ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5321/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5321/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Suceava, reclamantul C.T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții
Inspectoratul General al Poliției Române și Școala de Agenți de Poliție V.L.,
suspendarea executării deciziei de neînmatriculare a sa în cadrul Școlii de
Agenți de Poliție V.L., precum și a deciziei corespunzătoare luate de către
unitatea școlară, până la soluționarea definitivă a cererii principale ce face
obiectul Dosarului nr. 36/39/2010 al Curții de Apel Suceava.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că, deși a fost declarat admis la examenul de
admitere în cadrul Școlii de Agenți de Poliție V.L., a fost exmatriculat pe
motiv că ar fi încălcat normele de conviețuire acceptate în societate, fiind
cercetat penal în timpul minorității (la vârsta de 15 ani).
A mai arătat
reclamantul că nu a fost trimis în judecată și nu i s-a aplicat o pedeapsă
penală, ci o sancțiune administrativă, care, prin prisma Ordinului nr. 665/2008
al M.A.I., nu încalcă în nici un caz condițiile de înscriere la examen sau de
înmatriculare.
Mai arată că din
formularul standard de autobiografie și îndrumarul de completare nu rezultă că
trebuia să menționeze măsura cu caracter administrativ care i-a fost aplicată.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 74
din 8 martie 2010 Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea formulată de
reclamant și a dispus suspendarea deciziei de înmatriculare a acestuia la
Școala de Poliție V.L. Câmpina.
În considerentele
sentinței s-au reținut, în esență, următoarele.
Paguba produsă
reclamantului prin împiedicarea acestuia de urma cursurile unei unități de
învățământ la care a fost declarat admis, cu pericolul inerent de a pierde un
an de învățământ și de a fi obligat să dea un nou examen, satisface exigența de
a fi iminentă.
De asemenea Curtea a
observat că din interpretarea per a contario a mențiunilor din îndrumarul de
întocmire a autobiografiei, cercetarea al cărei obiect l-au constituit faptele
ce se impută reclamantului nu era obligatoriu a fi precizată.
Astfel, Curtea a
concluzionat că raportarea la o cerință atât de vagă, cum este cea de a avea un
comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în
societate pune sub semnul întrebării legalitatea deciziei de neînmatriculare a
reclamantului.
Recursul exercitat
de pârât
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs Inspectoratul General al
Poliției Române, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii
reclamantului, ca nefondată.
În motivarea căii de
atac, recurentul-pârât a arătat, pe de o parte, că măsura dispusă de curtea de
apel prejudecă fondul cauzei și, pe de altă parte, că în speță nu sunt
întrunite condițiile prevăzute cumulativ în art. 14 alin. (1) din Legea nr.
554/2004.
În dezvoltarea celei
de-a doua critici, recurentul-pârât a făcut o amplă expunere a situației de
fapt și de drept reținute în cazul intimatului-reclamant, preluând pasaje
întregi din întâmpinarea depusă la dosarul de fond, și a arătat că acesta nu a
dovedit nici existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă
asupra legalității actului, nici iminența unei pagube.
Apărările
intimatului-reclamant și procedura derulată în recurs
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimatul-reclamant a arătat că sentința atacată este legală
și temeinică, răspunzând fiecăreia dintre criticile formulate în recurs.
În esență, a arătat
că instanța de fond a interpretat corect atât cererea de suspendare provizorie,
cât și temeiul legal aplicabil, reținând îndeplinirea condițiilor cazului bine
justificat și a pagubei iminente, în deplin acord cu probele cauzei.
În dovedirea
susținerilor sale, intimatul-reclamant a depus la dosar copiile certificatelor
de deces ale părinților săi, C.S. și C.P., și foaia matricolă emisă de Grupul
Școlar "D.N." Botoșani.
La termenul din 30
noiembrie 2010, recurentul-pârât a depus la dosar copia Sentinței nr. 169 din 5
august 2010, prin care Curtea Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios
administrativ având ca obiect anularea actelor a căror suspendare de executare
formează obiectul litigiului de față.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., ținând seama, totodată, de apărările intimatului-reclamant și de
proba cu înscrisuri administrată în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ.,
Înalta Curte constată fondată calea de atac.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Suspendarea
executării actului administrativ este o măsură provizorie de întrerupere sau
amânare a efectelor manifestării de voință a autorității publice emitente,
menită să asigure protecția juridică a destinatarului actului administrativ,
până la evaluarea legalității actului de către instanța de contencios
administrativ.
Art. 14 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 impune, în acest sens, două condiții cumulative: cazul bine
justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca rezidând în anumite
împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o
îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba
iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) ca fiind prejudiciul material
viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a
funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Cele două condiții nu
se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana ce se consideră lezată, care trebuie
să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a
actului administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în
cazul particular supus evaluării.
Fără îndoială,
considerând, "fără exces de comentarii", că paguba iminentă constă în
împiedicarea unui tânăr de a urma cursurile unei unități de învățământ la care
a fost declarat admis, cu pericolul inerent de a pierde un an de învățământ și
de a fi obligat să dea un nou examen, judecătorul fondului a interpretat și a
aplicat corect prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,
citate mai sus, la circumstanțele factuale ale pricinii.
Sentința este
criticabilă însă în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, pe care
prima instanță a considerat-o îndeplinită nu prin prisma unor motive
intrinseci, ci pe baza unor argumente legate de claritatea prescripțiilor din
îndrumarul de întocmire a autobiografiei pentru înscrierea la examen, de natură
să creeze o incertitudine asupra conținutului condiției prevăzute în art. 20,
lit. g), din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor nr. 665/2008,
referitoare la comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și
practicate în societate.
Validitatea tezei
adoptate de judecătorul fondului în cadrul procedurii sumare a suspendării de
executare, a fost infirmată de soluția pronunțată în cadrul acțiunii în
anulare, prin Sentința nr. 169 din 5 august 2010, a aceleiași instanțe, care,
dispunând de toate mecanismele procesuale specifice acțiunii în contencios
administrativ, incluzând analiza aprofundată a probelor administrate, a ajuns
la concluzia că circumstanțele personale ale reclamantului se înscriu în cazul
prevăzut de art. 20 lit. g) din Ordinul Ministerul Administrației și Internelor
nr. 665/2008, care la rândul său, a fost instituit, drept condiție pentru
recrutarea în profesia de polițist, în considerarea exigențelor pe care le
impune statutul acestei profesii, potrivit art. 1, alin. (1) și (2), art. 2,
art. 41 și urm. din Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului.
Este adevărat că
sentința respectivă, fiind pronunțată în primă instanță, este susceptibilă de
recurs, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, dar constituie un argument
care nu poate fi ignorat, în sensul inexistenței unor indicii apte să răstoarne
prezumția de legalitate a actelor administrative.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,
Înalta Curte va admite recursul exercitat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea
nr. 554/2004, modificând sentința atacată în sensul respingerii, ca
neîntemeiată, a acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 74
din 8 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
C.T.V.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.