ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2217/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 martie 2006 pe

rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

R.C.I. a chemat în judecată pe pârâții Școala de Agenți de Poliție „V.L.” Câmpina

și I.G.P.R., solicitând anularea adreselor din 3 martie 2006, din 9 martie 2006

și din 15 martie 2006 prin care i s-a comunicat că i-a încetat calitatea de elev

al școlii.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost exmatriculat din școală deoarece în luna aprilie

2005 a săvârșit un furt calificat pentru care a primit amendă administrativă, fapta

fiind comisă în stare de inconștiență și reprezintă o rătăcire de moment.

Reclamantul consideră

că a fost indus în eroare de complicii săi, nu a cunoscut că țevile erau sustrase.

Nu a descris fapta în

autobiografie deoarece nu cunoștea procedurile juridice, iar amenda administrativă

nu este înscrisă în cazier.

Prin sentința civilă

nr. 2130 din 4 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3623/2/2006 a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, constatând incidența prevederilor

art. 158, 159 pct. 2 C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. și art.

10 alin. (1) teza I și alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 18 din

30 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1402/CA/2006, Tribunalul Prahova, secția

contencios II, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Prin decizia nr. 2033

din 17 aprilie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3623/2/2006, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, deoarece s-a contestat și legalitatea dispoziției din 1

martie 2006 emisă de I.G.P.R. prin care s-a dispus punerea în aplicare a măsurii

de exmatriculare din școală.

Soluționând cererea pe

fond, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2084 din 11 septembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4176/2/2007,

a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că reclamantul, după depunerea cererii de înscriere

la Școala de Poliție Câmpina a participat la săvârșirea unei fapte prevăzută de

legea penală, sustrăgând, împreună cu alte două persoane în noaptea de 19 din

20 aprilie 2005, 40 bare de fier de pe o plantație de viță-de-vie, pe care le-a

valorificat la un centru de colectare a fierului vechi.

Pentru fapta sa, reclamantului

i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ.

Fapta reclamantului, chiar

dacă nu a prezentat gradul de pericol social specific infracțiunii a prezentat o

gravitate suficient de mare pentru a-l face incompatibil cu funcția la care aspira.

Faptul că reclamantul

a ascuns existența unei cercetări penale prin autobiografia prezentată cu ocazia

concursului și din acest motiv, autoritatea pârâtă nu a avut cunoștință de anumite

împrejurări care făceau ca reclamantul să fie incompatibil cu funcția de polițist

nu înseamnă că nu mai era posibilă luarea măsurilor de înlăturare din școală a reclamantului

după momentul înscrierii.

Au fost considerate neîntemeiate

susținerile reclamantului potrivit cărora măsura exmatriculării nu se putea lua

decât în cazurile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 360/2002 și numai după pronunțarea

unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă penală.

Au fost respinse și susținerile

privind nulitatea absolută a dispoziției atacate și necesitatea cercetării prealabile.

S-a constatat că reclamantul

nu ar fi trebuit să fie admis la concurs deoarece nu îndeplinea prevederile art.

10 din Legea nr. 360/2002, iar sancțiunea este proporțională gradului de pericol

social al faptei.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamantul, pentru motive ce pot fi încadrate la art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul consideră că

prin invocarea unei incompatibilități cu funcția de polițist i s-a aplicat o a doua

sancțiune pentru o faptă deja sancționată.

Înainte de aplicarea sancțiunii

exmatriculării nu s-a făcut cercetarea prealabilă în cauză așa cum prevede art.

59 din Legea nr. 360/2002. La dosar nu au fost depuse: raportul corpului de disciplină,

dovada că cel în cauză a fost ascultat, consemnarea susținerilor acestuia. Sunt

aplicabile prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 și elevilor din

școlile de poliție.

Sancțiunea exmatriculării

nu corespunde gradului de pericol social al faptei față de art. 24 din recomandarea

Rec (2001) 10 a Comitetului Miniștrilor Statelor Membre privind Codul european de

etică al poliției.

Datorită neînmânării actului

atacat apărarea recurentului - reclamant a avut de suferit, dovadă fiind declinările

de competență intervenite în cauză.

În baza art. 10 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 se putea dispune numai anularea admiterii la

concurs și nu exmatricularea.

Art. 10 alin. (4) din

Legea nr. 360/2002 prevede situațiile în care poate fi aplicată sancțiunea exmatriculării

elevului, de unde rezultă că în cauză exmatricularea a fost luată fără a avea la

bază o prevedere legală.

