ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 421/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24

martie 2009, reclamanta SC V.T.C.E. SRL Cluj – Napoca a solicitat ca, în

temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, să se dispună anularea procesului

– verbal de control nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 și a deciziei pentru

regularizarea situației nr. 24.208/PACRPT din 9 octombrie 2008 întocmite de Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, precum și anularea deciziei

nr. 43 din 17 februarie 2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală

– Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu privire la suma de

1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA și majorări de întârziere aferente

acestor taxe.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că actele administrative contestate au fost întocmite de autoritățile

pârâte după verificarea unui număr de 32 de operațiuni vamale de punere în

liberă circulație, la care au constatat nereguli privind încadrarea tarifară a

produselor importate și au stabilit obligația de plată pentru diferența de

drepturi de import în sumă totală de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale,

TVA și majorări de întârziere aferente.

Pentru aceste operațiuni vamale, s-a

stabilit că reclamanta a efectuat încadrarea la un cod tarifar greșit pentru

produsele codificate pe facturi MP3 Play, MP4 Play, FM – Trans 02 – W, FM –

Trans 03 – W, FM – Trans, 04 – W, FM – Trans 1 GB – W, respectiv la poziția

tarifară 8519, subpoziția 8519.81, codul nomenclaturii combinate, 85.19.81.25

sau 85.19.81.95 codul TARIC, 85.19.81.95.90 sau 85.19.81.25.90 și nu la

pozițiile tarifare 85.27,85.21 și 85.25.

Reclamanta a susținut că a efectuat

încadrarea produselor MP3, MP4 Playere, menționate la pct. 1A și la pct. 1 B

din procesul-verbal de control cu respectarea Regulii 3 b din Regulile generale

și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în

Tariful vamal de import al României la poziția tarifară 85.19, care cuprinde

aparate de înregistrare a sunetului, aparate de înregistrare și de reproducere

a sunetului; din acest motiv, s-a considerat că nu este corectă încadrarea

efectuată prin actul de control la poziția 85.27, care cuprinde aparate de

recepție pentru radiodifuziune, chiar combinate în același corp cu un aparat de

înregistrare sau de reproducere a sunetului sau cu un ceas.

La încadrarea realizată la data

operațiunilor de import, reclamanta a arătat că a avut în vedere caracterul

esențial al produsului și regulile generale de interpretare a nomenclaturii

combinate, în sensul respectării termenilor, subpozițiilor și normelor de

subpoziție cu care ase află în relație, subdiviziunile corespunzătoare acestor

aparate , care au suport magnetic și semiconductori.

Reclamanta a considerat că, pentru

încadrarea la pozițiile tarifare 85.27 și 85.21, organele vamale au interpretat

greșit elementul care dă caracterul esențial al produselor importate menționate

la pct. 1 A și la pct. 1 B din procesul verbal de control, fără a se avea în

vedere că acestea au ca funcție principală reproducerea și înregistrarea sunetului,

avându-și originea în unitățile de memorare și de stocare a datelor, inclusiv a

sunetelor , la care radioul și funcția video reprezintă numai funcții

accesorii, care pot lipsi din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.

De asemenea, pentru încadrarea

tarifară a bunurilor de la pct. 1 C din procesul-verbal de control la poziția

85.25, reclamanta a arătat că organele vamale nu au avut în vedere că funcția

principală a ansamblului este aceea de aparat de reproducere a sunetului și nu

aceea de aparat de emisie pentru radiodifuziune, astfel că și în acest caz trebuia

respectată Regula generală 3 b, aplicată la data acordării liberului de vamă.

Nelegalitatea actelor contestate a

fost invocată și față de întocmirea acestora după efectuarea operațiunilor de

import cu îndeplinirea tuturor formalităților vamale și acordarea liberului de

vamă de către autoritatea vamală, care a semnat și ștampilat declarațiile

vamale în vederea acceptării regimului vamal solicitat de reclamantă, deși

conform atribuțiilor legale, avea obligația să predea declarația vamală

neacceptată utilizatorului sistemului informatic în vederea modificării sau

după caz, invalidării, în cazul în care la control s-au constatat erori sau

neconcordanțe.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 155 din 9

aprilie 2010, prin care a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal de control

nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 și decizia pentru regularizarea

situației nr. 24.208/PACRPT din 9 octombrie 2008 întocmite de Direcția

regională pentru accize și operațiuni vamale Cluj, decizia nr. 43 din 17 februarie

2009 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, obligând pârâtele să

plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 15.255 lei.

