ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1368/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române București și Școala de Poliție „V.L.” Câmpina anularea deciziei privind neînmatricularea sa în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina, ce a fost luată de Inspectoratul General al Poliției Române, și a hotărârii corespunzătoare luate de către directorul Școlii de Poliție „V.L.” Câmpina (act subsecvent) și să se dispună înmatricularea/reînmatricularea sa în cadrul acestei unități școlare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2009 a susținut un examen de admitere în cadrul Școlii de Poliție „V.L.” Câmpina și cu toate că a promovat acest examen, prin actele contestate, i s-a adus la cunoștință faptul că nu poate fi înmatriculat întrucât a fost cercetat penal sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni de furt, aspect ascuns în declarațiile pe care le-a depus. A mai arătat reclamantul, că măsura administrativă luată încalcă prevederile Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, întrucât, fapta penală cercetată a fost săvârșită în timpul minorității și, dată fiind gravitatea redusă a faptei comise, i s-a aplicat o măsură cu caracter administrativ așa încât consideră că se impune desființarea măsurilor administrative luate.

În întâmpinarea depusă, pârâta Școala de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina a invocat în principal excepția privind lipsa calității sale procesuale pasive prin invocarea Regulamentului de organizare și funcționare a școlilor postliceale din M.I. nr. 108222 din 25 noiembrie 2002, sens în care a arătat că instituția de învățământ pârâtă nu are competențe de a hotărî cu privire la înmatricularea sau nu a unor candidați, aceasta fiind de competența I.G.P.R. Pe fondul cauzei a arătat că în raport de prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, candidaților pentru școlile de poliție li se cere un comportament corespunzător, criteriu neîndeplinit de reclamant, așa încât, măsura administrativă criticată este legală.

Prin sentința nr. 169 din 5 august 2010, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul C.T.V. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Școlii de Învățământ „V.L.” Câmpina, Curtea a reținut următoarele: Potrivit normelor inserate în Regulamentul de organizare și funcționare a Școlilor postliceale din Ministerul de Interne, Direcția Management Resurse Umane „realizează coordonarea generală a procesului de învățământ și asigură bugetarea unităților școlare în cadrul programelor elaborate în acest sens” [art. 3 alin. (3) Regulament].

Inspectoratul general (similar) „stabilește profilul profesional al absolvenților”, iar instituțiile de învățământ „au obligația de a asigura formarea personalului potrivit standardelor stabilite de beneficiari” – fiind subordonate nemijlocit Inspectoratului general (similar) în structura căruia funcționează [art. 3 alin. (3) și (4) din Regulament]. Din perspectiva normelor de organizare menționate mai sus, „Ordinul de zi” pe care îl emite la începerea anului de învățământ comandantul/directorul școlii privind înmatricularea elevilor pe ani de studii [art. 73 alin. (1) din Regulament] este rezultatul unor verificări efectuate de toate autoritățile cu responsabilități în actul de învățământ și reprezintă finalizarea unui proces de evaluare, așa încât actul emis în aceste condiții produce efecte juridice asupra persoanelor nominalizate în „ordinul de zi” sub aspectul înmatriculării, iar pentru persoanele care nu se regăsesc, consecințe asupra neînmatriculării lor.

Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reținut, în esență, că măsura dispusă, în sensul neînmatriculării reclamantului în cadrul Școlii „V.L.” Câmpina pentru anul de învățământ 2009-2010, este legală.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 360/2002 – modificată și completată – privind statutul polițistului – polițistul – profesie pentru care reclamantul a optat să se pregătească – „este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege” (art. 2) are un statut special, care prin natura sa implică îndatoriri și riscuri deosebite [(art. 1 alin. (1), (2)]. În vederea constituirii unui corp de polițiști care să îndeplinească atribuțiunile prevăzute la art. 41 și urm. din Statut, legea impune norme exigente încă din etapa de admitere în instituțiile de învățământ de profil, norme care vizează nu numai verificarea cunoștințelor de specialitate, ci și îndeplinirea cerințelor ce țin de comportamentul candidatului care trebuie să fie în conformitate cu cel admis și practicat de societate cât și verificarea antecedentelor sale.

În speță, s-a reținut că prin ordonanța din 18 mai 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. și, dat fiind gradul redus de pericol social al faptei săvârșite, reclamantului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ. Această circumstanță, împreună și cu împrejurarea că reclamantul, pe durata studiilor liceale, a avut mediile scăzute la purtare, ca aspecte ce țin de profilul său comportamental, au creat în aprecierea instanței de fond îndoieli serioase asupra modului în care, ulterior, reclamantul va putea să exercite profesia pentru care a optat și care implică exercițiul autorității publice în vederea respectării – printre altele – a principiilor statului de drept și a valorilor democrației.