O cerință imperativă în

luarea măsurii de exmatriculare este efectuarea cercetării prealabile.

Intimatul-pârât I.G.P.R.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că sancțiunea

cu caracter administrativ a amenzii aplicată recurentului nu este de natură contravențională

(…) sunt aplicabile prevederile art. 59 din Legea nr. 360/2002 referitoare la cercetarea

prealabilă, deoarece recurentul avea statut de elev și nu de polițist. Măsura sancționării

a fost comunicată recurentului imediat, prin adresa din 9 martie 2006. Sunt pe deplin

aplicabile prevederile art. 10 din Statutul polițistului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, „la concursul de

admitere în instituțiile de învățământ al Ministerului de Interne și la încadrarea

directă a unor specialiști are acces orice persoană, indiferent de rasă, naționalitate,

sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplinește, pe lângă condițiile

generale legale prevăzute pentru funcționarii publici, și următoarele condiții speciale:

b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de

judecată pentru săvârșirea de infracțiuni.

c) să aibă un comportament

corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate”.

Potrivit art. 10

alin. (4) din Legea nr. 360/2003 „dacă în perioada desfășurării activității de polițist

sau a studiilor în instituțiile de învățământ ale Ministerului de Interne intervine

vreuna dintre situațiile prevăzute la art. 45 alin. (1) se ia măsura destituirii

celui în cauză sau a exmatriculării, după caz, în situațiile în care elevul, studentul

sau polițistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării,

respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

a instanței de judecată.

Din actele dosarului rezultă

că la momentul în care recurentul-reclamant susținea probele pentru admiterea la

Școala de Poliție acesta era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În

mod cert, recurentul nu îndeplinea condiția impusă de art. 10 lit. c) din Statutul

Polițistului, și anume, nu avea un comportament corespunzător cerințelor de conduită

admise și practicate în societate.

Recurentul nu a adus la

cunoștința conducerii Școlii de Poliție faptele petrecute.

Deși recurentul a fost

sancționat cu o amendă administrativă penală, aceasta nu este o sancțiune contravențională

ci penală.

Sancțiunea primită nu

înlătură aplicarea unor sancțiuni de altă natură.

Amenda administrativă

penală nu înlătură aplicarea unei eventuale sancțiuni disciplinare, civile sau alte

măsuri.

Prevederile art. 59 din

Legea nr. 360/2002 se referă doar la polițiști și nu la elevii școlilor de poliție,

astfel încât criticile referitoare la lipsa cercetării prealabile sunt nefondate.

Recomandările Comitetului

de Miniștri al Consiliului Europei nu sunt obligatorii pentru statele membre, recurentul

nu-și poate întemeia apărarea pe o astfel de recomandare, decât în ipoteza în care

aceasta a fost preluată în legislația internă. Nu s-a indicat nici un act normativ

în acest sens.

Recurentului i-a fost

comunicată dispoziția atacată, iar acesta a formulat contestație.

Ceea ce nu s-a comunicat

recurentului este o notă ulterioară prin care se aprobă exmatricularea din școală,

actul neavând influență asupra fondului cererii, ci doar asupra competenței materiale

a instanței de judecată.

Recurentul-reclamant nu

putea fi sancționat în temeiul art. 10 lit. c) din Legea nr. 360/2002 cu „anularea

admiterii la concurs”, deoarece o asemenea sancțiune nu este reglementată de lege.

Exmatricularea este singura

măsură ce putea fi aplicată recurentului. Condiția impusă de art. 10 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 360/2002 se menține pe toată durata studiilor și a funcției

de polițist.

Dacă polițistul în funcție

poate fi destituit inclusiv în ipoteza neîndeplinirii condiției comportamentului

corespunzător, cu atât mai mult elevul - polițist poate fi exmatriculat pe acest

criteriu.

Dacă art. 10 alin.

(4) din Legea nr. 360/2002 prevede exmatricularea/destituirea în anumite cazuri

concrete, aceasta nu înseamnă că în cazul neîndeplinirii condițiilor generale impuse

funcției nu poate fi dispusă exmatricularea (în speță).

Susținerea instanței de

fond în sensul că sancțiunea este corespunzătoare gradului de pericol social al

faptei este întrutotul întemeiată, și însușită de instanța de recurs.

Față de acestea, constatând

neîntrunirea motivelor de recurs formulate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.C.I. împotriva sentinței civile nr. 2084 din 11 septembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 30 mai 2008.