ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3638/2012

SECȚlA A II-A CIVILĂ

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 612 din 17 februarie 2011, Tribunalul Dolj, secția comercială,

a respins acțiunea precizată formulată

de reclamantul P.M. împotriva pârâților B.C.O. și SC G.P. SRL Craiova.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul

a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 138 din 15 iulie 2010,

pronunțată în Dosarul nr. 2040/63/2009, Curtea de Apel Craiova a stabilit obiectul

cauzei, iar instanța, învestită după casare, a analizat cauza în aceste limite.

În speță, actul public și simulat a cărui

nulitate se cere a se constata îl reprezintă contractul nr. GG din 26 iunie 2008

autentificat la Biroul Notarial Public F.M.M. care reprezintă act adițional la contractul

și statutul societății prin care se stabilește structura părților sociale astfel:

B.C.O. 16 părți sociale, iar P.M. 5 părți sociale.

Actul secret care reprezintă voința reală

a părților îl constituie convenția autentificată la același notar la data de 26

iunie 2008 prin care B.C.O. va putea cesiona părți sociale în procent de până la

25% către P.M., dacă până la 15 iulie 2008, acesta din urmă va achita către primul

1/2 din contravaloarea spațiului comercial din Craiova, Calea B.

Din această convenție rezultă obligația

reclamantului de a achita până la 15 iulie 2008 jumătate din contravaloarea spațiului

respectiv.

Declarațiile martorilor audiați în cauză

consfințesc învoială părților, însă nu sunt în măsură să facă dovada faptului că

reclamantul și-a îndeplinit această obligație cu atât mai mult cu cât notificarea

depusă la dosar, atestă faptul că la 5 septembrie 2008 reclamantul a adus la cunoștința

pârâtului faptul că deține suma solicitată.

Nu există niciun extras de cont din care

să rezultă că până la 15 iulie 2008 reclamantul, conform convenției, a achitat sau

a înștiințat pârâtul despre îndeplinirea obligației.

Mai mult decât atât, convenția dintre reclamant

și pârât reprezintă o promisiune de cesiune de părți sociale, caracterul ei de promisiune

rezultând și din termenii în care este formulată: „cesionarea se poate face în condițiile

în care până la 15 iulie 2008 reclamantul va achita pârâtului suma de bani respectivă",

înțelegere care nu s-a concretizat.

În aceste condiții, instanța de fond a

constatat că actul societății, respectiv actul adițional nu este un act simulat

și în consecință, nu este lovit de nulitate, el producându-și efectele legale corespunzătoare

și urmare a acestui fapt, instanța a respins și petitul privind anularea actelor

subsecvente încheiate în baza acestui act.

Prin decizia nr. 149 din 18 octombrie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă,

a respins apelul formulat de reclamantul P.M., împotriva sentinței

mai sus menționate, în contradictoriu cu intimații SC G.P. SRL Craiova și B.C.O.

L-a obligat pe apelantul reclamant la 1.100

RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut în esență, că:

Motivele de apel vizând nulitatea contractului

de societate nr. GG încheiat la data de 26 iunie 2008, deoarece acesta a fost încheiat

fără a fi convocată Adunarea Generală a Asociaților SC G.P. SRL și fără a exista

o hotărâre a Adunării Generale luată cu unanimitate de voturi au fost invocate în

această formă, pentru prima dată în apel, or, potrivit art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., în apel nu pot fi schimbate calitatea părților, cauza sau obiectul cererii

de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

De altfel, lipsa Adunării Generale și inexistența

unanimității în luarea hotărârii Adunării Generale au fost suplinite de prezența

asociaților la notarul public, care a verificat consimțământul fiecăruia dintre

asociați, atât la momentul încheierii actului adițional din 26 iunie 2008, cât și

la momentul încheierii contractului nr. GG din 26 iunie 2008, acesta din urmă fiind

în fapt reactualizat în baza actului adițional menționat, așa încât contractul de

societate nr. GG reprezintă un act actualizat al SC G.P. SRL, ce reprezintă voința

asociaților societății la data încheierii - 26 iunie 2008.

