ÎCCJ, decizie (scj.ro #84828)

Persoană care intenționează să dobândească statutul de polițist . Aprecierea îndeplinirii condiției vizând comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate.

Legea nr. 360/200, art. 10 alin. (1) lit. c) OMAI, art. 20 alin. (1) lit. g) Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: adolescență Bună-reputație Conduită corespunzătoare Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni Ministerul Administrației și Internelor Minoritate Opinie publică Polițist Unitate de învățământ Aplicarea unei măsuri administrative pentru o faptă comisă la vârsta adolescenței, în condițiile în care s-a reținut fără echivoc că respectiva faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu justifică măsura respingerii cererii de înmatriculare în cadrul unei unități de învățământ din cadrul Ministerul Administrației și Internelor a unei persoane care a promovat concursul de admitere la respectiva unitate de învățământ, pentru neîndeplinirea condiției vizând „comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate” impusă de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului și reluată în art. 20 alin. (1) lit. g) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008.

În lipsa definirii de către legiuitor a conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare” sau „bună-reputație” nu se poate ignora în conturarea profilului uman și profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte, existența în concret a unor ecouri publice a faptei reținute, astfel încât concluzia privind caracterul nelegal al măsurii administrative de respingere a cererii de înmatriculare se impune cu atât mai mult în situația în care în cuprinsul actelor contestate nu a fost evidențiată existența unor ecouri publice și nici faptul că în percepția opiniei publice o circumstanță accidentală produsă în existența unui tânăr, în perioada minorității sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în mod permanent conduita acestuia în societate.

Decizia nr. 1368 din 8 martie 2011 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal reclamantul VT a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române București și Școala de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina anularea deciziei privind neînmatricularea sa în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina, ce a fost luată de Inspectoratul General al Poliției Române, și a hotărârii corespunzătoare luate de către directorul Școlii de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina (act subsecvent) și să se dispună înmatricularea/reînmatricularea sa în cadrul acestei unități școlare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2009 a susținut un examen de admitere în cadrul Școlii de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina și cu toate că a promovat acest examen, prin actele contestate, i s-a adus la cunoștință faptul că nu poate fi înmatriculat întrucât a fost cercetat penal sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt, aspect ascuns în declarațiile pe care le-a depus. A mai arătat reclamantul, că măsura administrativă luată încalcă prevederile Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, întrucât, fapta penală cercetată a fost săvârșită în timpul minorității și, dată fiind gravitatea redusă a faptei comise, i s-a aplicat o măsură cu caracter administrativ așa încât consideră că se impune desființarea măsurilor administrative luate.

În întâmpinarea depusă, pârâta Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina a invocat în principal excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive prin invocarea Regulamentului de organizare și funcționare a școlilor postliceale din MI nr. 108222 din 25 noiembrie 2002, sens în care a arătat că, instituția de învățământ pârâtă nu are competențe de a hotărî cu privire la înmatricularea sau nu a unor candidați, aceasta fiind de competența IGPR. Pe fondul cauzei a arătat că în raport de prevederile Legii 360/2002 privind statutul polițistului, candidaților pentru școlile de poliție li se cere un comportament corespunzător, criteriu neîndeplinit de reclamant, așa încât, măsura administrativă criticată este legală.

Prin sentința nr.169 din 5 august 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul VT. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de Învățământ „Vasile Lascăr” Câmpina, Curtea a reținut următoarele. Potrivit normelor inserate în Regulamentul de organizare și funcționare a Școlilor postliceale din Ministerul de Interne, Direcția Management Resurse Umane „realizează coordonarea generală a procesului de învățământ și asigură bugetarea unităților școlare în cadrul programelor elaborate în acest sens” (art.3 alin. 3 Regulament).

Inspectoratul general (similar) „stabilește profilul profesional al absolvenților”, iar instituțiile de învățământ „au obligația de a asigura formarea personalului potrivit standardelor stabilite de beneficiari” – fiind subordonate nemijlocit Inspectoratului general (similar) în structura căruia funcționează (art. 3 alin. 3 și 4 Regulament). Din perspectiva normelor de organizare menționate mai sus, „Ordinul de zi” pe care îl emite la începerea anului de învățământ comandantul/directorul școlii privind înmatricularea elevilor pe ani de studii (art. 73 alin. 1 Regulament) este rezultatul unor verificări efectuate de toate autoritățile cu responsabilități în actul de învățământ și reprezintă finalizarea unui proces de evaluare, așa încât actul emis în aceste condiții produce efecte juridice asupra persoanelor nominalizate în „ordinul de zi” sub aspectul înmatriculării, iar pentru persoanele care nu se regăsesc, consecințe asupra neînmatriculării lor.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, că măsura dispusă, în sensul neînmatriculării reclamantului în cadrul Școlii „Vasile Lascăr” Câmpina pentru anul de învățământ 2009-2010, este legală.

