ÎCCJ, decizie (scj.ro #84828)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84828) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Persoană care intenționează
să dobândească statutul de polițist
. Aprecierea îndeplinirii condiției
vizând comportamentul corespunzător cerințelor de conduită
admise și practicate în societate.
Legea
nr. 360/200, art. 10 alin. (1) lit. c)
OMAI,
art. 20 alin. (1) lit. g)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic:
adolescență
Bună-reputație
Conduită
corespunzătoare
Faptă
care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni
Ministerul
Administrației și Internelor
Minoritate
Opinie
publică
Polițist
Unitate
de învățământ
Aplicarea unei măsuri administrative
pentru o faptă comisă la vârsta adolescenței, în condițiile
în care s-a reținut fără echivoc că respectiva faptă
nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu justifică
măsura respingerii cererii de înmatriculare în cadrul unei unități
de învățământ din cadrul Ministerul Administrației și
Internelor a unei persoane care a promovat concursul de admitere la respectiva
unitate de învățământ, pentru neîndeplinirea condiției
vizând „comportamentul corespunzător cerințelor de conduită
admise și practicate în societate” impusă de prevederile art. 10
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului
și reluată în art. 20 alin. (1) lit. g) din Ordinul ministrului administrației
și internelor nr. 665/2008.
În lipsa definirii de către legiuitor a
conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare” sau
„bună-reputație” nu se poate ignora în conturarea profilului uman
și profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte,
existența în concret a unor ecouri publice a faptei reținute, astfel
încât concluzia privind caracterul nelegal al măsurii administrative de
respingere a cererii de înmatriculare se impune cu atât mai mult în
situația în care în cuprinsul actelor contestate nu a fost
evidențiată existența unor ecouri publice și nici faptul
că în percepția opiniei publice o circumstanță
accidentală produsă în existența unui tânăr, în perioada
minorității sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în
mod permanent conduita acestuia în societate.
Decizia nr. 1368 din 8 martie 2011
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția
Comercială, de Contencios Administrativ
și Fiscal reclamantul VT a solicitat în contradictoriu cu
pârâții
Inspectoratul General al
Poliției Române București și Școala de Poliție „Vasile
Lascăr” Câmpina anularea deciziei privind
neînmatricularea sa în
cadrul
Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, ce a
fost luată de Inspectoratul General al Poliției Române, și a
hotărârii corespunzătoare luate de către directorul Școlii
de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina (act subsecvent) și să
se dispună înmatricularea/reînmatricularea sa în cadrul acestei
unități școlare.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului
2009 a
susținut un
examen de admitere în cadrul Școlii de Poliție „Vasile Lascăr”
Câmpina și cu toate că a promovat acest examen, prin actele
contestate, i s-a adus la cunoștință faptul că nu poate fi
înmatriculat întrucât a fost cercetat penal sub aspectul săvârșirii
unei infracțiuni de furt, aspect ascuns în declarațiile pe care le-a
depus.
A mai arătat
reclamantul, că măsura administrativă luată încalcă
prevederile Ordinul ministrului Administrației și Internelor
nr. 665/2008, întrucât, fapta penală
cercetată a fost săvârșită în timpul
minorității
și, dată
fiind gravitatea redusă a faptei comise, i s-a aplicat o măsură
cu caracter administrativ așa încât consideră că se impune
desființarea măsurilor administrative luate.
În întâmpinarea
depusă, pârâta Școala de Agenți de Poliție „Vasile
Lascăr” Câmpina a invocat în principal excepția privind lipsa
calității sale procesuale pasive prin invocarea Regulamentului de
organizare și funcționare a școlilor postliceale din MI nr.
108222 din 25 noiembrie 2002, sens în care a arătat că,
instituția de învățământ pârâtă nu are competențe
de a hotărî cu privire la înmatricularea sau nu a unor candidați,
aceasta fiind de
competența IGPR.
Pe fondul cauzei a arătat că în raport de prevederile Legii 360/2002
privind statutul polițistului, candidaților pentru școlile de
poliție li se cere un comportament corespunzător, criteriu
neîndeplinit de reclamant, așa încât, măsura administrativă criticată
este legală.
Prin sentința nr.169 din 5
august 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea
în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ,
formulată de reclamantul VT.
Cu privire la excepția lipsei
calității procesuale pasive a Școlii de
Învățământ „Vasile Lascăr” Câmpina, Curtea a reținut
următoarele.