Pe baza probelor administrate în

cauză, instanța de fond a constatat că reclamanta a realizat încadrarea

tarifară corectă a bunurilor care au făcut obiectul operațiunilor vamale verificate

de organele de control, întrucât funcția principală a aparatelor importate este

aceea de reproducere a sunetelor și imaginilor și în raport de aceasta, au fost

respectate regulile generale de interpretare a nomenclaturii combinate în sensul

respectării termenilor, subpozițiilor și normelor de subpoziție cu care se află

în relație.

Încadrarea efectuată de organele

vamale la poziția 8527 a fost considerată de instanța de fond ca fiind

incorectă, pentru că aceasta cuprinde aparate de recepție pentru

radiodifuziune, radiocasetofoane, CD – playere care sunt total diferite de MP3

și MP4 playere, atât prin originea lor, cât și prin caracteristicile tehnice și

domeniul de utilizare.

În acest sens, instanța de fond a

avut în vedere atât concluziile raportului de expertiză tehnică efectuată în

cauză în specialitatea electronică, cât și clasificările din informațiile tarifare

obligatorii întocmite de autoritățile vamale din alte state ale Uniunii

Europene cu privire la produse similare , în raport de funcția lor principală

de aparate de reproducere a sunetelor, conform Regulii generale de interpretare

3 b din Regulile generale și notele explicative de interpretare din Convenția internațională

a sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.

Referitor la bunurile menționate la

pct. 1 A din procesul verbal de control, care au un microcontroller, cablu USB,

manual de utilizare și un convertor analogic – digital, instanța de fond a

reținut că încadrarea trebuia efectuată după toate aceste elemente specifice

pentru aparatele de la pct. 1 din Anexa la Regulamentul (CE) nr. 400/2006

privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.

Susținerea organelor vamale privind încadrarea

acestor bunuri la codul tarifar pentru produsele de la pct. 2 din aceeași reglementare

comunitară a fost înlăturată de instanța de fond față de diferențele existente între

caracteristicile tehnice și funcțiile acestor aparate, ceea ce a și determinat

clasificarea lor la coduri distincte în nomenclatura combinată.

Aceleași considerente au fost avute

în vedere și pentru încadrarea tarifară a bunurilor menționate la pct. 1 B din procesul-verbal

de control, deoarece poziția tarifară 85.21 reținută de organele vamale se

referă la produsele a căror funcție principală este aceea de reproducere

videofonică, spre deosebire de funcția principală a aparatelor de reproducere și

înregistrare a sunetului la care funcția video este numai accesorie și poate

chiar să lipsească din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.

Instanța de fond a reținut că

Regulamentul (CE) nr. 1.056/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura

combinată, reținut ca temei în decizia de respingere a contestației

administrative, se referă la aparate cu o capacitate de stocare de cel puțin 30GB,

care pot înregistra cel puțin 120 de ore video sau 2500 fotografii digitale,

ceea ce nu corespunde caracteristicilor tehnice ale bunurilor importate de

reclamantă, având o capacitate de maximum 2 GB.

Pentru bunurile menționate la pct. 1 C din procesul-verbal de control, instanța de fond a reținut de asemenea că funcția principală a

ansamblului este aceea de aparat de reproducere a sunetului și nu aparat de

emisie pentru radiodifuziune. Această concluzie s-a întemeiat pe constatările

efectuate de expertul de specialitate desemnat în cauză și pe declarațiile de

informații tarifare obligatorii întocmite în alte state membre ale Uniunii Europene,

din care rezultă că pentru produsele de natura celor importate de reclamantă

este luată în considerare până în anul 2013 aceeași încadrare tarifară

realizată la data celor 32 de operațiuni vamale supuse controlului.

