ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,
sub nr. 10515/2/2009, la data de 09 noiembrie 2009, reclamantul M.R. a chemat
în judecată Ministerul Justiției si pe E.N.E., solicitând instanței de
contencios administrativ ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună
obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie, să procedeze la analizarea/
avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române într-un termen de maxim 30
de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin cerere precizatoare a solicitat
judecarea și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie.
În motivarea acțiunii, legal timbrate,
reclamantul a învederat instanței că a depus cererea de redobândire a
cetățeniei române încă din anul 2004 (dosar nr. 2878/2004), fără însă a primi
un răspuns pozitiv., fiind nevoită să revină cu cerere de urgentare la data de
28 octombrie 2009. Astfel, a susținut reclamanta, termenul de când se află
dosarul acesteia în lucrul Direcției competente din cadrul Ministerului pârât
nu mai poate fi calificat ca unul rezonabil, în sensul recomandărilor
Convenției Europene privind cetățenia și față de prev. art. 10/1 din Legea nr. 21/1991
cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 36/2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul
cauzei, pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților Cetățenești a invocat, pe
de-o parte, excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu prev. art.
1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, și, de asemenea, a solicitat
respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantei a fost
soluționată de Comisia pentru cetățenie, fiind avizată pozitiv în ședința din
16 decembrie 2009, așadar înainte de introducerea acțiunii
Prin sentința nr. 2839 din 11 iunie
2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și
fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului
Justiției și a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul M.R.,
în contradictoriu cu paratul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în ceea ce privește capătul
principal.
A obligat pârâtul - Ministerul
Justiției la plata către reclamant a sumei de 500 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță
a reținut următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei
calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Curtea a reținut că este
neîntemeiată având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din O.U.G. nr.
5/2010, potrivit cărora: "Până la operaționalizarea Autorității, procedura
de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice
alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția
cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului
Justiției". Ori, dovada operaționalizării Autorității Naționale pentru
cetățenie incumba pârâtului, ca titular al excepției invocate, dovada ce nu a făcut-o
În ceea ce privește cererea de
chemare în judecată, Curtea a reținut că aceasta a rămas fără obiect, în
condițiile în pârâtul Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligația de a
analiza și aviza cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române după
data de introducere a acțiunii.
Prima instanță a reținut că cererea
privind obligarea pârâtului la plata unei sume de 500 lei cu titlu de daune
morale, este întemeiată în raport cu împrejurarea că îndeplinirea obligației de
natură administrativă s-a produs după data introducerii acțiunii și sunt
îndeplinite cerințele art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că
prima instanță a soluționat în mod greșit atât excepția lipsei calității
procesuale pasive a ministerului cât și obligarea acestuia la plata daunelor
morale.
A arătat că cererea de despăgubire
este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabilește dacă un
act administrativ sau refuzul de a soluționa cererea, au caracter vătămător
pentru persona acest lucru și în consecință, numai în situația în care instanța
constată că actul administrativ este nelegal și de natura a vătăma un drept
recunoscut prin lege, reclamantului, se poate antrena și răspunderea pentru
daune morale.
Înalta Curte,
analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile
formulate și
dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru
următoarele considerente:
Privitor la acordarea daunelor
morale, Curtea apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 8, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea
privind acordarea daunelor morale având caracter subsidiar față de acțiunea
principală având ca obiect analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei
române.
În condițiile în care acțiunea
principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea
daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură
intrinsecă a litigiului administrativ.
Acțiunea pentru acordarea daunelor
morale este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să
fi fost admisă acțiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are
caracter subsidiar cererii principale.
Ca atare, repararea eventualului
prejudiciu de natură morală este condiționată de anularea sau constatarea
existentei unui refuz nejustificat, ambele aspecte fiind asociate cu încălcarea
unui drept sau a unui interes legitim.
Pe de altă
parte reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului moral adus de către
autoritatea pârâtă iar, din motivarea hotărârii nu rezultă că reclamantul a
făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile
delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. In cauză nu s-a făcut nici
dovada existenței prejudiciului moral pe care se pretinde că 1-a suferit
reclamantul ca urmare a nesoluționării cererii sale până la data de 16
decembrie 2009.
În ceea ce
privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a
Ministerului Justiție,
Înalta
Curte constată că prima instanță a dat o dezlegare corectă acestei excepții.
Potrivit
prevederile art. 19 alin. (4) din O.U.G. nr. 5/2010,"Până la
operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere
sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din
funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz,
prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției".
Or, în cauză,
prin probele administrate, Ministerul Justiției nu a făcut dovada
operaționalizării Autorității Naționale pentru Cetățenie, dovadă care incumbă
acestei părți ca titulară a excepției invocate.
În consecință,
pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va
admite recursul declarat și se va modifica, în parte, hotărârea atacată în
sensul înlăturării obligației ce incumbă Ministerului Justiției de la plata
daunelor morale către reclamant.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de Ministerul justiției împotriva sentinței nr. 2839 din 11
iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios
administrativ și fiscal.
Modifică, în
parte, hotărârea atacată în sensul că înlătură obligarea recurentului
Ministerul Justiției, de la plata daunelor morale în sumă de 500 lei, către
reclamant.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 10 mai 2011.