ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3046/2011

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 mai 2007 pe rolul Tribunalului Alba – secția civilă sub dosar nr. 2039/107/2007 reclamantul B.C.H.W. în contradictoriu cu pârâții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, SC F. SA, SC A. SRL și SC A.L. SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la soluționarea Notificării din 13 noiembrie 2001 în temeiul Legii nr. 10/2001; să constate nevalabilitatea Deciziei nr. 4375/1954 a Comitetului Executiv de Naționalizare a Orașului Sebeș titlu în baza căruia Statul Român a preluat în mod abuziv imobilul proprietatea antecesorilor reclamantului situat administrativ în Sebeș, str. Gaterului (Mircea cel Mare), jud. Alba, în sensul că imobilul în suprafață de 22.220 mp format din curte și clădiri împreună cu bunurile mobile aferente ce au constituit Î.C.H.B.

au trecut fără titlu valabil în Proprietatea Statului Român; anularea tuturor actelor juridice ce au stat la baza transferului de proprietate ce privire la imobilele mai sus identificate; să dispună O.C.P.I. Alba – secția carte funciară Sebeș să rectifice cărțile funciare în litigiu, în sensul anulării încheierilor de intabulare operate după anul 1945 și restabilirii situației anterioare de Carte Funciară; în subsidiar dacă restituirea în natură în totalitate sau în parte nu este posibilă, obligarea pârâtelor la măsuri reparatorii conform art. 24 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 după modificarea Legii nr. 247/2005) prin compensare cu alte bunuri sau servicii. În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, H.G.

nr. 498/2003. Ulterior reclamantul și-a completat și extins acțiunea cerând introducerea în cauză și a pârâtelor SC A.C. SRL și SC C. SA și solicitând: constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeș, str. Mircea cel Bătrân; anularea parțială a Actului care a stat la baza intabulării în ce privește imobilul revendicat, anularea încheierii de intabulare din 20 noiembrie 2008, radierea dreptului de proprietate al pârâtei și restabilirea situației anterioare de CF; constatarea nulității absolute a Contractului de garanție imobiliară autentificat de BNP I.S. încheiat între SC A.L. SRL și SC C. SA, anularea încheierii de intabulare din 19 decembrie 2006 care a stat la baza înscrierii sarcinii de la pct. 4 asupra imobilului revendicat, constatarea nulității absolute a contractului de garanție imobiliară autentificat de BNP I.S.

încheiat între SC A.L. SRL și SC C. SA, anularea încheierii de intabulare din 26 noiembrie 2007 care a stat la baza înscrierii sarcinii de la pct. 6 asupra imobilului revendicat. Reclamantul și-a menținut în esență aspectele invocate în cererea inițială. Pârâta A.V.A.S. a depus întâmpinare – prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de pretenția reclamantului de restituire în natură a imobilului față de faptul că această obligație revine exclusiv societății deținătoare a imobilului conform art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată. Pe fondul cauzei pârâta A.V.A.S.

a solicitat respingerea acțiunii întrucât potrivit art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001 pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2) persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate. Tribunalul Alba – secția civilă prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009 a disjuns capetele de cerere din acțiunea principală vizând nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate încheiate între SC A.L.

SRL și SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA formându-se dosarul nr. 5932/107/2009. Totodată Tribunalul Alba – secția civilă a dispus suspendarea soluționării litigiului având ca obiect anularea actelor de preluare a imobilului în litigiu, a obligării pârâților la soluționarea notificării până la pronunțarea unor hotărâri judecătorești irevocabile în dosarul nr. 5932/107/2009. Prin Încheierea nr. 1687/BIS/2009 pronunțată de Tribunalul Alba – secția civilă în dosarul nr. 5932/107/2009 s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției civile de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect: nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L.

SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară încheiate între SC A.L. SRL și SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA și s-a transpus cauza în favoarea secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba la data de 14 decembrie 2009 sub dosar nr. 6433/107/2009. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2010 pronunțată în dosar 6433/107/2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, s-a format dosarul nr. 5793/107/2010 care a fost declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința comercială nr. 420 din 9 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Alba, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.C.H.W. împotriva pârâților SC A. SRL Sibiu, SC A.L. SRL Sebeș, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului București, SC C. SA București. S-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeș, str. Mircea cel Bătrân. S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. și 1729/2007 de BNP I.S. În pronunțarea acestei sentințe instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: - reclamantul B.C.H.W.