Nelegalitatea actelor administrative

întocmite de pârâte a fost constatată de prima instanță și față de împrejurarea

că, liberul de vamă a fost acordat după verificarea și validarea datelor de

referință din declarațiile întocmite de importator, ceea ce obligă autoritatea administrativă

să considere corectă operațiunea efectuată, astfel cum s-a statuat și în

jurisprudența Tribunalului de Justiție al CE (hotărârea din 27 septembrie 2007

în cauza C409.04 Teleos/Marea Britanie).

În același sens , instanța de fond a

dat eficiență practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit

că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență

rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru

subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestor norme.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în

nume propriu și în reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor, solicitând modificarea

hotărârii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate

de SC V.T.C.E. SRL.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât bunurile importate de

societatea intimată fac parte din Secțiunea XVI și Capitolul 85 al Sistemului Armonizat

și în consecință, se impunea aplicarea Regulii generale nr. 1 și a Notei nr. 3 a Secțiunii XVI, conform cărora, combinațiile de mașini de tipuri diferite destinate să funcționeze

împreună și care constituie un singur corp, precum și mașinile concepute pentru

a asigura două sau mai multe funcții diferite , alternative sau complementare,

cu excepția dispozițiilor contrare, se clasifică după funcția principală care caracterizează

ansamblul.

Referitor la produsele de la pct. 1 A din procesul-verbal de control, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere Notele

explicative ale Sistemului Armonizat și anume, nota de excludere care prevede

clasificarea acestor aparate la poziția 85.27, deoarece poziția 85.19 exclude

aparatele de reproducere a sunetului combinate cu un receptor de radiodifuziune

sau de televiziune (pozițiile 85.28 sau 85.28) și aparatele de înregistrate a

sunetului combinate cu un aparat de radio difuziune sau de televiziune

(pozițiile 85.27 sau 85.28). Față de raportul de expertiză care a constatat că

funcția FM se află integrată în produs și nu în căști sau într-un alt

dispozitiv auxiliar, recurenta a arătat că aceste produse nu pot fi clasificate

la poziția tarifară 85.19, ci doar la codul 85.27.13.99.00.

Pentru produsele de la pct. 1 B din procesul-verbal

de control , s-a considerat că în mod greșit instanța de fond și-a însușit

opinia expertului că funcția principală a aparatelor este de stocare și

reproducere a sunetelor și imaginilor, deși aceasta este în contradicție cu

întregul conținut al expertizei, din care rezultă fără echivoc că funcția

principală este aceea de stocare și reproducere a fișierelor video, ceea ce

include în mod automat stocarea și reproducerea sunetelor.

Recurenta a învederat că opinia

exprimată în cauză de expertul de specialitate nu poate întemeia concluzia de

nelegalitate a actului de control, în condițiile în care bibliografia

menționată nu cuprinde nici un document cu caracter oficial (act normativ,

standard european adoptat de România în domeniul audiovizualului/multimedia/tehnologia

informației) sau se referă la publicații anterioare apariției pe piață a

produsului MP4 player.

Din acest motiv, s-a arătat că

instanța de fond a menținut greșit încadrarea tarifară dată de intimată acestor

produse la poziția 85.19 și nu a luat în considerare funcția lor principală,

care este aceea de stocare și de reproducere a fișierelor video. Independent de

aceasta , s-a arătat că și aparatele MP4 player au funcția Radio FM încorporată

în produsul de bază și prin urmare, devine aplicabilă nota de excludere de la

poziția 85.19, astfel că, în conformitate cu Regulile generale nr. 1 și nr. 6,

încadrarea tarifară corectă este la poziția 85.21 „Aparate de înregistrare sau

de reproducere videofonică, chiar încorporând un receptor de semnale videofonice”.

În ceea ce privește modulatoarele FM

de la pct. 1 C din procesul-verbal de control (care se prezintă la vămuire în

pachete condiționate, împreună cu o telecomandă sau un cablu audio jack 3,5 mm), recurenta a susținut că întregul ansamblu are funcția de transmitere a semnalului audio

către receptorul radio al autoturismului și în consecință, instanța de fond trebuia

să aplice Regulile generale nr. 1 și 6, conform cărora clasificarea corectă

este la poziția tarifară 85.25, reținută și de organele de control, iar

încadrarea la nivel de subpoziție este codul tarifar 85.25.50.00.00.