Potrivit normelor
inserate în Regulamentul de organizare și funcționare a Școlilor
postliceale din Ministerul de Interne, Direcția Management Resurse Umane
„realizează coordonarea generală a procesului de
învățământ și asigură bugetarea unităților
școlare în cadrul programelor elaborate în acest sens” (art.3 alin. 3
Regulament).
Inspectoratul general (similar)
„stabilește profilul profesional al absolvenților”, iar
instituțiile de învățământ „au obligația de a asigura
formarea personalului potrivit standardelor stabilite de beneficiari” – fiind
subordonate nemijlocit Inspectoratului general (similar) în structura
căruia funcționează (art. 3 alin. 3 și 4 Regulament).
Din perspectiva
normelor de organizare menționate mai sus, „Ordinul de zi” pe care îl
emite la începerea anului de învățământ comandantul/directorul
școlii privind înmatricularea elevilor pe ani de studii (art. 73 alin. 1
Regulament) este rezultatul unor verificări efectuate de toate
autoritățile cu responsabilități în actul de
învățământ și reprezintă finalizarea unui proces de
evaluare, așa încât actul emis în aceste condiții produce efecte
juridice asupra persoanelor nominalizate în „ordinul de zi” sub aspectul
înmatriculării, iar pentru persoanele care nu se regăsesc,
consecințe asupra neînmatriculării lor.
Cu
privire la fondul cauzei, Curtea a
reținut,
în
esență, că măsura dispusă, în sensul
neînmatriculării reclamantului în cadrul Școlii „Vasile Lascăr”
Câmpina pentru anul de învățământ 2009-2010,
este legală.
În conformitate cu
prevederile Legii 360/2002 – modificată și completată – privind
statutul polițistului – polițistul – profesie pentru care reclamantul
a optat să se pregătească – „este investit cu exercițiul
autorității publice, pe timpul și în legătură cu
îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele
competențelor stabilite prin lege” (art.2) are un statut special, care
prin natura sa implică îndatoriri și riscuri deosebite (art.1 alin.
1, 2).
În vederea
constituirii unui corp de polițiști care să îndeplinească
atribuțiunile prevăzute la art. 41 și următoarele din
Statut, legea impune norme exigente încă din etapa de admitere în
instituțiile de învățământ de profil, norme care
vizează nu numai verificarea cunoștințelor de specialitate ci
și îndeplinirea cerințelor ce țin de comportamentul candidatului
care trebuie să fie în conformitate cu cel admis și practicat de
societate cât și verificarea antecedentelor sale.
În speță,
s-a reținut că prin Ordonanța din 18 mai 2006, Parchetul de pe
lângă Judecătoria Botoșani a dispus scoaterea de sub
urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 208 (1) 209 alin.1 lit. e,g Cod
penal și, dat fiind gradul redus de pericol social al faptei
săvârșite, reclamantului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter
administrativ.
Această
circumstanță, împreună și cu împrejurarea că
reclamantul, pe durata studiilor liceale, a avut mediile scăzute la
purtare, ca aspecte ce țin de profilul său comportamental, au creat
în aprecierea instanței de fond îndoieli serioase asupra modului în care,
ulterior, reclamantul va putea să exercite profesia pentru care a optat
și care implică exercițiul autorității publice în
vederea respectării – printre altele – a principiilor statului de drept
și a valorilor democrației.
Împotriva
sentinței pronunțată de prima instanță, reclamantul
VT, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură
civilă.
Recurentul
a criticat hotărârea primei instanțe, apreciată ca fiind
pronunțată cu greșita
aplicare a legii, în esență, sub
următoarele aspecte:
-
a
fost greșit
evaluată sancțiunea
administrativă
aplicată
pe timpul
minorității, în condițiile
în care
s-a reținut că fapta
comisă, constatând în
sustragerea
dintr-un
chioșc stradal a
unor băuturi
răcoritoare de valoare derizorie
nu a întrunit gradul
de pericol social al unei infracțiuni
.
-
fapta pe care
recurentul
sincer o
regretă a
fost comisă
la vârsta de 15 ani în contextul
unor evenimente profund nefericite petrecute
în familia sa, astfel că date
fiind aceste
circumstanțe,
se impunea
ca prima instanță
să aprecieze că subzistă
temeri mari în ceea ce privește profilul său social;
-
conduita sa prezentă este profund rațională și
responsabilă
și aceasta
este
demonstrată de faptul
că a luat
examenul
de admitere
la
școala de poliție;
-
normele
de conduită
la care
se face
trimitere în
art. 20 lit. g din Ordinul
nr. 665/2008 reglementează alte
circumstanțe decât cele ce-l
vizează
direct;
-
este nefondată
acuzația
că
ar fi
ascuns
situația sa
reală
și aspectele
din
biografie
reținute în condițiile în care
a
respectat
întocmai formularul
și
îndrumarul pentru întocmirea
acestora, potrivit cu care
se cer a
fi indicate date
exclusiv
cu privire
la
„arestări, judecări și
condamnări, urmăriri penale, judecări sau executări de
sancțiuni penale în curs”.