a formulat notificare în anul 2001, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură/prin măsuri reparatorii cu privire la imobilele situate administrativ în Sebeș, str. Gaterului (Mircea cel Mare) (notificare adresată Prefecturii Alba și depusă la dosarul nr. 2039/107/2007 al Tribunalului Alba); - din CF Sebeș in extenso reiese că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în anul 1959, iar în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate imobilul s-a transcris în CF 23.400 în favoarea SC F. SA Sibiu, aceeași situație existând și în ceea ce privește imobilele revendicate de reclamant și înscrise în CF Sebeș, acestea fiind transmise în proprietatea Statului Român; - imobilul în litigiu a făcut obiectul unor transmisiuni succesive, fiind transmisă proprietatea către SC F. SA Sibiu, apoi către SC A. SA Sibiu.

La data de 2 septembrie 2004 imobilul în litigiu intră în proprietatea SC A.L. SRL, fiind transcris în CF Sebeș; - din CF Sebeș in extenso reiese că asupra imobilului în litigiu aflat în proprietatea SC A.L. SRL s-au notat la rubrica sarcini contractele de garanție imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 și nr. 1729/2007 de BNP I.S. pentru sumele de 1.981.000 euro și respectiv 2.833.000 euro, în favoarea SC C. SA. - din hotărârea AGA din cadrul SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 reiese că asociații I.P. și I.I. au decis în unanimitate divizarea SC A.L. SRL prin transmiterea de active și pasive ale societății divizate către SC A.C. SRL, la care erau de asemenea asociați unici și administratori.

Ca urmare a acestei hotărâri AGA s-a transmis către SC A.C. SRL inclusiv imobilul situat în Sebeș, str. Mircea cel Bătrân, ce constituie obiectul notificării formulate de reclamantul B.C.H.W.; - din încheierea de intabulare nr. 11811/2008 reiese că la transmisiunea proprietății de la SC A.L. SRL către SC A.C. SRL a existat acordul SC C. SA.

În drept, instanța a reținut că art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în formă nemodificată de la data reglementării până la data pronunțării prezentei sentințe, prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi. A mai reținut instanța că legea nu condiționează această nulitate de buna sau de reaua credință a părților contractante sau de faptul cunoașterii sau nu de către acestea a existenței unei notificări pentru imobilul respectiv.

Singura condiție prevăzută de lege pentru a opera nulitatea absolută este ca să fie începută și neterminată procedura administrativă/judiciară de revendicare a imobilului. Raportat la aceste considerente s-a constatat că, după ce reclamantul a notificat autorităților competente intenția de revendicare a imobilului în litigiu încă din anul 2001, deci a inițiat o procedură administrativă conform Legii nr. 10/2001 - notificare adresată Prefecturii Alba și depusă la dosarul nr. 2039/107/2007 al Tribunalului Alba - proprietarul de la acel moment al imobilelor SC A.L. SRL a procedat la ipotecarea acestora conform contractelor de garanție imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. și 1729/2007 de BNP I.S.

pentru sumele de 1.981.000 euro și respectiv 2.833.000 euro, în favoarea SC C. SA. S-a arătat că potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, această ipotecare era interzisă, sancțiunea aplicabilă fiind nulitatea absolută a operațiunii juridice și a actului care o constată. Pentru aceste considerente instanța a constatat nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate sub nr. 1725/2006 de BNP I.S. și 1729/2007 de BNP I.S. Cu privire la Hotărârea AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 s-a reținut că prin aceasta a operat o transmisiune a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, de la SC A.L. SRL către SC A.C. SRL, transmisiune interzisă de asemenea de Legea nr. 10/2001.

Aceasta cu atât mai mult cu cât societatea către care au fost transmise imobilele în litigiu are același acționariat ca și societatea transmițătoare, având deci cunoștință de existența notificării, întrucât SC A.L. SRL a fost parte în procesele intentate de reclamantul B.C.H.W. cu privire la imobilul respectiv. Pentru aceste considerente, față de prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 instanța a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA a SC A.L. SRL din 17 noiembrie 2008 privind transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeș, str. Mircea cel Bătrân. Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâta A.V.A.S. București, pe de o parte și pârâtele SC A.L. SRL și SC A.C.

SRL pe de altă parte. Prin apelul formulat pârâta A.V.A.S. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii excepției invocate de A.V.A.S. și constatarea lipsei capacității procesuale pasive a acesteia. În motivele de apel se arată, în esență că, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, A.V.A.S. nu are competența de a restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari și nici de a acorda măsuri reparatorii în echivalent bănesc, dat fiind faptul că atribuțiile instanței constau potrivit art. 25, în acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri și servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.