În ultimul motiv de recurs, s-a

arătat că la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond a reținut în mod

greșit clasificările cuprinse în informațiile tarifare obligatorii întocmite de

alte state ale Uniunii Europene, deși acestea se referă la alte produse decât

cele menționate în actul de control, omițând însă să analizeze informațiile

tarifare obligatorii care au fost emise chiar pentru produsele respective de

către autoritatea vamală română și care nu au fost contestate de societatea

intimată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Procesul-verbal de control nr. 24.207/PACRPT

din 9 octombrie 2008 încheiat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Cluj a avut ca obiect verificarea încadrării tarifare în cazul unui

număr de 32 de operațiuni vamale de punere în liberă circulație efectuate de

intimata SC V.T.C.E. SRL în perioada 29 martie 2007 – 31 martie 2008 pentru

produsele codificate pe facturi MP3 play, MP4 play și FM – Trans 02 – W, FM –

Trans 03 – W, FM – Trans 04 – W, FM – Trans 1 GB – W.Pentru toate aceste

produse, organele de control au constatat că este greșită încadrarea tarifară

la poziția 85.19 și au procedat la o nouă încadrare la pozițiile 85.27.85.21 și

respectiv, 85.25, ceea ce a determinat recalcularea drepturilor de import și

stabilirea unor obligații suplimentare în sumă de 1.066.239 lei, reprezentând taxe

vamale, TVA și majorări de întârziere aferente taxelor respective.

Nelegalitatea procesului-verbal nr.

24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008 și a actelor ulterioare emise în baza

constatărilor organelor de control a fost corect reținută de instanța de fond prin

hotărârea de admitere a acțiunii în anulare formulată de societatea intimată.

În vederea determinării corecte a

încadrării tarifare aplicabilă pentru produsele importate de intimata –

reclamantă, instanța de fond a analizat documentația referitoare la

caracteristicile tehnice și funcțiile acestor produse, concluziile experților

tehnici desemnați în cauză în specialitatea electronică și în raport de

întregul material probator administrat, a interpretat corect reglementările vamale

interne și comunitare privind clasificarea celor 3 categorii de mărfuri pentru

care organele vamale au stabilit în procesul-verbal de control un alt cod

tarifar decât cel declarat și acceptat la data efectuării operațiunilor de

import.

În declarațiile vamale de import

întocmite de societatea intimată și pentru care s-a acordat liberul de vamă,

toate cele trei categorii de produse au fost încadrate la poziția tarifară

85.19, care cuprinde aparate de înregistrate a sunetului, aparate de

reproducere a sunetului și aparate de înregistrate și reproducere a sunetului.

Încadrarea la poziția tarifară 85.19

s-a efectuat cu respectarea Regulii 3 b din Regulile generale pentru

interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor din

anexa la Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor,

încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983.

Conform principiului de încadrare

cuprins în această regulă, produsele amestecate, articolele compuse din materii

diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile

prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, a căror

încadrare nu poate fi efectuată prin aplicarea regulii 3 a , sunt încadrate după materia sau articolul care le conferă caracterul esențial, atunci când este

posibilă efectuarea acestei determinări.

Organele vamale au considerat în mod

eronat că nu este aplicabilă regula de interpretare susmenționată față de

notele explicative ale Sistemului armonizat , menționate la art. 48 din Legea

nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, motivând că acestea conțin note de

excludere de la pozițiile 85.19 și 85.20 a mărfurilor importate de intimata – reclamantă.

Notele de excludere de la lit. d

invocate de organele vamale prevăd că poziția 85.19 exclude aparatele de

reproducerea sunetului combinate cu un receptor de radiodifuziune sau de

televiziune (pozițiile 85.27 sau 85.28), iar poziția 85.20 exclude aparatele de

înregistrate a sunetului combinate cu un aparat de radiodifuziune sau de

televiziune (pozițiile 85.27 sau 85.28).

Instanța de fond a constatat corect

că pentru mărfurile importate de intimata – reclamantă nu sunt aplicabile notele

de excludere avute în vedere de organele vamale și a înlăturat întemeiat

apărările formulate în acest sens prin întâmpinare.