Nici aspectele privind administratorii

societății și neconcordanțele între actul din 26 iunie 2008 și mențiunile existente

la registrul comerțului s-a apreciat că nu pot fi reținute, în contextul în care,

la data încheierii actului adițional și a contractului din 26 iunie 2008, G.G. s-a

retras din societate și a cesionat cele 7 părți lui B.C.O. potrivit actului adițional

și ulterior, cei doi asociați rămași, P.M. și B.C.O. au încheiat contractul nr.

GG din 26 iunie 2008.

În ce privește motivele de apel referitoare

la încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, Curtea

de Apel a apreciat că acestea nu sunt neîntemeiate și nu se poate pune problema

încălcării acestor dispoziții legale, întrucât prin înregistrarea actului autentificat

sub nr. GG din 26 iunie 2008 la registrul comerțului s-au respectat dispozițiile

menționate.

Referitor la motivele de apel privind simulația

invocate de apelant în subsidiar, Curtea de Apel a constatat că și acestea sunt

neîntemeiate.

A reținut că ambele acte corespund voinței

reale a părților, din acestea rezultând că părțile au înțeles să modifice structura

asociațiilor corespunzător participării la plata prețului spațiului comercial cumpărat

de societatea SC G.P. SRL, în sensul că 75% din valoarea acestuia va fi achitat

de B.C.O. prin credit bancar și în contextul în care, până la 15 iulie 2008, asociatul

P.M. va achita către B.C.O. jumătate din valoarea spațiului, se va proceda la cesiunea

părților sociale corespunzător cotei de participare la plata spațiului comercial.

Instanța de apel a concluzionat că nu se

poate vorbi despre o simulație, - actul așa zis secret fiind prezentat notarului,

deci public și reprezentând o convenție distinctă în concordanță cu voința exprimată

în contractul de societate nr. GG din 26 iunie 2008.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat

recurs reclamantul P.M.,

întemeindu-se

pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia,

astfel cum a fost formulat în scris.

Fără a proceda la o sistematizare a motivelor

de recurs, așa cum prevăd expres dispozițiile art. 302 lit. c) și art. 304 C.

proc. civ., recurentul susține în esență că: hotărârea instanței de apel cuprinde

motive contradictorii sau străine de natura pricinii și instanța de apel a interpretat

greșit actul dedus judecății, atunci când așa-zisul act constitutiv din 26 iunie

2008 este numit când act constitutiv, când adițional, ba chiar modificator; făcând

aplicarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel nu a

ținut cont de acțiunea precizată; instanța de apel nu s-a supus cu nimic dispozițiilor

obligatorii date de către Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 138 din 15 iunie

2010, în primul ciclu procesual și nu a citit concluziile scrise ale apelantului

recurent.

În

fine, recurentul mai arată că instanța de apel nu a observat

că în cauză s-a încheiat un alt contract pentru o nouă societate și a dat o argumentare

ilogică și ilegală considerentului pentru care eronat a apreciat că în speță nu

este vorba de o simulație.

Recursul nu este fondat.

Examinând criticile exprimate de reclamant

în recurs, în raport de actele dosarului, de dispozițiile legale incidente speței,

precum și de hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, se constată următoarele:

Susținerile recurentului potrivit cărora

hotărârea Curții de Apel cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii

și instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, aflându-se

într-o confuzie de interpretare cu privire la actul constitutiv nu pot fi primite

de vreme ce din considerentele hotărârii criticate rezultă fără putință de tăgadă

că actul constitutiv din 26 iunie 2008 este în fapt un act actualizat al SC G.P.

SRL, ce reprezintă voința asociaților societății existenți la data încheierii lui,

respectiv la data de 26 iunie 2008, iar instanța de apel a apreciat corect că dispozițiile

art. 204 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990 au fost respectate, atâta timp cât

contractul de societate autentificat sub nr. GG din 26 iunie 2008, deși nu se impunea

încheierea lui în formă autentică, a fost înregistrat ulterior la registrul comerțului.

Recurentul susține, de asemenea, că instanța

de apel a făcut eronat aplicarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

fără a ține cont că acțiunea reclamantului a fost precizată or, și această susținere

se constată a fi neîntemeiată.

