ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1663 din 15 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin care solicita obligarea acestuia să-i primească cererea de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil, și acordarea de daune morale în cuantum de 1000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că cererea reclamantei nu a fost primită din motive de ordin administrativ, organizatoric, autoritatea pârâtă având o capacitate limitată de a procesa cele peste 360.000 de cereri înregistrate cu acest obiect, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs, recurenta arată, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii, în sensul constatării greșite a inexistenței unui refuz nejustificat de rezolvare a solicitării sale având ca obiect depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Conform art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. De asemenea, potrivit art. 2 alin. (2) din același act normativ, „ Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.

Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamanta s-a adresat autorității pârâte în repetate rânduri – 04 iulie 2008, 10 noiembrie 2008 și 22 ianuarie 2009 – cu solicitarea de a fi programată în vederea depunerii actelor necesare redobândirii cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, neprimind nici un răspuns din partea autorității. Legea cetățeniei române nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă un termen în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie, însă, să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

În același sens sunt, de altfel, și prevederile art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare , adoptată de Comitetul de Miniștri la 20 iunie 2007, articol intitulat „Principiul acționării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „ Autoritățile publice trebuie să acționeze și să își îndeplinesc atribuțiile într-un termen rezonabil ”. Cu privire la noțiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile. În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicției competente dar el include și durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu. În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

În speța dedusă judecății, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri – iulie 2008 – și data soluționării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Raportat la cele arătate, este greșită aprecierea instanței de fond, potrivit căreia numărul foarte mare de cereri, care depășește capacitatea de procesare a Secției Consulare a Ambasadei, ar justifica refuzul autorității pârâte de a primi cererea reclamantei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea „principiului acționării într-un termen rezonabil”, care guvernează materia aflată în discuție, în conformitate cu art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie și art. 7 din Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, mai sus menționate . Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speță, nu este vorba de soluționarea pe fond a cererii, ci de stabilirea unui termen pentru înregistrarea acesteia.

Or, reclamanta are dreptul, într-o primă etapă, la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, urmând ca aceasta să fie soluționată în ordinea depunerii, într-un termen rezonabil. Așa fiind, faptul de a nu răspunde solicitării recurentei-reclamante de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române și a actelor necesare reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, recurenta fiind vătămată în dreptul său prevăzut de Legea nr. 21/1991. Cu privire la capătul de cerere referitor la plata daunelor morale, se apreciază că acesta nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, se reține că, pentru acordarea de daune morale, nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci reclamantul trebuie să dovedească daunele suferite, revenindu-i sarcina să probeze producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate existentă între acesta și fapta autorității; or, în speță, nu a fost făcută o astfel de dovadă. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar sentința atacată va fi modificată, în sensul că se va admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și, constatându-se refuzul nejustificat al pârâtului de a primi cererea reclamantei privind redobândirea cetățeniei române, va fi obligat să o înregistreze, într-un termen rezonabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.R. împotriva sentinței nr. 1663 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal . Modifică sentința atacată, în sensul că admite, în parte, acțiunea reclamantei. Obligă pârâtul Ministerul Afacerilor Externe să înregistreze, într-un termen rezonabil, cererea reclamantei privind redobândirea cetățeniei române. Respinge cererea de acordare a daunelor morale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.