ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3289/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 12 august 2010 reclamanții B.A. și

B.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa

cererile de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei Autoritatea

Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererilor de redobândire

a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

acestei hotărâri, obligarea pârâților să le comunice, ulterior analizării

cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române sau să-i programeze pentru

depunerea jurământului de credință față de țară și la plata unor daune cominatorii

în cuantum

de 100 lei pentru fiecare zi de

întârziere de la data introducerii acțiunii

până la data avizării

cererii.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat

că la datele de 24 martie 2010, respectiv 12 mai 2010 au depus cererile de redobândire

a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și

ulterior la 26 mai 2010 au depus o cerere de urgentare a soluționării

dosarelor.

Au apreciat reclamanții că, întrucât până la acest

moment nu au primit nici un răspuns din partea pârâtei, fiind depășit termenul

prevăzut de art.14

1

din Legea nr. 21/1991 modificată, se impune

obligarea

pârâtei în sensul solicitat în

petitul cererii de chemare în judecată și la

plata daunelor cominatorii.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.C. a arătat că cererea

reclamantei B.O. a fost analizată și avizată pozitiv de către comisia pentru

cetățenie în ședința din 02 noiembrie 2010, iar cererea reclamantului

B.A. este în curs de avizare, astfel încât nu se

poate vorbi de

existența unui refuz nejustificat.

Prin Sentința nr. 4883 din 3 decembrie 2010, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

ca rămase fără obiect cererile formulate de reclamanta B.O., împotriva pârâtei

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, cereri având ca obiect constatarea

refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de redobândire a

cetățeniei române și obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea

cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile

de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței.

A admis capătul de cerere.

A obligat pe pârâtă să emită și să comunice reclamantei

B.O. ordinul de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la

rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

A respins capătul din cererea reclamantei B.O., având ca

obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat.

A respins cererea reclamantului B.A., împotriva pârâtei

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.

A admis capetele b și c de cerere.

A obligat pe pârâtă să analizeze cererea reclamantului

B.A. de redobândire a cetățeniei române, să emită și să comunice ordinul de

redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată în termen de 30 de

zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.

A respins capătul din cererea reclamantei B.O. având ca

obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Reclamanții au depus cererea de redobândire a

cetățeniei

române în data de 24 martie 2010

la secretariatul tehnic al Comisiei pentru

Cetățenie din cadrul A.N.C.,

unde a fost înregistrată sub nr. 9031/RD/2010 pentru B.A. și în data de 12 mai 2010,

înregistrată sub nr. 17529/RD/2010 pentru B.O.

La data de 26 mai 2010, reclamanții s-au adresat ANC

pentru urgentarea soluționării dosarelor, petiție înregistrată sub nr. 7622.

Prin adresa nr. 7622 din data de 24 iunie 2010,

reclamanții au fost înștiințați despre faptul că cererile lor au fost înaintate

Comisiei și s-a stabilit termenul la care se va verifica îndeplinirea

condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, potrivit art. 11 din Legea

cetățeniei române nr. 21/1991, republicată (Lege), motiv pentru care, nu există

un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanților, potrivit art. 2

alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

s-a reținut că pârâta nu a soluționat nici până în

prezent cererea

reclamanților B.A. și B.O. de redobândire a cetățeniei române, deși Legea nr.

21/1991 stabilește un termen de 5 luni, în baza art. 1 și 18 din Legea nr.

54/2004, sub acest aspect capetele b și c de cerere fiind întemeiate.

In ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe

dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că această

dispoziție are caracter special și se aplică cu prioritate față de dispozițiile

generale ce stabilesc plata de daune cominatorii pentru executarea unei

obligații de a face. Penalitățile prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr.

554/2004 sunt diferite de daunele cominatorii din dreptul comun ce reprezintă

sume care nu se plătesc efectiv, cererea reclamanților fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, recurenta criticând hotărârea instanței

de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Astfel, se apreciază că instanța a respins în mod

neîntemeiat

excepția de prematuritate a

introducerii cererii de chemare în judecată,

că a dat o interpretare

greșită termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) și, în mod

greșit, instanța a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor de

judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu

soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce

urmează:

Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat

pârâtului, manifestându-și voința de redobândire a cetățeniei române, însă

cererea sa a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură

a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor

sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii

intimaților-reclamanți, indiferent de motivația autorității recurente ar

echivala cu

o vătămare a acestuia în

dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea

redobândirii cetățeniei

române.

Principiul legalității înseamnă, înainte de toate,

existența unor

norme de drept intern,

suficient de accesibile și previzibile, or în cauza

de față Legea nr. 21/1991

a stabilit procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a

cetățeniei române.

Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă

a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a

reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în

considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea

cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum

și miza litigiului pentru persoana interesată.

În opinia Înaltei Curți litigiul născut între

reclamanți și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar

nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte este de natură a crea o

vătămare a reclamanților într-un drept prevăzut de lege, drept la care

reclamanții privesc cu speranță legitimă.

Înalta Curte are în vedere, la stabilirea caracterului

rezonabil al perioadei de soluționare a cererii, de stadiul în care se află la

acest moment cererea reclamantului.

Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de

recurent în sensul că nu-i aparține culpa în rezolvarea cererii, întrucât instituția

recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea până la data introducerii

acțiunii reclamantului și trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica

stadiul acestei cereri.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului

înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art.6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură

de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului

de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe

care le consideră necesare, însă acest drept

suveran nu poate determina

o încălcare a drepturilor și libertăților

fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în actele

internaționale.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312

din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională

pentru

Cetățenie, împotriva sentinței

civile nr. 4883 din 3 decembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.