În conformitate cu prevederile Legii 360/2002 – modificată și completată – privind statutul polițistului – polițistul – profesie pentru care reclamantul a optat să se pregătească – „este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege” (art.2) are un statut special, care prin natura sa implică îndatoriri și riscuri deosebite (art.1 alin. 1, 2). În vederea constituirii unui corp de polițiști care să îndeplinească atribuțiunile prevăzute la art. 41 și următoarele din Statut, legea impune norme exigente încă din etapa de admitere în instituțiile de învățământ de profil, norme care vizează nu numai verificarea cunoștințelor de specialitate ci și îndeplinirea cerințelor ce țin de comportamentul candidatului care trebuie să fie în conformitate cu cel admis și practicat de societate cât și verificarea antecedentelor sale.

În speță, s-a reținut că prin Ordonanța din 18 mai 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 (1) 209 alin.1 lit. e,g Cod penal și, dat fiind gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, reclamantului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. Această circumstanță, împreună și cu împrejurarea că reclamantul, pe durata studiilor liceale, a avut mediile scăzute la purtare, ca aspecte ce țin de profilul său comportamental, au creat în aprecierea instanței de fond îndoieli serioase asupra modului în care, ulterior, reclamantul va putea să exercite profesia pentru care a optat și care implică exercițiul autorității publice în vederea respectării – printre altele – a principiilor statului de drept și a valorilor democrației.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, reclamantul VT, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.

Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe, apreciată ca fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii, în esență, sub următoarele aspecte: - a fost greșit evaluată sancțiunea administrativă aplicată pe timpul minorității, în condițiile în care s-a reținut că fapta comisă, constatând în sustragerea dintr-un chioșc stradal a unor băuturi răcoritoare de valoare derizorie nu a întrunit gradul de pericol social al unei infracțiuni . - fapta pe care recurentul sincer o regretă a fost comisă la vârsta de 15 ani în contextul unor evenimente profund nefericite petrecute în familia sa, astfel că date fiind aceste circumstanțe, se impunea ca prima instanță să aprecieze că subzistă temeri mari în ceea ce privește profilul său social; - conduita sa prezentă este profund rațională și responsabilă și aceasta este demonstrată de faptul că a luat examenul de admitere la școala de poliție; - normele de conduită la care se face trimitere în art. 20 lit. g din Ordinul nr. 665/2008 reglementează alte circumstanțe decât cele ce-l vizează direct; - este nefondată acuzația că ar fi ascuns situația sa reală și aspectele din biografie reținute în condițiile în care a respectat întocmai formularul și îndrumarul pentru întocmirea acestora, potrivit cu care se cer a fi indicate date exclusiv cu privire la „arestări, judecări și condamnări, urmăriri penale,

judecări sau executări de sancțiuni penale în curs”. - în fine, mediile școlare obținute în perioada liceului au fost peste 8,00, aceasta fiind de altfel una dintre condițiile de înscriere la școala de poliție. Recursul este fondat.

Înalta Curte, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, față de prevederile legale incidente din materia supusă examinării dar și de apărările intimaților, și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 Cod procedură civilă, reține că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul – reclamant , în considerarea celor în continuare înfățișate . Față de împrejurările cauzei, astfel cum sunt acestea reliefate în expunerea rezumativă a hotărârii primei instanțe, raportat și la conținutul cererii de recurs (incluzând înscrisurile atașate, respectiv copia foii matricole nr. 1363/15 iunie 2009 și copiile certificatelor de deces ale părinților reclamantului), rezultă că problema de drept ce se impune a fi dezlegată se rezumă, în mod evident, la aprecierea îndeplinirii de către reclamantul VT a condiției vizând „ comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate ”, impusă de prevederile art. 10 alin. 1 lit. c din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului și reluată în art. 20 alin. 1 lit. g) din Ordinul nr. 665/2008, incidente în cauză.

În contextul reglementării condițiilor de recrutare din sursă externă pentru persoanele care intenționează să dobândească statutul de polițist sau cadru militar în cadrul MIRA , precum și pentru persoanele care intenționează să susțină examen de admitere în instituțiile de învățământ ale MIRA , în cuprinsul textelor de lege sus arătate se menționează că una dintre aceste cerințe ce se impune a fi îndeplinită vizează „comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate”, fără însă ca acești termeni să fie definiți sau explicitați în cuprinsul actelor normative incidente.