Susținerile privind legalitatea

încadrării tarifare efectuate de organele de control și implicit, a actelor

administrative întocmite pentru recalcularea drepturilor de import aferente celor

32 de operațiuni vamale certificate, au fost invocate neîntemeiat în recurs și

urmează a fi respinse.

Astfel, pentru categoria de produse

MP3 player de la pct. 1 A din procesul-verbal de control instanța de fond a

reținut corect că se impune aplicarea Regulii generale 3 b, care determină

încadrarea tarifară 85.19.81.25 în raport de funcția lor principală.

Din expertizele tehnice efectuate în

cauză rezultă că produsele având denumirea generală MP3 player îndeplinesc

funcția de dispozitive electronice digitale de stocare și reproducere a

sunetului, respectiv a datelor digitale stocate după forma sau modul de

clasificare a fișierelor digitale, în care aceste date au fost

codificate/formatate/stocate.

Încadrarea tarifară a acestor

produse la poziția 85.27.13.99 a fost nelegal stabilită de organele vamale prin

aplicarea Regulilor generale nr. 1 și nr. 6, care nu se întemeiază pe funcția

principală a aparatelor, prevalând faptul că acestea nu se prezintă singure la

vămuire, ci în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, împreună cu căști

stereo.

Organele vamale au invocat de

asemenea neîntemeiat ca argument pentru încadrarea tarifară efectuată prin procesul-verbal

de control pct. 2 din Anexa Regulamentului (CE) nr. 400/2006 privind clasificarea

anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.

Aparatele electronice de la pct. 1 A al procesului – verbal de control se încadrează la pct. 1 al Anexei susmenționate , întrucât au

ca element principal un microcontroller și nu un microprocesor sub formă de

circuite integrate, cum rezultă din descrierea aparatelor menționate la pct. 2

din anexă la clasificarea 85.27.13.99.

Din concluziile exprimate în cauză

de experții tehnici desemnați în specialitatea electronică, rezultă că

diferența între un microcontroller și un microprocesor constă în primul rând în

capacitatea fiecăruia de a procesa date și cum anume la procesează.

Având ca element principal un

microcontroller, aparatele de la pct. 1 A din procesul-verbal de control funcționează ca o unitate logică de prelucrare a informației ; aceste aparate au

cablu USB , manual de utilizare, convertor analogic – digital și compartiment

pentru baterie, ceea ce reprezintă elementele specifice pentru aparatele de la

pct. 1 din Anexa Regulamentului (CE) 400/2006 , astfel că nu corespund din

punct de vedere tehnic și funcțional aparatelor descrise la pct. 2 din aceeași

anexă pentru clasificarea 85.27.13.99.

Pentru produsele de la pct. 1 B din

procesul verbal de control instanța de fond a reținut de asemenea în mod corect

că se impune aplicarea Regulii 3b în raport de funcția lor principală de

dispozitive electronice digitale de stocare și reproducere a sunetelor și

imaginii, respectiv a datelor digitale stocate după forma sau modul de

clasificare a fișierelor digitale în care aceste date au fost

codificate/formatate/stocate.

Încadrarea efectuată de organele

vamale la poziția 8521, cod TARIC 8521.90.00 în baza Regulilor generale nr. 1 și

nr. 6 se dovedește a fi nelegală, întrucât și aceste produse cunoscute sub

denumirea generică „MP4 player” au ca funcție principală reproducerea și

înregistrarea sunetului, iar funcția video este numai una accesorie, care poate

și să lipsească din compunerea produsului, conform ofertelor producătorului.

Regulamentul (CE) nr. 1056/2006

privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura Combinată nu poate fi

reținut ca temei pentru încadrare tarifară la codul TARIC 85.21.90.00,

stabilită de organele de control, deoarece această clasificare cuprinsă la pct.

1 din anexa reglementării comunitare are ca obiect alte aparate decât cele

importate de intimata – reclamantă și menționate la pct. 1B din procesul-verbal

întocmit la 9 octombrie 2008.