-
în fine, mediile școlare obținute în
perioada
liceului
au fost peste
8,00, aceasta
fiind
de altfel
una
dintre condițiile
de
înscriere la
școala
de poliție.
Recursul
este fondat.
Înalta
Curte, analizând
sentința
atacată prin prisma
criticilor
formulate, față de
prevederile
legale
incidente din materia supusă
examinării dar și de
apărările
intimaților, și sub toate
aspectele, potrivit
art. 304
1
Cod procedură civilă, reține
că sunt
întemeiate
criticile
formulate
de
recurentul – reclamant , în
considerarea
celor în continuare înfățișate .
Față
de
împrejurările cauzei,
astfel cum
sunt
acestea
reliefate
în expunerea
rezumativă
a
hotărârii
primei instanțe, raportat și
la
conținutul
cererii
de recurs (incluzând înscrisurile
atașate, respectiv copia foii
matricole nr. 1363/15
iunie
2009 și copiile
certificatelor de deces
ale
părinților reclamantului), rezultă
că problema de drept ce se impune
a
fi
dezlegată se rezumă, în
mod
evident, la
aprecierea
îndeplinirii de către
reclamantul
VT a
condiției
vizând „
comportamentul
corespunzător cerințelor de
conduită admise și practicate
în societate
”,
impusă
de prevederile
art. 10 alin. 1 lit. c
din Legea
nr. 360/2002, privind
Statutul
polițistului
și reluată
în art. 20 alin.
1
lit. g) din Ordinul
nr.
665/2008, incidente
în
cauză.
În
contextul
reglementării condițiilor de
recrutare
din sursă
externă pentru
persoanele
care
intenționează
să
dobândească statutul
de
polițist sau cadru
militar în
cadrul MIRA , precum
și
pentru
persoanele
care
intenționează
să
susțină
examen
de admitere
în
instituțiile
de învățământ
ale MIRA , în cuprinsul textelor de lege
sus
arătate
se
menționează că una dintre
aceste cerințe
ce se
impune a
fi
îndeplinită vizează „comportamentul
corespunzător
cerințelor
de conduită
admise și practicate în societate”,
fără însă
ca acești
termeni
să fie
definiți sau explicitați în
cuprinsul actelor normative
incidente.
Este
necontestat
în cauză că
reclamantul
care
a
participat
la concursul de
admitere în Școala
de Agenți
de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina , desfășurat
în sesiunea
august
- septembrie
2009, pe care
l-a
și promovat, a fost cercetat penal în anul
2006
sub aspectul
săvârșirii, la vârsta de 15 ani, a infracțiunii
de furt
calificat, constând în sustragerea din
vitrina frigorifică a unui magazin alimentar a șapte sticle de
bere, prejudiciul
în valoare
de 35 lei fiind
recuperat imediat.
Totodată,
intimatele – pârâte nu au contestat că prin
Ordonanța
din 18
mai
2006 a
Parchetului de pe lângă
Judecătoria
Botoșani s-a
dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului – recurent,
stabilindu-se că fapta nu prezintă
gradul
de pericol social
al unei
infracțiuni, în
condițiile în care s-a reținut că a
fost
comisă
când acesta avea
vârsta de 15 ani, din cauza
unei
insuficiente
supravegheri din partea
mamei
și pe fondul
imaturități
specifice vârstei.
Prin
aceeași
ordonanță
a
fost aplicată reclamantului – recurent
o sancțiune administrativă în
cuantum
de 60 lei.
Prima
instanță și-a fundamentat
soluția
de respingere
a
acțiunii și a
statuat
în sensul neîndeplinirii
de către
reclamant a cerinței
de
a avea
un comportament
corespunzător cerințelor de
conduită admise în societate, în considerarea
cercetării soldate
cu
aplicarea
sancțiunii
administrative
și a faptului că reclamantul
a
avut
medii
scăzute
la purtare pe durata studiilor liceale, concluzionând
în sensul că
aceste
circumstanțe creează
îndoieli
serioase
asupra
modului
în care
acesta
se va
implica
în profesia pentru care
a
optat .
