ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2621/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10515/2/2009, la data de 09 noiembrie 2009, reclamantul M.R. a chemat în judecată Ministerul Justiției si pe E.N.E., solicitând instanței de contencios administrativ ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului, prin Direcția Cetățenie, să procedeze la analizarea/ avizarea cererii de redobândire a cetățeniei române într-un termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Prin cerere precizatoare a solicitat judecarea și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

În motivarea acțiunii, legal timbrate, reclamantul a învederat instanței că a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2004 (dosar nr. 2878/2004), fără însă a primi un răspuns pozitiv., fiind nevoită să revină cu cerere de urgentare la data de 28 octombrie 2009. Astfel, a susținut reclamanta, termenul de când se află dosarul acesteia în lucrul Direcției competente din cadrul Ministerului pârât nu mai poate fi calificat ca unul rezonabil, în sensul recomandărilor Convenției Europene privind cetățenia și față de prev. art. 10/1 din Legea nr. 21/1991 cu modificările și completările aduse prin O.U.G. nr. 36/2009. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Ministerul Justiției si Libertăților Cetățenești a invocat, pe de-o parte, excepția lipsei calității procesuale pasive în raport cu prev. art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 5/2010, și, de asemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât cererea reclamantei a fost soluționată de Comisia pentru cetățenie, fiind avizată pozitiv în ședința din 16 decembrie 2009, așadar înainte de introducerea acțiunii Prin sentința nr. 2839 din 11 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamantul M.R., în contradictoriu cu paratul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în ceea ce privește capătul principal. A obligat pârâtul - Ministerul Justiției la plata către reclamant a sumei de 500 RON cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: 1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, Curtea a reținut că este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din O.U.G.

nr. 5/2010, potrivit cărora: "Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției". Ori, dovada operaționalizării Autorității Naționale pentru cetățenie incumba pârâtului, ca titular al excepției invocate, dovada ce nu a făcut-o 2. În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, Curtea a reținut că aceasta a rămas fără obiect, în condițiile în pârâtul Ministerul Justiției și-a îndeplinit obligația de a analiza și aviza cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române după data de introducere a acțiunii.

Prima instanță a reținut că cererea privind obligarea pârâtului la plata unei sume de 500 lei cu titlu de daune morale, este întemeiată în raport cu împrejurarea că îndeplinirea obligației de natură administrativă s-a produs după data introducerii acțiunii și sunt îndeplinite cerințele art. 998-999 C. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a soluționat în mod greșit atât excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului cât și obligarea acestuia la plata daunelor morale.

A arătat că cererea de despăgubire este o cerere accesorie petitului principal, prin care se stabilește dacă un act administrativ sau refuzul de a soluționa cererea, au caracter vătămător pentru persona acest lucru și în consecință, numai în situația în care instanța constată că actul administrativ este nelegal și de natura a vătăma un drept recunoscut prin lege, reclamantului, se poate antrena și răspunderea pentru daune morale. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: 1. Privitor la acordarea daunelor morale, Curtea apreciază că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8, art. 18 și art. 19 din Legea nr. 554/2004, cererea privind acordarea daunelor morale având caracter subsidiar față de acțiunea principală având ca obiect analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române.

În condițiile în care acțiunea principală a fost respinsă ca rămasă fără obiect, cererea privind acordarea daunelor morale nu poate fi primită, deoarece repararea pagubei este o latură intrinsecă a litigiului administrativ. Acțiunea pentru acordarea daunelor morale este condiționată de existența unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea, deoarece capătul de cerere privind daunele morale are caracter subsidiar cererii principale. Ca atare, repararea eventualului prejudiciu de natură morală este condiționată de anularea sau constatarea existentei unui refuz nejustificat, ambele aspecte fiind asociate cu încălcarea unui drept sau a unui interes legitim. Pe de altă parte reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului moral adus de către autoritatea pârâtă iar, din motivarea hotărârii nu rezultă că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ.

In cauză nu s-a făcut nici dovada existenței prejudiciului moral pe care se pretinde că 1-a suferit reclamantul ca urmare a nesoluționării cererii sale până la data de 16 decembrie 2009. 2. În ceea ce privește modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiție, Înalta Curte constată că prima instanță a dat o dezlegare corectă acestei excepții. Potrivit prevederile art. 19 alin. (4) din O.U.G. nr. 5/2010,"Până la operaționalizarea Autorității, procedura de acordare, redobândire, retragere sau renunțare la cetățenie, precum și orice alte aspecte care decurg din funcționarea Autorității vor fi asigurate prin Direcția cetățenie și, după caz, prin alte direcții de specialitate ale Ministerului Justiției". Or, în cauză, prin probele administrate, Ministerul Justiției nu a făcut dovada operaționalizării Autorității Naționale pentru Cetățenie, dovadă care incumbă acestei părți ca titulară a excepției invocate.

În consecință, pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat și se va modifica, în parte, hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației ce incumbă Ministerului Justiției de la plata daunelor morale către reclamant. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul justiției împotriva sentinței nr. 2839 din 11 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, hotărârea atacată în sensul că înlătură obligarea recurentului Ministerul Justiției, de la plata daunelor morale în sumă de 500 lei, către reclamant. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.