Clasificarea 85.21.90.00 se referă

la produse a căror funcție principală este aceea de reproducere videofonică,

având o capacitate de stocare mai mare de 30 GB, de înregistrare 120 de ore

video digitale sau de stocare până la 25.000 de fotografii, ceea ce nu

corespunde caracteristicilor tehnice ale aparatelor importate de societatea –

intimată, care au o capacitate de stocare de până la 2GB și funcția principală de

reproducere și de înregistrate a sunetului.

Instanța de fond a constatat în mod

corect și nelegalitatea încadrării la subpoziția 85.25.50.00, efectuate de

organele de control în baza Regulilor generale nr. 1 și nr. 6 pentru produsele

de la pct. 1 C din procesul-verbal nr. 24.207/PACRPT din 9 octombrie 2008.

Expertizele tehnice efectuate în

cauză au constatat și în cazul acestor aparate că funcția principală a

ansamblului este aceea de reproducere a sunetului. Pentru aceste aparate, cunoscute

sub denumirea generică de „FM transmitter”, unitatea sonoră de ieșire este un dispozitiv

electronic de emisie în radio frecvență de putere mică și rază mică de

propagare, astfel că nu există funcția de transmisie radiofonică sau de

televiziune care definește produsele de la clasificarea 85.25.50.00, stabilită

de organele de control.

Esențial pentru aparatele de la pct.

1 C din procesul-verbal este faptul că doar stochează informații, iar pentru

reproducerea informației este necesar un receptor exterior, care nu este

componentă a produsului.

Față de aceste elemente specifice

aparatelor respective, se dovedesc a fi neîntemeiate susținerile din recurs

privind existența unui aparat de radio încorporat în ansamblul modulatoarelor

FM și pe cale de consecință, încadrarea lor la nivel de subpoziție la codul

tarifar 85.25.50.00, prin aplicarea Regulii generale nr. 6.

În consecință, încadrarea tarifară a

fost corect efectuată de intimata – reclamantă prin aplicarea Regulii generale 3b,

în considerarea funcției principale a produselor importate, care deși sunt

complexe și cuprind mai multe componente, sunt aparate de înregistrare și de

reproducere a sunetelor și imaginilor, provenind din memory-stik-uri dezvoltate

tehnologic.

Instanța de fond a constatat în mod

judicios nelegalitatea actelor administrative atacate și față de neîndeplinirea

condițiilor legale pentru exercitarea controlului vamal ulterior, întrucât la

data celor 32 de operațiuni vamale s-a efectuat controlul documentelor ,

controlul fizic al mărfurilor și s-a acordat liberul de vamă după verificarea

și validarea datelor de referință din declarațiile vamale de către organul

vamal, iar după finalizarea importurilor nu s-au constatat neconcordanțe sau

informații eronate privind aparatele electronice importate și încadrarea tarifară

a acestora, care să justifice realizarea unei noi încadrări și recalcularea

drepturilor de import aferente.

În acest sens, instanța de fond a

considerat întemeiat că autoritățile vamale au adus atingere principiului

securității juridice prin efectuarea controlului ulterior în alte condiții

decât cele prevăzute de art. 78 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992

al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar. Conform acestei

reglementări, atunci când revizuirea unei declarații sau un control ulterior

indică faptul că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au

fost aplicate pe baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile

vamale trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, ținând seama

de orice informație nouă de care dispun.

Susținerea din recurs privind lipsa

de relevanță a informațiilor tarifare obligatorii întocmite de autoritățile vamale

ale altor state din Uniunea Europeană pentru produse de natura celor importate

de intimata – reclamantă va fi respinsă ca nefondată, întrucât instanța de fond

a procedat corect la compararea acestora sub aspectul încadrării tarifare față

de caracteristicile tehnice și funcțiile aparatelor electronice și de

reglementarea vamală aplicabilă.

Informațiile tarifare obligatorii

întocmite de autoritatea vamală română la solicitarea intimatei – reclamante și

depuse la instanța de fond nu pot fi reținute în soluționarea cauzei, dat fiind

că sunt ulterioare celor 32 de operațiuni de import care au făcut obiectul

controlului și chiar, actelor administrative deduse judecății.

Pentru considerentele care au fost

expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

pronunțate de instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, împotriva sentinței civile nr. 155 din

9 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 ianuarie 2011.