitate limitată de a procesa cele peste 360.000 de cereri înregistrate cu

acest obiect, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui

termen rezonabil.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

recurenta arată, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite a inexistenței

unui refuz nejustificat de rezolvare a solicitării sale având ca obiect depunerea

cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Conform

art. 1 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004

„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței

de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost

cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2)

din același act normativ, „

Se asimilează actelor

administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul legal”.

Așa cum rezultă din actele dosarului,

reclamanta s-a adresat autorității pârâte în repetate rânduri – 04 iulie 2008,

10 noiembrie 2008 și 22 ianuarie 2009 – cu solicitarea de a fi programată în

vederea depunerii actelor necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul

Legii nr. 21/1991, neprimind nici un răspuns din partea autorității.

Legea cetățeniei române nr. 21/1991,

cu modificările și completările ulterioare, stabilește o procedură complexă

pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare sau

redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă un termen în care autoritățile

române să proceseze astfel de cereri.

În lipsa unui asemenea termen legal,

trebuie, însă, să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat

parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

În același sens sunt, de altfel, și

prevederile art. 7 din

Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri

al

Consiliului Europei, cu privire la buna administrare

,

adoptată de Comitetul de

Miniștri la 20 iunie 2007, articol

intitulat „Principiul acționării

într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „

Autoritățile

publice trebuie să acționeze și să își îndeplinesc atribuțiile într-un termen

rezonabil

”.

Cu privire la noțiunea

de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o

noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a

fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră,

respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau

nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii,

adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă

rigoare realizării unei durate rezonabile.

În acest sens, s-a arătat că, în

materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției

competente dar el include și durata procedurii administrative prealabile,

atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil,

obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de

circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în

special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și

cel al autorităților competente.

În speța dedusă judecății, Înalta

Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri

– iulie 2008 – și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Raportat la cele arătate, este

greșită aprecierea instanței de fond, potrivit căreia numărul foarte mare de

cereri, care depășește capacitatea de procesare a Secției Consulare a

Ambasadei, ar justifica refuzul autorității pârâte de a primi cererea

reclamantei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare

pentru respectarea „principiului acționării într-un termen rezonabil”, care

guvernează materia aflată în discuție, în conformitate cu art. 10 din Convenția

Europeană pentru Cetățenie și art. 7 din

Recomandarea

CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri

al Consiliului Europei, mai sus menționate

.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în

speță, nu este vorba de soluționarea pe fond a cererii, ci de stabilirea unui

termen pentru înregistrarea acesteia.

Or, reclamanta are dreptul, într-o

primă etapă, la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei

române, urmând ca aceasta să fie soluționată în ordinea depunerii, într-un

termen rezonabil.

Așa fiind, faptul de a nu răspunde

solicitării recurentei-reclamante de programare în vederea depunerii cererii de

redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare reprezintă un refuz

nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea nr. 554/2004, recurenta fiind vătămată în dreptul său prevăzut de

Legea nr. 21/1991.

Cu privire la capătul de cerere

referitor la plata daunelor morale, se apreciază că acesta nu este întemeiat,

urmând a fi respins ca atare.

Astfel, se reține că, pentru acordarea de

daune morale, nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul

trebuie să dovedească daunele suferite, revenindu-i sarcina să probeze

producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între acesta și

fapta autorității; or, în speță, nu a fost făcută o astfel de dovadă.

Pentru motivele arătate, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi

modificată, în sensul că se va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantă

și, constatându-se refuzul nejustificat al pârâtului de a primi cererea reclamantei

privind redobândirea cetățeniei române, va fi obligat să o înregistreze,

într-un termen rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.R. împotriva sentinței nr. 1663 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite, în parte, acțiunea reclamantei.

Obligă pârâtul Ministerul Afacerilor

Externe să înregistreze, într-un termen rezonabil, cererea reclamantei privind

redobândirea cetățeniei române.

Respinge cererea de acordare a daunelor

morale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie

2010.