ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2821 din data de 10 iunie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A.I. și A.G. în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că reclamanții au depus cereri de redobândire a cetățeniei române

la Ministerul Afacerilor Externe - Misiunea Diplomatică din Torino la data de 11

noiembrie 2009, că ulterior, la data de 7 ianuarie 2010, prin cererea înregistrată

la Ministerul Justiției, au solicitat analizarea și soluționarea cererilor în termen

de 30 de zile, comunicarea soluției Comisiei pentru Cetățenie, precum și a ordinului

Ministrului Justiției privind acordarea cetățeniei române, în termen de cel mult

30 de zile de la data analizării și avizării cererilor, iar la data de 4 martie

2010 au sesizat instanța de contencios administrativ, invocând refuzul nejustificat

de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Prima instanță a apreciat

că, pe de o parte, în speță nu poate fi reținut refuzul nejustificat al autorității

pârâte, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004, atâta

timp cât nu a existat o comunicare expresă a poziției autorității publice în sensul

refuzului de soluționare a cererii.

Pe de altă parte, a mai

arătat Curtea, raportat la data depunerii cererilor, 11 noiembrie 2009, la momentul

sesizării instanței de contencios administrativ nu expirase termenul de maxim 5

luni prevăzut de dispozițiile art. 14¹ Legea cetățeniei române pentru verificarea

îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române de

către Comisia pentru Cetățenie, motiv pentru care nu se poate vorbi nici de nesoluționarea

cererilor în termen legal.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții A.I. și A.G., solicitând modificarea

acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate

în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că autoritatea intimată și-a încălcat

obligația de a le soluționa cererea într-un termen de maxim 5 luni de la înregistrare,

fără a exista o justificare rezonabilă, aspect în mod nelegal respins de către instanța

de fond.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ.,

față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată

că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată

că reclamanții s-au adresat autorităților în vederea redobândirii cetățeniei române,

în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991,

la data de 11 noiembrie 2009.

La data de 7 ianuarie

2010, prin cererea înregistrată la Ministerul Justiției, recurenții au solicitat

analizarea și soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, comunicarea

datei concrete la care vor fi analizate cererile având acest obiect, analizarea

și soluționarea cererilor în termen de 30 de zile, comunicarea soluției Comisiei

pentru Cetățenie, precum și a ordinului Ministrului Justiției privind acordarea

cetățeniei române, în termen de cel mult 30 de zile de la data analizării și avizării

cererilor.

La data de 4 martie 2010,

recurenții s-au adresat instanței de contencios administrativ solicitând constatarea

refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției

Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a le soluționa cererile de redobândire

a cetățeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererilor

în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței

și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată

la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii

de redobândire a cetățeniei române, respectiv să îi programeze pentru depunerea

jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului

de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea pârâtului să plătească suma

de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere cu titlul de daune compensatorii de la

data introducerii acțiunii și până la data avizării cererii de redobândire a cetățeniei

române.

Față de acastă situație

de fapt, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot fi reținute elementele avute

în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004, în sensul

considerentelor instanței de fond.

Potrivit acestor dispoziții,

prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a

voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat

și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării

favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Or, în speță, potrivit

adresei din 19 mai 2010, emisă de către Ministerul Justiției, cererile reclamanților

au fost înregistrate în data de 6 aprilie 2010, facând obiectul Dosarelor nr. 11088/RD/2010

(A.I.), respectiv 11090/RD/2010 (A.G.), termenul pentru dezbaterea acestora fiind

fixat pentru data de 31 august 2010.

Adresa din  10

decembrie 2010 confirmă înregistrarea acestora și înaintarea către Comisia pentru

Cetățenie.

În aceste condiții, atitudinea

instituției pârâte nu poate fi circumscrisă exprimării explicite a voinței de a

nu rezolva cererea reclamanților, din corespondența citată reieșind efectuarea,

de către aceasta, a demersurilor prevăzute de lege.

Pe de altă parte, după

înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic

al Comisiei pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 15 și 16 Legea nr. 21/1991,

republicată, președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care

se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei (...),

termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii.

În conformitate cu prevederile

art. 18 și 19 Legea cetățeniei române, avizând cererea ,, Comisia va întocmi un

raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după

caz, redobândirea cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de

redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru

Cetățenie". Acesta, „constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta

lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului,

prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii

ordinului".

Astfel, examinând cauza

și din perspectiva nesoluționării cererii reclamanților în termenul fixat de lege/termen

rezonabil, Înalta Curte constată că intervalul de timp derulat de la momentul înregistrării

cererii reclamanților la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie (6

aprilie 2010) până la momentul fixat în vederea dezbaterii acestora (31 august 2010)

îndeplinește condițiile legale, neputând fi reținută, per total, nici nesoluționarea

cererii reclamanților într-un termen rezonabil, câtă vreme etapele inițiale prevăzute

de lege au fost parcurse, neexistând motive pentru a califica eventualele întârzieri

ca nerezonabile.

În consecință, neexistând

motive de reformare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de către A.I. și A.G. împotriva

sentinței civile nr. 2821 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie

2011.