Se observă astfel că instanța de apel a

avut în vedere acțiunea inițială și precizările ulterioare prin care reclamantul

a solicitat constatarea nulității contractului de societate autentificat sub

nr. GG din 26 iunie 2008 și corespunzător, constatarea nulității procesului-verbal

al Adunării Generale și a simulației, deoarece voința reală a părților, constatată

prin actul scris din aceeași zi, era ca fiecare să dețină 50% din părțile sociale,

dar și nulitatea Adunării Generale și procesului-verbal din 26 februarie 2009.

Instanța de apel a reținut însă, în mod

legal, în considerarea dispozițiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., că, în apel,

nu poate fi schimbată și analizată direct o altă cauză decât cauza invocată în fața

instanței de fond și a constatat că nulitatea contractului de societate nr. GG,

pe motivul lipsei convocării Adunării Generale a Asociaților SC G.P. SRL și lipsei

hotărârii Adunării Generale luate cu unanimitate de voturi nu poate fi analizată

în măsura în care aceste cauze de nulitate au fost invocate pentru prima dată în

apel.

În

aceeași ordine de idei, în considerentele deciziei Curții

de Apel, s-a menționat corect și că, de altfel, lipsa Adunării Generale și inexistența

unanimității în luarea hotărârii Adunării Generale, invocate de reclamant, au fost

suplinite de prezența asociaților, inclusiv a reclamantului, la notarul public care

a verificat consimțământul fiecăruia dintre asociați, atât la momentul încheierii

actului adițional din 26 iunie 2008, cât și la momentul încheierii contractului

de societate nr. GG din 26 iunie 2008, acesta din urmă reprezentând în fapt un act

actualizat al SC G.P. SRL, în baza actului adițional.

Referitor la susținerea recurentului potrivit

căreia instanța de apel nu s-a supus cu nimic dispozițiilor obligatorii date de

către Curtea de Apel Craiova prin decizia pronunțată în primul ciclu procesual se

constată că nu este fondată, deoarece, contrar acestei susțineri, din actele dosarului

rezultă că instanța de apel a analizat hotărârea instanței de fond, cu privire la

temeinicia și legalitatea acesteia, raportându-se și la dispozițiile de casare din

primul ciclu procesual, iar în ce privește susținerea conform căreia instanța de

apel nu ar fi citit

concluziile

scrise ale reclamantului, se remarcă lesne că aceasta, făcând abstracție de termenii

în care a fost exprimată, excede criticilor de nelegalitate ce pot fi formulate

în recurs, în raport de cadrul legal strict și clar determinat de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ.

Susținerea recurentului potrivit căreia

instanța de apel nu a observat că în cauză s-a încheiat un alt contract pentru o

nouă societate nu poate fi primită nici ea, fiind nefondată, întrucât în considerentele

deciziei Curții de Apel s-a reținut corect, fără niciun dubiu că actul din 26 iunie

2008 reprezintă un act constitutiv actualizat, modificator al actului constitutiv

al aceleiași societăți, respectiv al SC G.P. SRL.

Critica privind aprecierea eronată a instanței

de apel, în sensul că în speță nu poate fi vorba despre o simulație, se dovedește

a fi de asemenea nefondată, deoarece se constată că instanța, a cărei hotărâre este

criticată de recurent și sub acest aspect, a apreciat judicios că, în speță, nu

ne aflăm în prezența unei simulații, de vreme ce actul așa zis secret a fost prezentat

notarului, fiind deci un act public, reprezentând o convenție distinctă, în concordanță

cu voința exprimată în contractul de societate nr. GG din 26 iunie 2008.

În fine, tot corect s-a precizat, în subsidiar,

în considerentele deciziei Curții de Apel că efectele simulației nu conduc la nulitatea

convenției publice, ci atrag sancțiunea specifică a inopozabilității față de terți

a situației juridice create prin actul secret.

În consecință, față de cele mai sus arătate,

reținându-se că recurentul reclamant P.M. nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat,

care să fie de natură să conducă la modificarea ori casarea deciziei Curții de Apel,

în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9

C. proc. civ., aceasta va fi menținută ca fiind legală și recursul reclamantului

P.M. se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul P.M. împotriva deciziei nr. 149 din 18 octombrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.