2. Recursul exercitat de reclamant Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, în termen legal reclamantul C.T.V. a declarat recurs. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat hotărârea primei instanțe, apreciată ca fiind pronunțată cu greșita aplicare a legii, în esență, sub următoarele aspecte: - a fost greșit evaluată sancțiunea administrativă aplicată pe timpul minorității, în condițiile în care s-a reținut că fapta comisă, constatând în sustragerea dintr-un chioșc stradal a unor băuturi răcoritoare de valoare derizorie nu a întrunit gradul de pericol social al unei infracțiuni.

- fapta pe care recurentul sincer o regretă a fost comisă la vârsta de 15 ani în contextul unor evenimente profund nefericite petrecute în familia sa, astfel că date fiind aceste circumstanțe, se impunea ca prima instanță să aprecieze că subzistă temeri mari în ceea ce privește profilul său social; - conduita sa prezentă este profund rațională și responsabilă și aceasta este demonstrată de faptul că a luat examenul de admitere la școala de poliție; - normele de conduită la care se face trimitere în art. 20 lit. g) din Ordinul nr. 665/2008 reglementează alte circumstanțe decât cele ce-l vizează direct; - este nefondată acuzația că ar fi ascuns situația sa reală și aspectele din biografie reținute în condițiile în care a respectat întocmai formularul și îndrumarul pentru întocmirea acestora, potrivit cu care se cer a fi indicate date exclusiv cu privire la „arestări, judecări și condamnări, urmăriri penale, judecări sau executări de sancțiuni penale în curs”.

- în fine, mediile școlare obținute în perioada liceului au fost peste 8,00, aceasta fiind de altfel una dintre condițiile de înscriere la școala de poliție. 3. Apărările formulate de intimatele-pârâte Intimata Inspectoratul General al Poliției Române și Școala de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina au formulat, fiecare, întâmpinări față de motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant prin care au arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că măsura de neînmatriculare a acestuia în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina este legală și temeinică, astfel că se impune respingerea recursului ca nefondat. Intimații au arătat, în esență, că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 20 lit. g) din Ordinul nr. 665/2008, privind unele activități de management resurse umane în unitățile M.I.R.A.

(Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008), respectiv aceea de a avea un comportament corespunzător, cerințelor de conduită admise și practicate în societate. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, față de prevederile legale incidente din materia supusă examinării, dar și de apărările intimaților, și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., reține că sunt întemeiate criticile formulate de recurentul-reclamant, în considerarea celor în continuare înfățișate.

Față de împrejurările cauzei, astfel cum sunt acestea reliefate în expunerea rezumativă a hotărârii primei instanțe, raportat și la conținutul cererii de recurs (incluzând înscrisurile atașate, respectiv copia foii matricole nr. Y din 15 iunie 2009 și copiile certificatelor de deces ale părinților reclamantului), rezultă că problema de drept ce se impune a fi dezlegată se rezumă, în mod evident, la aprecierea îndeplinirii de către reclamantul C.T.V. a condiției vizând „comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate”, impusă de prevederile art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și reluată în art. 20 alin. (1) lit. g) din Ordinul nr. 665/2008, incidente în cauză.

În contextul reglementării condițiilor de recrutare din sursă externă pentru persoanele care intenționează să dobândească statutul de polițist sau cadru militar în cadrul M.I.R.A., precum și pentru persoanele care intenționează să susțină examen de admitere în instituțiile de învățământ ale M.I.R.A., în cuprinsul textelor de lege sus arătate se menționează că una dintre aceste cerințe ce se impune a fi îndeplinită vizează „comportamentul corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate”, fără însă ca acești termeni să fie definiți sau explicitați în cuprinsul actelor normative incidente.

Este necontestat în cauză că reclamantul care a participat la concursul de admitere în Școala de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina, desfășurat în sesiunea august-septembrie 2009, pe care l-a și promovat, a fost cercetat penal în anul 2006 sub aspectul săvârșirii, la vârsta de 15 ani, a infracțiunii de furt calificat, constând în sustragerea din vitrina frigorifică a unui magazin alimentar a șapte sticle de bere, prejudiciul în valoare de 35 RON fiind recuperat imediat. Totodată, intimatele-pârâte nu au contestat că prin ordonanța din 18 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului-recurent, stabilindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în condițiile în care s-a reținut că a fost comisă când acesta avea vârsta de 15 ani, din cauza unei insuficiente supravegheri din partea mamei și pe fondul imaturități specifice vârstei.

