ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la 9 martie

2010 reclamantul B.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Justiției și Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul

nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererea de redobândire a cetățeniei

române, obligarea pârâtului Ministerul Justiției prin Direcția Cetățenie -

Comisia pentru Cetățenie/Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la

analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile

de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, obligarea pârâților să-i

comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei

române sau să-l programeze pentru depunerea jurământului de credință față de

țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului și la plata unor daune

cominatorii în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data

introducerii acțiunii până la data avizării cererii.

În motivarea în fapt

a cererii, reclamantul a arătat că la data de 18 noiembrie 2009 a depus cererea

de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la

Chișinău și ulterior la 9 decembrie 2009 a depus o cerere de urgentare a

soluționării dosarului său.

A apreciat

reclamantul că, întrucât până la acest moment nu a primit nici un răspuns din

partea pârâților, fiind depășit termenul prevăzut de art. 14

1

din

Legea nr. 21/1991 modificată, se impune obligarea pârâților în sensul solicitat

în petitul cererii de chemare în judecată și la plata daunelor cominatorii.

Prin întâmpinare

pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive în raport de dispozițiile art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010,

calitate procesuală în aceste litigii având exclusiv Autoritatea Națională

pentru Cetățenie și pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare,

pârâta ANC a solicitat respingerea cererii, arătând că în urma înregistrării

cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române a fost stabilit în

temeiul art. 14 din Legea 21/1991 modificată și completată, termenul pentru

analizarea de către Comisiei pentru data de 22 iunie 2010.

Având în vedere că

termenul stabilit la data de 22 iunie 2010 pentru analizarea cererii

reclamantului formulate potrivit art. 10 se încadrează în prevederile art. 14

lit. c), cu respectarea termenului de 5 luni prevăzut de lege, apreciază pârâta

că se impune respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă

și neîntemeiată pentru toate capetele de cerere.

Prin Sentința nr.

2877 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Justiției și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu

acesta.

A respins cererea

formulată de reclamantul B.S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Justiției este întemeiată, având în

vedere dispozițiile art. 1 și art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010,

Autoritatea Națională pentru Cetățenie fiind autoritate publică cu

personalitate juridică și capacitate procesuală proprie, astfel încât acțiunea

formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției va fi respinsă ca fiind

formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei a

reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 21/1991 modificată și

republicată, raportat la art. 14 alin. (1) lit. c) termenul în care Comisia

pentru Cetățenie verifică îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau

redobândirii cetățeniei române nu poate depăși 5 luni de la data înregistrării

cererii.

A mai reținut că

reclamantul s-a adresat autorității cu competențe în domeniu la 25 ianuarie

2010, astfel cum reiese din dovada de înregistrare a cererii, Comisia pentru

Cetățenie stabilind ca termen de dezbatere a acesteia data de 22 iunie 2010, cu

respectarea termenului de 5 luni anterior menționat.

A concluzionat prima

instanță că împrejurarea că anterior înregistrării dosarului său pe rolul

Comisiei pentru Cetățenie reclamantul s-a adresat Misiunii Diplomatice a

României la Chișinău nu este de natură să conducă la concluzia refuzului

nejustificat al pârâtului în soluționarea cererii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul B.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, fără a le

dezvolta separat.

Susține, în esență,

că instanța de fond trebuia să facă aplicarea adagiului „unde legea nu

distinge, nici noi nu trebuie să distingem" și să constate că pârâții au

încălcat cu bună știință termenul imperativ prevăzut de art. 14

1

din

Legea nr. 21/1991, în condițiile în care cererea de redobândire a cetățeniei

române a fost depusă la data de 18 noiembrie 2009.

A mai susținut că

autoritatea pârâtă a indus în eroare instanța de judecată și chiar și pe

reclamant atunci când a susținut că cererea de redobândire urma să fie

analizată la data de 22 iunie 2010, nedepunând la dosar nicio dovadă în acest

sens.

A mai arătat că

instanța de fond s-a raportat la o dată greșită ca fiind momentul formulării

cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv 25 ianuarie 2010, în

realitate cererea fiind depusă la Secția Consulară a Ambasadei României la

Chișinău la data de 18 noiembrie 2009.

Recursul este

întemeiat.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului Înalta Curte

constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Prevederile art. 1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim

poate fi atât privat cât și public".

Așa cum corect a

reținut și instanța de fond, recurentul-reclamant s-a adresat în mai multe

rânduri, solicitând redobândirea cetățeniei române, în temeiul Legii nr.

21/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Problema care se

impune a fi rezolvată în cauza de față este legată de termenul în care

autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Din lecturarea Legii

nr. 21/1991, modificată rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român a înțeles să

stabilească un termen de 5 luni în care autoritățile române să proceseze astfel

de cereri.

Analizând

înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a formulat cererea de

redobândire a cetățeniei române la data de 8 noiembrie 2009, formulând o

revenire la data de 9 decembrie 2009, data reținută de instanță, respectiv 25

ianuarie 2010, nereieșind din niciun act din dosar.

Înalta Curte nu poate

reține susținerile autorității pârâte, formulate în fața instanței de fond,

respectiv că cererea reclamantului urma să fie examinată de Comisia pentru

cetățenie la data de 22 iunie 2010.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că nici în fața instanței de fond și nici în

recurs, pârâții nu au făcut dovada celor susținute și oricum data stabilită

pentru soluționarea cererii este ulterioară pronunțării hotărârii atacate.

Înalta Curte mai

constată că demersurile efective ale intimaților pârâți în sensul soluționării

cererii reclamantului au intervenit după sesizarea instanței de fond de către

acesta, și, în plus, pârâții nu au mai depus alte înscrisuri doveditoare ale

avizării cererii reclamantului, suplimentar față de adresa emisă de către unul

dintre departamentele sale.

Reclamantul-intimat a

depus cererea de redobândire a cetățeniei române încă din anul 2009, fără ca

această cerere să fi fost procesată de către autoritatea pârâtă până la

momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, context în care în mod

nelegal a reținut instanța de fond că a fost soluționată în termenul de 5 luni.

În ceea ce privește

soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, Înalta

Curte constată că această autoritate este parte a raportului juridic

obligațional, prin prisma faptului că cea care face propunerea de acordare a

cetățeniei este Comisia pentru cetățenie care se află în subordinea

Ministerului Justiției, Autoritatea Națională pentru Cetățenie având competența

dosar de a emite ordinul de aprobare a cererii de redobândire a cetățeniei

române.

Referitor la cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile

art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de

partea care cade în pretenții.

Or, în cauza dedusă

judecății, rezultă fără putință de tăgadă că instituția recurentă a fost în

culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului

și văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de B.S., împotriva

Sentinței civile nr. 2877 din 15 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și admite acțiunea în parte, în sensul că obligă Autoritatea Națională

pentru Cetățenie să soluționeze cererea formulată de reclamantul B.S.

Respinge celelalte

capete de cerere și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului

Justiției.

Obligă autorităților

publice pârâte la 4,3 RON cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant

B.S.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 martie 2011.