Se mai arată că notificarea trebuia adresată A.V.A.S. pentru acordarea despăgubirilor stabilite de lege și nu pentru restituirea în natură sau în despăgubiri bănești, în speță, notificarea fiind adresată Primăriei Sebeș. Prin apelul formulat, SC A.C. SRL consideră că hotărârea AGA a SC A.L. SRL a fost dată cu respectarea art. 239 din Legea nr. 31/1990, așa cum ea a fost modificată și că nu există motive temeinice pentru anularea acesteia câtă vreme imobilul care a fost transmis făcea parte din patrimoniul societății transmițătoare, neexistând niciun fel de piedici în transmiterea acesteia. Se arată că la baza intabulării imobilului în CF Sebeș a stat hotărârea AGA a SC A.L. SRL și nu actul invocat nr. 1728/2008, că reprezentanții SC A.L.

SRL ca și cei ai SC A.C. SRL sunt de bună credință și nu au fost notificați în temeiul legal, notificarea nefiind înscrisă în cartea funciară. S-a solicitat prin apel suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr. 5793/107/2010 al aceleiași instanțe. Cea de-a treia apelantă, SC A.L.

SRL, a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând cauza să fie respinsă acțiunea reclamantului intimat, arătând că, în opinia sa, instanța de fond a făcut aplicarea art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 fără a avea în vedere prevederile art. 21 alin. (1) din același text legal, putând fi incident numai în situația în care imobilele în litigiu ar fi fost deținute la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv luna februarie 2001 și că imobilele revendicate de reclamant nu erau deținute de o societate prevăzută de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Se mai arată că atât hotărârea AGA din 17 noiembrie 2008 cât și contractele de garanție imobiliară sunt încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990.

Se mai susține, de asemenea, că reclamantul nu justifică niciun interes în anularea hotărârii AGA și a contractelor de garanție imobiliară, câtă vreme nu s-a dispus anularea încheierii de intabulare, respectiv cea care a avut la bază certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 8 din 2 februarie 2011, a respins, ca nefondate, cele trei recursuri, instanța de control judiciar reținând în esență legalitatea și temeinicia sentinței apelate din perspectiva criticilor formulate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta A.V.A.S. București pe de o parte și pârâtele SC A.L. SRL Sebeș și SC A.C. SRL pe de altă parte.

Recurenta – pârâtă A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea apelului cu schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale iar, pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală. Recurenta – pârâtă A.V.A.S. își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304.9 C. proc. civ., și vizează în esență, interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanțe în soluționarea excepției lipsei calității procesuale a A.V.A.S., respectiv a art. 21, 29 din Legea nr. 10/2001, art. 20 alin. (2) și Legea nr. 15/1990. Recurentele – pârâte SC A.L. SRL și SC A.C. SRL au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelurilor declarate împotriva sentinței astfel atacate, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată aferente.

Recurentele – pârâte își subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vizează, în esență, următoarele aspecte: 1. Instanțele, de fond și apel, au făcut o greșită aplicare a legii, nesocotind dreptul celor două societăți, dobândit în mod legal și cu bună credință, atunci când au considerat că Hotărârea AGA luată de către SC A.L. SRL, este afectată de nulitate absoluta parțială în ceea ce privește transmiterea către SC A.C. SRL a imobilului situat în Sebeș, str. Mircea cel Bătrân, înscris în C.F. Sebeș, revendicat de către reclamant, cum afectate de nulitate absolută sunt și contractele de garanție bancară încheiate cu C. România.

În dezvoltarea acestei critici recurentele – pârâte fac trimitere la Decizia nr. 33 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la admisibilitatea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, prin dispozitivul acesteia, statuându-se în sensul că: ”Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale iar în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv, Legea nr. 10/2001, și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta clin urmă are prioritate.

Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun numai în măsura în care astfel nu s-cir a duce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice”. Se precizează că această decizie în interesul legii a fost publicată în M. Of. nr. 108/23 februarie 2009, dată de la care ea a devenit obligatorie pentru instanțe în privința dezlegării date problemelor de drept judecate, în conformitate cu art. 329 C. proc. civ. astfel încât, la momentul pronunțării hotărârii primei instanțe, și implicit la momentul pronunțării deciziei din apel, instanțele trebuiau să se raporteze la cele statuate în cuprinsul său. Față de această situație, arată recurentele se impune a se verifica dacă prin admiterea acțiunii reclamantului se aduce sau nu atingere vreunui alt drept de proprietate, ori securității raporturilor juridice.