Este necontestat în cauză că reclamantul care a participat la concursul de admitere în Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” Câmpina , desfășurat în sesiunea august - septembrie 2009, pe care l-a și promovat, a fost cercetat penal în anul 2006 sub aspectul săvârșirii, la vârsta de 15 ani, a infracțiunii de furt calificat, constând în sustragerea din vitrina frigorifică a unui magazin alimentar a șapte sticle de bere, prejudiciul în valoare de 35 lei fiind recuperat imediat. Totodată, intimatele – pârâte nu au contestat că prin Ordonanța din 18 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului – recurent, stabilindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care s-a reținut că a fost comisă când acesta avea vârsta de 15 ani, din cauza unei insuficiente supravegheri din partea mamei și pe fondul imaturități specifice vârstei.

Prin aceeași ordonanță a fost aplicată reclamantului – recurent o sancțiune administrativă în cuantum de 60 lei.

Prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii și a statuat în sensul neîndeplinirii de către reclamant a cerinței de a avea un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise în societate, în considerarea cercetării soldate cu aplicarea sancțiunii administrative și a faptului că reclamantul a avut medii scăzute la purtare pe durata studiilor liceale, concluzionând în sensul că aceste circumstanțe creează îndoieli serioase asupra modului în care acesta se va implica în profesia pentru care a optat . Contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază, în cazul concret al recurentului – reclamant, că circumstanțele personale examinate nu sunt de natură a atrage aplicabilitatea art. 20 lit. g din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 665/2008 și a antrena măsura drastică a neînmatriculării recurentului în cadrul Școlii Vasile Lascăr Câmpina, în condițiile în care celelalte cerințe apar ca fiind îndeplinite . Astfel, în legătură cu măsura administrativă aplicată recurentului , pentru o faptă comisă la vârsta adolescenței (15 ani), pe fondul unor certe tragedii familiale și în lipsa unei supravegheri suficiente din partea mamei, în condițiile în care, fără echivoc, s-a reținut că respectiva fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

a admite incidența art. 20 lit. l din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 ar însemna că s-ar lipsi de finalitate și de conținut instituția juridică ce a permis o astfel de calificare a faptei, cu consecința acceptării unei permanente blamări a individului, pe întreg parcursul vieții sale. Este relevant a menționa, mutatis mutandis că Înalta Curte, în jurisprudența sa în materia definirii „bunei reputații”, în lipsa definirii de către legiuitor a conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare” sau „bună – reputație” a statuat că nu se poate ignora, în conturarea profilului uman și profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte, existența în concret a unor ecouri publice ale faptei reținute.

Or, în cauză, nici în cuprinsul actelor contestate și nici în întâmpinările pârâților – intimați nu a fost evidențiată existența unor astfel de ecouri publice și nici faptul că în percepția opiniei publice o astfel de circumstanță accidentală produsă în existența unui tânăr, în perioada minorității sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în mod permanent conduita acestuia în societate. Nici elementul referitor la notele la purtare avute de recurent pe durata studiilor liceale nu este de natură a antrena sancțiunea aplicată, câtă vreme foile matricole atestă că acesta s-a situat în limitele impuse de chiar înscrierea la un astfel de concurs (media generală de cel puțin 8,00), pe care l-a și promovat.

Mai mult, actele depuse la dosar cu ocazia soluționării recursului atestă că în perioada anilor de liceu, la purtare, recurentul - reclamant a avut note bune și foarte bune, o singură medie fiind de 8,5, celelalte de 10 și respectiv 9,5. În ceea ce privește critica recurenților – pârâți referitoare la faptul că reclamantul – recurent nu ar fi dat dovadă de „sinceritate”întrucât nu a declarat , la momentul înscrierii și al depunerii dosarului la Școala „Vasile Lascăr” Câmpina, despre existența sancțiunii sale administrative, Înalta Curte reține că nu este fondată o astfel de susținere întrucât potrivit îndrumarului de completare a autobiografiei astfel de date nu erau în mod expres solicitate.

Astfel, atitudinea reclamantului apare ca fiind justificată și nicidecum de rea - credință, cum s-a susținut. În fine, făcând aplicarea în cauză și a principiului proporționalității consacrat în jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg , potrivit cu care orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reclamantului. Apreciindu-se așadar că datele personale ale recurentului – reclamant și profilul său social se încadrează și satisfac exigența art. 20 lit. g din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, se va dispune anularea măsurii de neînmatriculare în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr” –Câmpina, menținută și prin actul nr. 229831/2009, emis de Inspectoratul General al Poliției Române.