Contrar
celor stabilite de
judecătorul
fondului, Înalta Curte apreciază,
în
cazul concret
al
recurentului – reclamant,
că circumstanțele
personale
examinate nu sunt
de natură a atrage
aplicabilitatea
art.
20 lit. g din
Ordinul
ministrului
administrației și internelor nr. 665/2008 și a
antrena măsura
drastică a
neînmatriculării recurentului în
cadrul
Școlii Vasile Lascăr
Câmpina, în
condițiile
în care
celelalte
cerințe apar ca
fiind
îndeplinite .
Astfel,
în
legătură
cu măsura
administrativă aplicată
recurentului , pentru
o faptă
comisă la vârsta adolescenței (15
ani), pe fondul
unor
certe
tragedii familiale și în lipsa
unei supravegheri
suficiente
din partea
mamei, în condițiile
în care, fără
echivoc,
s-a
reținut că
respectiva fapta nu prezintă
gradul
de
pericol
social al unei
infracțiuni, a admite incidența art.
20 lit. l din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor
nr. 665/2008 ar
însemna că
s-ar
lipsi de
finalitate și
de
conținut instituția
juridică ce a
permis o astfel
de calificare a faptei, cu consecința
acceptării
unei
permanente
blamări
a
individului, pe
întreg
parcursul
vieții
sale.
Este
relevant a menționa,
mutatis
mutandis
că
Înalta Curte, în
jurisprudența sa în materia
definirii „bunei reputații”, în lipsa
definirii
de către
legiuitor
a
conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare”
sau
„bună – reputație” a
statuat că nu
se poate ignora, în
conturarea profilului
uman
și
profesional al unei
persoane,
pe lângă alte aspecte, existența
în concret
a
unor
ecouri publice ale faptei reținute.
Or,
în cauză,
nici
în cuprinsul actelor
contestate
și nici
în întâmpinările
pârâților – intimați
nu a
fost evidențiată existența unor
astfel
de ecouri publice
și nici
faptul că în
percepția
opiniei publice
o astfel
de
circumstanță accidentală
produsă
în
existența unui tânăr, în perioada
minorității
sale,
ar fi de natură să afecteze
pe viitor, în mod
permanent conduita acestuia
în societate.
Nici
elementul referitor
la notele
la purtare
avute
de
recurent pe durata
studiilor liceale
nu este
de natură a
antrena
sancțiunea
aplicată,
câtă vreme
foile matricole
atestă că acesta
s-a situat în limitele
impuse de chiar înscrierea
la
un
astfel
de
concurs (media generală
de
cel puțin
8,00), pe care
l-a
și promovat.
Mai
mult, actele depuse
la dosar
cu ocazia soluționării recursului
atestă că în perioada anilor
de liceu,
la purtare,
recurentul
- reclamant a avut note
bune
și foarte bune, o singură
medie fiind
de 8,5,
celelalte
de 10 și respectiv 9,5.
În
ceea ce
privește
critica
recurenților – pârâți referitoare
la
faptul că reclamantul – recurent nu ar fi dat
dovadă
de
„sinceritate”întrucât nu a declarat
, la
momentul
înscrierii și
al
depunerii
dosarului la Școala
„Vasile Lascăr” Câmpina, despre
existența sancțiunii sale
administrative, Înalta Curte reține
că nu este
fondată
o astfel
de susținere întrucât
potrivit
îndrumarului
de
completare a
autobiografiei
astfel de date nu erau
în mod expres solicitate. Astfel,
atitudinea
reclamantului
apare
ca fiind
justificată
și nicidecum
de
rea
- credință, cum
s-a
susținut.
În
fine, făcând
aplicarea în
cauză
și
a
principiului
proporționalității consacrat în jurisprudența
Curții
de Justiție de
la
Luxembourg
, potrivit
cu care
orice măsură
luată
trebuie să fie
adecvată, necesară și
corespunzătoare scopului
urmărit, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea
recursului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cu
consecința
modificării
hotărârii
primei instanțe în sensul
admiterii
acțiunii reclamantului.
Apreciindu-se
așadar că
datele
personale
ale recurentului – reclamant
și profilul
său social se
încadrează și satisfac
exigența
art. 20 lit. g din
Ordinul Ministrului Administrației și Internelor
nr. 665/2008, se va dispune
anularea măsurii
de neînmatriculare în cadrul
Școlii de Agenți
de Poliție „Vasile Lascăr”
–Câmpina, menținută și prin actul
nr. 229831/2009, emis de
Inspectoratul General al Poliției
Române.