ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3289/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 12 august 2010 reclamanții B.A. și B.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române, obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze la analizarea cererilor de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri, obligarea pârâților să le comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei române sau să-i programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară și la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data introducerii acțiunii până la data avizării cererii.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că la datele de 24 martie 2010, respectiv 12 mai 2010 au depus cererile de redobândire a cetățeniei române la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău și ulterior la 26 mai 2010 au depus o cerere de urgentare a soluționării dosarelor. Au apreciat reclamanții că, întrucât până la acest moment nu au primit nici un răspuns din partea pârâtei, fiind depășit termenul prevăzut de art.14 1 din Legea nr. 21/1991 modificată, se impune obligarea pârâtei în sensul solicitat în petitul cererii de chemare în judecată și la plata daunelor cominatorii. Prin întâmpinare, pârâta A.N.C. a arătat că cererea reclamantei B.O. a fost analizată și avizată pozitiv de către comisia pentru cetățenie în ședința din 02 noiembrie 2010, iar cererea reclamantului B.A.

este în curs de avizare, astfel încât nu se poate vorbi de existența unui refuz nejustificat. Prin Sentința nr. 4883 din 3 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca rămase fără obiect cererile formulate de reclamanta B.O., împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie, cereri având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtei de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea pârâtei să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabila a hotărârii instanței. A admis capătul de cerere. A obligat pe pârâtă să emită și să comunice reclamantei B.O.

ordinul de redobândire a cetățeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. A respins capătul din cererea reclamantei B.O., având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat. A respins cererea reclamantului B.A., împotriva pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie, ca neîntemeiată. A admis capetele b și c de cerere. A obligat pe pârâtă să analizeze cererea reclamantului B.A. de redobândire a cetățeniei române, să emită și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii. A respins capătul din cererea reclamantei B.O.

având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, ca neîntemeiat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamanții au depus cererea de redobândire a cetățeniei române în data de 24 martie 2010 la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie din cadrul A.N.C., unde a fost înregistrată sub nr. 9031/RD/2010 pentru B.A. și în data de 12 mai 2010, înregistrată sub nr. 17529/RD/2010 pentru B.O.

La data de 26 mai 2010, reclamanții s-au adresat ANC pentru urgentarea soluționării dosarelor, petiție înregistrată sub nr. 7622. Prin adresa nr. 7622 din data de 24 iunie 2010, reclamanții au fost înștiințați despre faptul că cererile lor au fost înaintate Comisiei și s-a stabilit termenul la care se va verifica îndeplinirea condițiilor necesare redobândirii cetățeniei române, potrivit art. 11 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată (Lege), motiv pentru care, nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamanților, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004. Pe de altă parte, s-a reținut că pârâta nu a soluționat nici până în prezent cererea reclamanților B.A.

și B.O. de redobândire a cetățeniei române, deși Legea nr. 21/1991 stabilește un termen de 5 luni, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 54/2004, sub acest aspect capetele b și c de cerere fiind întemeiate. In ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că această dispoziție are caracter special și se aplică cu prioritate față de dispozițiile generale ce stabilesc plata de daune cominatorii pentru executarea unei obligații de a face. Penalitățile prevăzute de art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 sunt diferite de daunele cominatorii din dreptul comun ce reprezintă sume care nu se plătesc efectiv, cererea reclamanților fiind neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, recurenta criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, se apreciază că instanța a respins în mod neîntemeiat excepția de prematuritate a introducerii cererii de chemare în judecată, că a dat o interpretare greșită termenului de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) și, în mod greșit, instanța a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a constatat că reclamantul s-a adresat pârâtului, manifestându-și voința de redobândire a cetățeniei române, însă cererea sa a rămas fără soluționare efectivă, împrejurare care este de natură a-l afecta pe reclamant în soluționarea într-un termen rezonabil a cererilor sale, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii intimaților-reclamanți, indiferent de motivația autorității recurente ar echivala cu o vătămare a acestuia în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea redobândirii cetățeniei române.

Principiul legalității înseamnă, înainte de toate, existența unor norme de drept intern, suficient de accesibile și previzibile, or în cauza de față Legea nr. 21/1991 a stabilit procedura ce trebuie urmată în cazul cererilor de redobândire a cetățeniei române. Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei, așa cum a reținut în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudența, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și miza litigiului pentru persoana interesată.

În opinia Înaltei Curți litigiul născut între reclamanți și autoritatea pârâtă nu prezintă o complexitate deosebită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte este de natură a crea o vătămare a reclamanților într-un drept prevăzut de lege, drept la care reclamanții privesc cu speranță legitimă. Înalta Curte are în vedere, la stabilirea caracterului rezonabil al perioadei de soluționare a cererii, de stadiul în care se află la acest moment cererea reclamantului. Înalta Curte nu poate primi apărarea formulată de recurent în sensul că nu-i aparține culpa în rezolvarea cererii, întrucât instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea până la data introducerii acțiunii reclamantului și trebuia să-și ia toate diligentele pentru a verifica stadiul acestei cereri.

Orice amânare în soluționarea cererii reclamantului înseamnă depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Înalta Curte are în vedere faptul că întreaga procedură de redobândire a cetățeniei române se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza fiecare speță în ritmul și potrivit precauțiilor pe care le consideră necesare, însă acest drept suveran nu poate determina o încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute în ordinea juridică a statului, precum și în actele internaționale. Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Cetățenie, împotriva sentinței civile nr. 4883 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iunie 2011.