Se arată că în speță, este vorba despre dreptul de proprietate al recurentelor iar pentru a se stabili dacă acestea sunt sau nu titularele unui drept de proprietate valabil este necesar să se facă o trecere în revistă a condițiilor în care au devenit proprietare. Precizează recurentele – pârâte că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2004 de către SC A.L. SRL a fost dobândit în mod valabil dreptul de proprietate asupra imobilelor din litigiu, la rândul său, vânzătoarea SC A. SA avea un drept de proprietate valabil dobândit, fiind deci în măsură să strămute valabil acest drept în favoarea subscrisei recurente, neaflându-se în situațiile reglementate de art. 21 alin. (1)-(4) din Legea nr. 10/2001.

Se arată în continuare aprecierea valabilității ori nevalabilității transmisiunilor succesive a dreptului de proprietate de la Statul Român la șirul de dobânditori subsecvenți, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de subscrisa SC A.L. SRL cu SC A. SA poate fi făcută doar prin raportare la Legea nr. 10/2001, respectiv, în condițiile stipulate de art. 46 din această lege, în redactarea sa inițială, devenit art. 45 după republicarea legii. Or, reclamantul nu a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001 rămânând în pasivitate față de posibilitățile pe care le confereau dispozițiile acestei legi. Recurgerea la dispozițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamant ar fi prezentat relevanță sub aspectul posibilității instanței de a cenzura valabilitatea ori nevalabilitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC A. SA Sibiu cu SC A.L.

SRL Sebeș și pe care noi îl invocăm ca fiind titlul valabil în temeiul căruia ne legitimăm ca proprietari și de asemenea urmare acestui contract și intabulăm dreptului nostru de proprietate am dispus asupra imobilelor din litigiu. Conchid cele două recurente în sensul că rezolvarea litigiului în maniera relevată de sentința, respectiv de decizia recurată este greșită întrucât nu s-a avut în vedere dinamica fenomenului economic și nici modul cum, într-un cadru legal determinat, s-a realizat capitalizarea și intrarea în circuitul civil/comercial a activelor societăților comerciale, după privatizarea acestora. Sub acest aspect se invocă faptul că SC A.L.

SRL a dobândit proprietatea, cu toate atributele sale, inclusiv dreptul de dispoziție, asupra imobilelor în discuție, în mod legal, în luna septembrie 2004, când acest imobil se afla în circuitul civil (comercial), l ipsit de sarcini și fără îngrădiri sau interdicții, ca fiind titulara unui deplin drept de pr oprietate, cu toate atributele sale, fără restricții sau îngrădiri, în mod legal SC A.L. SRL a dispus asupra acestui drept prin transferul proprietății în favoarea SC A.C. SRL și prin încheierea contractelor de ipotecă cu C. România. Așadar atât Hotărârea AGA luată de c ătre SC A.L. SRL, cât și contractele de garanție bancară sunt legale, n eputându-se susține cu temei că ele contravin legii.

2. O a doua critică subsumată aceluiași motiv de modificare vizează interpretarea și aplicarea eronată de către instanțe a dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, ipotecarea, grevarea sub orice formă, a bunurilor imobile terenuri și/sau construcții, notificate potrivit prezentei legi". Se consideră că interpretarea dată de cele două recurente este necorespunzătoare față de faptul că cele două instanțe ar fi trebuit să facă o interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, în contextul reglementării de ansamblu a art. 21 din lege.

Se apreciază faptul că alin. (1) – (4) ale acestui articol se referă la imobilele deținute de autorități sau organizații cooperatiste ori persoane juridice de drept public, asupra cărora trebuie să se dispună restituirea în natură nu și la imobilele care au intrat în circuitul civil sau, după caz, comercial în mod legal, cum este cazul în speță, pentru că legiuitorul a înțeles să protejeze pe dobânditorii de buna credință, că alin. (5) este integrat în mod logic conținutului reglementării acestui articol și prin urmare vizează situațiile prevăzute de aliniatele precedente, cum este și firesc, pentru că în situația realizării reparației prin celelalte forme prevăzute de lege, nu prin restituirea în natură, nu se justifică scoaterea din circuitul civil (comercial) a imobilelor ce formează obiceiul Legii nr. 10/2001.

