ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 9 martie 2010 reclamantul B.S.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie - Comisia pentru Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, obligarea pârâților să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române sau să-l programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului și la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acțiunii până la data avizării cererii.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că la data de 18 noiembrie 2009 a depus cererea de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și ulterior la 9 decembrie 2009 a depus o cerere de urgentare a soluționării dosarului său. A apreciat reclamantul că, întrucât până la acest moment nu a primit nici un răspuns din partea pârâților, fiind depășit termenul prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991 modificată, se impune obligarea pârâților în sensul solicitat în petitul cererii de chemare în judecată și la plata daunelor cominatorii. Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G.

nr. 5/2010, calitate procesuală în aceste litigii având exclusiv Autoritatea Națională pentru Cetățenie și pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin întâmpinare, pârâta ANC a solicitat respingerea cererii, arătând că în urma înregistrării cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost stabilit în temeiul art. 14 din Legea 21/1991 modificată și completată, termenul pentru analizarea de către Comisiei pentru data de 22 iunie 2010. Având în vedere că termenul stabilit la data de 22 iunie 2010 pentru analizarea cererii reclamantului formulate potrivit art. 10 se încadrează în prevederile art. 14 lit. c), cu respectarea termenului de 5 luni prevăzut de lege, apreciază pârâta că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă și neîntemeiată pentru toate capetele de cerere.

Prin Sentința nr. 2877 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta. A respins cererea formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este întemeiată, având în vedere dispozițiile art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, Autoritatea Națională pentru Cetățenie fiind autoritate publică cu personalitate juridică și capacitate procesuală proprie, astfel încât acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției va fi respinsă ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 modificată și republicată, raportat la art. 14 alin. (1) lit. c) termenul în care Comisia pentru Cetățenie verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române nu poate depăși 5 luni de la data înregistrării cererii. A mai reținut că reclamantul s-a adresat autorității cu competențe în domeniu la 25 ianuarie 2010, astfel cum reiese din dovada de înregistrare a cererii, Comisia pentru Cetățenie stabilind ca termen de dezbatere a acesteia data de 22 iunie 2010, cu respectarea termenului de 5 luni anterior menționat. A concluzionat prima instanță că împrejurarea că anterior înregistrării dosarului său pe rolul Comisiei pentru Cetățenie reclamantul s-a adresat Misiunii Diplomatice a României la Chișinău nu este de natură să conducă la concluzia refuzului nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, fără a le dezvolta separat. Susține, în esență, că instanța de fond trebuia să facă aplicarea adagiului „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" și să constate că pârâții au încălcat cu bună știință termenul imperativ prevăzut de art. 14 1 din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care cererea de redobândire a cetățeniei române a fost depusă la data de 18 noiembrie 2009. A mai susținut că autoritatea pârâtă a indus în eroare instanța de judecată și chiar și pe reclamant atunci când a susținut că cererea de redobândire urma să fie analizată la data de 22 iunie 2010, nedepunând la dosar nicio dovadă în acest sens.

A mai arătat că instanța de fond s-a raportat la o dată greșită ca fiind momentul formulării cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv 25 ianuarie 2010, în realitate cererea fiind depusă la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău la data de 18 noiembrie 2009. Recursul este întemeiat. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prevederile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât și public". Așa cum corect a reținut și instanța de fond, recurentul-reclamant s-a adresat în mai multe rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr. 21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei române. Din lecturarea Legii nr. 21/1991, modificată rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român a înțeles să stabilească un termen de 5 luni în care autoritățile române să proceseze astfel de cereri. Analizând înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a formulat cererea de redobândire a cetățeniei române la data de 8 noiembrie 2009, formulând o revenire la data de 9 decembrie 2009, data reținută de instanță, respectiv 25 ianuarie 2010, nereieșind din niciun act din dosar.

Înalta Curte nu poate reține susținerile autorității pârâte, formulate în fața instanței de fond, respectiv că cererea reclamantului urma să fie examinată de Comisia pentru cetățenie la data de 22 iunie 2010. Din actele și lucrările dosarului rezultă că nici în fața instanței de fond și nici în recurs, pârâții nu au făcut dovada celor susținute și oricum data stabilită pentru soluționarea cererii este ulterioară pronunțării hotărârii atacate. Înalta Curte mai constată că demersurile efective ale intimaților pârâți în sensul soluționării cererii reclamantului au intervenit după sesizarea instanței de fond de către acesta, și, în plus, pârâții nu au mai depus alte înscrisuri doveditoare ale avizării cererii reclamantului, suplimentar față de adresa emisă de către unul dintre departamentele sale.

Reclamantul-intimat a depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2009, fără ca această cerere să fi fost procesată de către autoritatea pârâtă până la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, context în care în mod nelegal a reținut instanța de fond că a fost soluționată în termenul de 5 luni. În ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că această autoritate este parte a raportului juridic obligațional, prin prisma faptului că cea care face propunerea de acordare a cetățeniei este Comisia pentru cetățenie care se află în subordinea Ministerului Justiției, Autoritatea Națională pentru Cetățenie având competența dosar de a emite ordinul de aprobare a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții. Or, în cauza dedusă judecății, rezultă fără putință de tăgadă că instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului și văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de B.S., împotriva Sentinței civile nr. 2877 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și admite acțiunea în parte, în sensul că obligă Autoritatea Națională pentru Cetățenie să soluționeze cererea formulată de reclamantul B.S. Respinge celelalte capete de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției. Obligă autorităților publice pârâte la 4,3 RON cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant B.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2011.