Prin aceeași ordonanță a fost aplicată reclamantului-recurent o sancțiune administrativă în cuantum de 60 RON. Prima instanță și-a fundamentat soluția de respingere a acțiunii și a statuat în sensul neîndeplinirii de către reclamant a cerinței de a avea un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise în societate, în considerarea cercetării soldate cu aplicarea sancțiunii administrative și a faptului că reclamantul a avut medii scăzute la purtare pe durata studiilor liceale, concluzionând în sensul că aceste circumstanțe creează îndoieli serioase asupra modului în care acesta se va implica în profesia pentru care a optat.

Contrar celor stabilite de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază, în cazul concret al recurentului-reclamant, că circumstanțele personale examinate nu sunt de natură a atrage aplicabilitatea art. 20 lit. g) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 și a antrena măsura drastică a neînmatriculării recurentului în cadrul Școlii „V.L.” Câmpina, în condițiile în care celelalte cerințe apar ca fiind îndeplinite.

Astfel, în legătură cu măsura administrativă aplicată recurentului , pentru o faptă comisă la vârsta adolescenței (15 ani), pe fondul unor certe tragedii familiale și în lipsa unei supravegheri suficiente din partea mamei, în condițiile în care, fără echivoc, s-a reținut că respectiva fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, a admite incidența art. 20 lit. l) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008 ar însemna că s-ar lipsi de finalitate și de conținut instituția juridică ce a permis o astfel de calificare a faptei, cu consecința acceptării unei permanente blamări a individului, pe întreg parcursul vieții sale.

Este relevant a menționa, mutatis mutandis, că Înalta Curte, în jurisprudența sa în materia definirii „bunei reputații”, în lipsa definirii de către legiuitor a conținutului sintagmelor „conduită corespunzătoare” sau „bună reputație” a statuat că nu se poate ignora, în conturarea profilului uman și profesional al unei persoane, pe lângă alte aspecte, existența în concret a unor ecouri publice ale faptei reținute. Or, în cauză, nici în cuprinsul actelor contestate și nici în întâmpinările pârâților-intimați nu a fost evidențiată existența unor astfel de ecouri publice și nici faptul că în percepția opiniei publice o astfel de circumstanță accidentală produsă în existența unui tânăr, în perioada minorității sale, ar fi de natură să afecteze pe viitor, în mod permanent conduita acestuia în societate.

Nici elementul referitor la notele la purtare avute de recurent pe durata studiilor liceale nu este de natură a antrena sancțiunea aplicată, câtă vreme foile matricole atestă că acesta s-a situat în limitele impuse de chiar înscrierea la un astfel de concurs (media generală de cel puțin 8,00), pe care l-a și promovat. Mai mult, actele depuse la dosar cu ocazia soluționării recursului atestă că în perioada anilor de liceu, la purtare, recurentul-reclamant a avut note bune și foarte bune, o singură medie fiind de 8,5, celelalte de 10 și respectiv 9,5.

În ceea ce privește critica recurenților-pârâți referitoare la faptul că reclamantul-recurent nu ar fi dat dovadă de „sinceritate” întrucât nu a declarat, la momentul înscrierii și al depunerii dosarului la Școala „V.L.” Câmpina, despre existența sancțiunii sale administrative, Înalta Curte reține că nu este fondată o astfel de susținere întrucât potrivit îndrumarului de completare a autobiografiei astfel de date nu erau în mod expres solicitat. Astfel, atitudinea reclamantului apare ca fiind justificată și nicidecum de rea-credință, cum s-a susținut. În fine, făcând aplicarea în cauză și a principiului proporționalității consacrat în jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, potrivit cu care orice măsură luată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., cu consecința modificării hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reclamantului. Apreciindu-se așadar că datele personale ale recurentului-reclamant și profilul său social se încadrează și satisfac exigența art. 20 lit. g) din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 665/2008, se va dispune anularea măsurii de neînmatriculare în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina, menținută și prin actul nr. X/2009, emis de Inspectoratul General al Poliției Române.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de C.T.V. împotriva sentinței nr. 169 din 5 august 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că în fond admite acțiunea reclamantului C.T.V. și, în consecință, dispune anularea măsurii de neînmatriculare în cadrul Școlii de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina, menținută de Inspectoratul General al Poliției Române prin adresa nr. X/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.