În situația relevată de probele administrate în cauză, - arată recurentele – pârâte - nefiind posibilă restituirea în natură a imobilelor ce formează obiectul notificării, intimatul - reclamant are posibilitatea, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, să solicite măsuri reparatorii prin echivalent. În finalul cererii cele două recurente arată că o altă problemă care prezintă relevanță în ceea ce privește modul de abordare a cadrului legislativ și jurisprudențial în care se examinează cererea reclamantului B.C.H.W., prin raportare cu precădere la deciziile C.E.D.O. în care Statul Român a fost parte, este aceea că Fondul Proprietatea, care asigură despăgubirea foștilor proprietari, începând cu data de 24 ianuarie 2011, a fost listat la bursă astfel că nu mai subzistă temerea, relevată de Curtea de la Strasbourg, că acest fond fiind inoperant nu se realizează scopul urmărit de lege, acela de a se asigura o justă despăgubire foștilor proprietari.

Înalta Curte examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursurile sunt fondate pentru motivele ce se vor arăta. Pentru a examina legalitatea deciziei atacate este necesar a preciza obiectul cauzei deduse judecății în raport de parcursul procesual al cauzei care a determinat limitele învestirii instanței de fond. Tribunalul Alba - secția civilă prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2009 a disjuns capetele de cerere din acțiunea principală vizând nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate încheiate între SC A.L. SRL și SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA formându-se dosarul nr. 5932/107/2009.

Totodată Tribunalul Alba - secția civilă a dispus suspendarea soluționării litigiului având ca obiect anularea actelor de preluare a imobilului în litigiu, a obligării pârâților la soluționarea notificării până la pronunțarea unor hotărâri judecătorești irevocabile în dosarul nr. 5932/107/2009. Prin încheierea nr. 1687/BIS/2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția civilă în dosarul nr. 5932/107/2009 s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției civile de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect: nulitatea absolută parțială a Hotărârii AGA din 17 noiembrie 2008 a SC A.L. SRL, nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară autentificate încheiate între SC A.L. SRL și SC C. SA, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor în favoarea pârâtei SC F. SA și s-a transpus cauza în favoarea secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Alba la data de 14 decembrie 2009 sub dosar nr. 6433/107/2009. Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 25 iunie 2010 pronunțată în dosar nr. 6433/107/2009 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de Ministerul Industriilor, s-a format dosarul nr. 5793/107/2010 care a fost declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Așadar, Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ a avut a se pronunța asupra a două capete de cerere: - nulitatea absolută parțială a hotărârii AGA a SC A.L.

SRL din 17 noiembrie 2008. - nulitatea absolută a contractelor de garanție imobiliară identificate în acțiune. Instanța de fond și ulterior instanța de apel, prin menținerea în totalitate a sentinței apelate, au făcut o greșită aplicare a legii raportat la obiectul învestirii întrucât au aplicat în mod impropriu, unei hotărâri AGA a unei societăți comerciale sancțiunea nulității reglementată de art. 21 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Și aceasta pentru că obiectul învestirii instanței – sub aspectul primului capăt de cerere – situează judecata în sfera dreptului societar – singurul reper legislativ în soluționarea acestui petit al acțiunii.

Cauzele de nulitate a unei hotărâri AGA cunosc o unică reglementare în Legea nr. 31/1990, modificată privind societățile comerciale fiind expres și limitativ determinate motiv pentru care aplicarea de către instanțe a unui temei juridic impropriu, respectiv cauza de nulitate prevăzută de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 constituie o încălcare ce va conduce în mod necesar la cenzurarea deciziei pronunțată de instanța de control judecătoresc. În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S., se constată că și sub acest aspect instanța de apel, menținând hotărârea instanței de fond, a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, dat fiind faptul că A.V.A.S.

nu a avut calitatea de acționar la SC A.L. SRL nedeținând în patrimoniu imobilul revendicat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, astfel că hotărârea AGA a acestei societăți, din 17 noiembrie 2008 nu-i este opozabilă, hotărârii AGA neputându-i-se atribui caracter translativ de proprietate astfel cum în mod eronat au statuat cele două instanțe. Așa fiind, în considerarea celor ce preced Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite cele două recursuri, va modifica decizia recurată, va admite apelurile pârâtelor, va schimba în tot sentința apelată și va respinge acțiunea, ca neîntemeiată față de pârâtele SC A.L. SRL și SC A.C. SRL și pentru lipsa calității procesuale pasive față de A.V.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenții – pârâți A.V.A.S., SC A.L. SRL și SC A.C. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 8 din 2 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția Comercială pe care o modifică: Admite apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței nr. 420/Com/2010 și schimbă în tot sentința apelată. Respinge acțiunea, ca neîntemeiată, față de pârâții SC A.L. SRL și SC A.C. SRL, și pentru lipsa calității procesuale pasive față de A.V.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011.