ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2217/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 30 martie 2006 pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.C.I. a chemat în judecată pe pârâții Școala de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina și I.G.P.R., solicitând anularea adreselor din 3 martie 2006, din 9 martie 2006 și din 15 martie 2006 prin care i s-a comunicat că i-a încetat calitatea de elev al școlii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost exmatriculat din școală deoarece în luna aprilie 2005 a săvârșit un furt calificat pentru care a primit amendă administrativă, fapta fiind comisă în stare de inconștiență și reprezintă o rătăcire de moment.

Reclamantul consideră că a fost indus în eroare de complicii săi, nu a cunoscut că țevile erau sustrase. Nu a descris fapta în autobiografie deoarece nu cunoștea procedurile juridice, iar amenda administrativă nu este înscrisă în cazier. Prin sentința civilă nr. 2130 din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3623/2/2006 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatând incidența prevederilor art. 158, 159 pct. 2 C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 18 din 30 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1402/CA/2006, Tribunalul Prahova, secția contencios II, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Prin decizia nr. 2033 din 17 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3623/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, deoarece s-a contestat și legalitatea dispoziției din 1 martie 2006 emisă de I.G.P.R.

prin care s-a dispus punerea în aplicare a măsurii de exmatriculare din școală. Soluționând cererea pe fond, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2084 din 11 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4176/2/2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut că reclamantul, după depunerea cererii de înscriere la Școala de Poliție Câmpina a participat la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, sustrăgând, împreună cu alte două persoane în noaptea de 19 din 20 aprilie 2005, 40 bare de fier de pe o plantație de viță-de-vie, pe care le-a valorificat la un centru de colectare a fierului vechi.

Pentru fapta sa, reclamantului i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ. Fapta reclamantului, chiar dacă nu a prezentat gradul de pericol social specific infracțiunii a prezentat o gravitate suficient de mare pentru a-l face incompatibil cu funcția la care aspira. Faptul că reclamantul a ascuns existența unei cercetări penale prin autobiografia prezentată cu ocazia concursului și din acest motiv, autoritatea pârâtă nu a avut cunoștință de anumite împrejurări care făceau ca reclamantul să fie incompatibil cu funcția de polițist nu înseamnă că nu mai era posibilă luarea măsurilor de înlăturare din școală a reclamantului după momentul înscrierii. Au fost considerate neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora măsura exmatriculării nu se putea lua decât în cazurile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 360/2002 și numai după pronunțarea unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă penală.

Au fost respinse și susținerile privind nulitatea absolută a dispoziției atacate și necesitatea cercetării prealabile. S-a constatat că reclamantul nu ar fi trebuit să fie admis la concurs deoarece nu îndeplinea prevederile art. 10 din Legea nr. 360/2002, iar sancțiunea este proporțională gradului de pericol social al faptei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul consideră că prin invocarea unei incompatibilități cu funcția de polițist i s-a aplicat o a doua sancțiune pentru o faptă deja sancționată. Înainte de aplicarea sancțiunii exmatriculării nu s-a făcut cercetarea prealabilă în cauză așa cum prevede art. 59 din Legea nr. 360/2002.

La dosar nu au fost depuse: raportul corpului de disciplină, dovada că cel în cauză a fost ascultat, consemnarea susținerilor acestuia. Sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 și elevilor din școlile de poliție. Sancțiunea exmatriculării nu corespunde gradului de pericol social al faptei față de art. 24 din recomandarea Rec (2001) 10 a Comitetului Miniștrilor Statelor Membre privind Codul european de etică al poliției. Datorită neînmânării actului atacat apărarea recurentului - reclamant a avut de suferit, dovadă fiind declinările de competență intervenite în cauză. În baza art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se putea dispune numai anularea admiterii la concurs și nu exmatricularea.

Art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 prevede situațiile în care poate fi aplicată sancțiunea exmatriculării elevului, de unde rezultă că în cauză exmatricularea a fost luată fără a avea la bază o prevedere legală. O cerință imperativă în luarea măsurii de exmatriculare este efectuarea cercetării prealabile. Intimatul-pârât I.G.P.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se arată că sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii aplicată recurentului nu este de natură contravențională (…) sunt aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 referitoare la cercetarea prealabilă, deoarece recurentul avea statut de elev și nu de polițist. Măsura sancționării a fost comunicată recurentului imediat, prin adresa din 9 martie 2006. Sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 10 din Statutul polițistului.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, „la concursul de admitere în instituțiile de învățământ al Ministerului de Interne și la încadrarea directă a unor specialiști are acces orice persoană, indiferent de rasă, naționalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplinește, pe lângă condițiile generale legale prevăzute pentru funcționarii publici, și următoarele condiții speciale: b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârșirea de infracțiuni. c) să aibă un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate”.

Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2003 „dacă în perioada desfășurării activității de polițist sau a studiilor în instituțiile de învățământ ale Ministerului de Interne intervine vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 45 alin. (1) se ia măsura destituirii celui în cauză sau a exmatriculării, după caz, în situațiile în care elevul, studentul sau polițistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanței de judecată. Din actele dosarului rezultă că la momentul în care recurentul-reclamant susținea probele pentru admiterea la Școala de Poliție acesta era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

În mod cert, recurentul nu îndeplinea condiția impusă de art. 10 lit. c) din Statutul Polițistului, și anume, nu avea un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate. Recurentul nu a adus la cunoștința conducerii Școlii de Poliție faptele petrecute. Deși recurentul a fost sancționat cu o amendă administrativă penală, aceasta nu este o sancțiune contravențională ci penală. Sancțiunea primită nu înlătură aplicarea unor sancțiuni de altă natură. Amenda administrativă penală nu înlătură aplicarea unei eventuale sancțiuni disciplinare, civile sau alte măsuri. Prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 se referă doar la polițiști și nu la elevii școlilor de poliție, astfel încât criticile referitoare la lipsa cercetării prealabile sunt nefondate.

Recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nu sunt obligatorii pentru statele membre, recurentul nu-și poate întemeia apărarea pe o astfel de recomandare, decât în ipoteza în care aceasta a fost preluată în legislația internă. Nu s-a indicat nici un act normativ în acest sens. Recurentului i-a fost comunicată dispoziția atacată, iar acesta a formulat contestație. Ceea ce nu s-a comunicat recurentului este o notă ulterioară prin care se aprobă exmatricularea din școală, actul neavând influență asupra fondului cererii, ci doar asupra competenței materiale a instanței de judecată. Recurentul-reclamant nu putea fi sancționat în temeiul art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002 cu „anularea admiterii la concurs”, deoarece o asemenea sancțiune nu este reglementată de lege.

Exmatricularea este singura măsură ce putea fi aplicată recurentului. Condiția impusă de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se menține pe toată durata studiilor și a funcției de polițist. Dacă polițistul în funcție poate fi destituit inclusiv în ipoteza neîndeplinirii condiției comportamentului corespunzător, cu atât mai mult elevul - polițist poate fi exmatriculat pe acest criteriu. Dacă art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 prevede exmatricularea/destituirea în anumite cazuri concrete, aceasta nu înseamnă că în cazul neîndeplinirii condițiilor generale impuse funcției nu poate fi dispusă exmatricularea (în speță). Susținerea instanței de fond în sensul că sancțiunea este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei este întrutotul întemeiată, și însușită de instanța de recurs.

Față de acestea, constatând neîntrunirea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.C.I. împotriva sentinței civile nr. 2084 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.