ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1681/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2821 din data de 10 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții A.I. și A.G. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamanții au depus cereri de redobândire a cetățeniei române la Ministerul Afacerilor Externe - Misiunea Diplomatică din Torino la data de 11 noiembrie 2009, că ulterior, la data de 7 ianuarie 2010, prin cererea înregistrată la Ministerul Justiției, au solicitat analizarea și soluționarea cererilor în termen de 30 de zile, comunicarea soluției Comisiei pentru Cetățenie, precum și a ordinului Ministrului Justiției privind acordarea cetățeniei române, în termen de cel mult 30 de zile de la data analizării și avizării cererilor, iar la data de 4 martie 2010 au sesizat instanța de contencios administrativ, invocând refuzul nejustificat de soluționare a cererilor de redobândire a cetățeniei române.

Prima instanță a apreciat că, pe de o parte, în speță nu poate fi reținut refuzul nejustificat al autorității pârâte, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004, atâta timp cât nu a existat o comunicare expresă a poziției autorității publice în sensul refuzului de soluționare a cererii. Pe de altă parte, a mai arătat Curtea, raportat la data depunerii cererilor, 11 noiembrie 2009, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ nu expirase termenul de maxim 5 luni prevăzut de dispozițiile art. 14¹ Legea cetățeniei române pentru verificarea îndeplinirii condițiilor necesare acordării sau redobândirii cetățeniei române de către Comisia pentru Cetățenie, motiv pentru care nu se poate vorbi nici de nesoluționarea cererilor în termen legal.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții A.I. și A.G., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că autoritatea intimată și-a încălcat obligația de a le soluționa cererea într-un termen de maxim 5 luni de la înregistrare, fără a exista o justificare rezonabilă, aspect în mod nelegal respins de către instanța de fond. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte constată că reclamanții s-au adresat autorităților în vederea redobândirii cetățeniei române, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 21/1991, la data de 11 noiembrie 2009. La data de 7 ianuarie 2010, prin cererea înregistrată la Ministerul Justiției, recurenții au solicitat analizarea și soluționarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, comunicarea datei concrete la care vor fi analizate cererile având acest obiect, analizarea și soluționarea cererilor în termen de 30 de zile, comunicarea soluției Comisiei pentru Cetățenie, precum și a ordinului Ministrului Justiției privind acordarea cetățeniei române, în termen de cel mult 30 de zile de la data analizării și avizării cererilor.

La data de 4 martie 2010, recurenții s-au adresat instanței de contencios administrativ solicitând constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiției prin intermediul Direcției Cetățenie/Autorității Naționale pentru Cetățenie de a le soluționa cererile de redobândire a cetățeniei române, obligarea acestuia să procedeze la analizarea/avizarea cererilor în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței și să comunice ordinul de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată la sediul ales în termen de maxim 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv să îi programeze pentru depunerea jurământului de credință față de țară în maxim 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetățeniei române, precum și obligarea pârâtului să plătească suma de 100 de RON pe fiecare zi de întârziere cu titlul de daune compensatorii de la data introducerii acțiunii și până la data avizării cererii de redobândire a cetățeniei române.

Față de acastă situație de fapt, Înalta Curte apreciază că în cauză nu pot fi reținute elementele avute în vedere de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) Legea nr. 554/2004, în sensul considerentelor instanței de fond. Potrivit acestor dispoziții, prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile”.

Or, în speță, potrivit adresei din 19 mai 2010, emisă de către Ministerul Justiției, cererile reclamanților au fost înregistrate în data de 6 aprilie 2010, facând obiectul Dosarelor nr. 11088/RD/2010 (A.I.), respectiv 11090/RD/2010 (A.G.), termenul pentru dezbaterea acestora fiind fixat pentru data de 31 august 2010. Adresa din 10 decembrie 2010 confirmă înregistrarea acestora și înaintarea către Comisia pentru Cetățenie. În aceste condiții, atitudinea instituției pârâte nu poate fi circumscrisă exprimării explicite a voinței de a nu rezolva cererea reclamanților, din corespondența citată reieșind efectuarea, de către aceasta, a demersurilor prevăzute de lege.

Pe de altă parte, după înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, potrivit dispozițiilor art. 15 și 16 Legea nr. 21/1991, republicată, președintele Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei (...), termen care nu va depăși 5 luni de la data înregistrării cererii. În conformitate cu prevederile art. 18 și 19 Legea cetățeniei române, avizând cererea ,, Comisia va întocmi un raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei, raport care, însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei, va fi înaintat președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie". Acesta, „constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz.

Ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică solicitantului, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, de îndată, de la data emiterii ordinului". Astfel, examinând cauza și din perspectiva nesoluționării cererii reclamanților în termenul fixat de lege/termen rezonabil, Înalta Curte constată că intervalul de timp derulat de la momentul înregistrării cererii reclamanților la secretariatul tehnic al Comisiei pentru Cetățenie (6 aprilie 2010) până la momentul fixat în vederea dezbaterii acestora (31 august 2010) îndeplinește condițiile legale, neputând fi reținută, per total, nici nesoluționarea cererii reclamanților într-un termen rezonabil, câtă vreme etapele inițiale prevăzute de lege au fost parcurse, neexistând motive pentru a califica eventualele întârzieri ca nerezonabile.

În consecință, neexistând motive de reformare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către A.I. și A.G. împotriva sentinței civile nr. 2821 din 10 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.