ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 677/2015

Decizia nr. 677/2015

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată, în rejudecare după casare, la data de 14 noiembrie 2013, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. Cluj și C. și (în calitate de succesoare a D.), obligarea pârâtei C. la modificarea celor patru Informații tarifare obligatorii - eliberate în favoarea sa pentru patru categorii de produse, conform cererilor înregistrate la pârâtă din 2011, și obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii, în temeiul art. 8 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 6.923,58 lei pentru fiecare lună de întârziere în emiterea celor patru ITO-uri, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea efectivă a acestor decizii vamale.

A arătat reclamanta că, prin cele patru cereri formulate către pârâtă, a solicitat, în baza art. 36, 38 raportat la art. 37 și 33 C. vam., art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 și Regulamentul CEE nr. 2454/1993, emiterea unor noi ITO, pentru șapte categorii de produse pe care le importă în mod curent din afara Uniunii Europene, comercializarea acestei categorii de produse constituind obiectul principal de activitate al societății.

Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 421 din 26 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/33/2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că bunurile care fac obiectul celor patru ITO emise inițial în favoarea reclamantei, au fost greșit încadrate de către aceasta, conform regulilor de interpretare ale Nomenclaturii combinate și a sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, anexă la Legea nr. 98/1996.

În conformitate cu regulile generale de aplicare 3b, în cazul în care produsul este complex, cuprinzând mai multe componente, încadrarea se face conform funcției principale a ansamblului. În speță, așa cum au reținut și instanțele sesizate și cum a demonstrat fără putință de tăgadă raportul de expertiză întocmit în acea cauză, încadrarea corectă este cea făcută de către reclamantă, funcția principală fiind cea de aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor, respectiv aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor și imaginilor, toate produsele provenind din memory stik-uri, dezvoltate tehnologic.

Susținerile făcute de către pârâtă, în sensul că aceste produse nu ar trebui încadrate conform Taric la încadrarea 8519.81.25 care are descrierea altor aparate, tocmai pentru a permite încadrarea aparatelor noi apărute pe piață, cum sunt cele din speță, au fost considerate nelegale și nefondate, instanța reținând faptul că este vădit netemeinică și nelegală susținerea că în privința acestor produse nu este aplicabilă Regula 3b.

A mai arătat reclamanta că, în raporturile sale cu pârâta s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că produsele din categoria MP3 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.27 așa cum a susținut nelegal pârâta, produsele din categoria MP4 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.21 iar produsele din categoria Transmițătoare FM se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.25.

S-a mai precizat că, ulterior pronunțării deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 decembrie 2010 publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 26 februarie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că produsele din această categorie conform normelor vamale „sunt excluse de la aplicarea codului 8521 în măsura în care judecătorul național a stabilit că funcția principală ce caracterizează ansamblul este de înregistrare și reproducere a sunetului”.

În ceea ce privește petitul doi al acțiunii, a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune interese compensatorii de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la emiterea ITO modificate raportat la faptul că, datorită încadrării tarifare greșite făcute de către D. prin ITO emise inițial, plătește o taxă vamală mai mare (6% în loc de 2%), fapt care generează societății o pierdere medie anuală de 83.083 lei.

Curtea de Apel Cluj a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară, întocmită de expert E., având următoarele obiective:

- dacă produsele care fac obiectul cererii de modificare ITO au aceeași funcție principală de dispozitiv digital de stocare și reproducere a sunetului, ca și cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj;

- dacă, din punct de vedere tehnic, produsele care fac obiectul cererii de modificare a ITO, sunt similare cu cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj și pot fi încadrate în categoria MP3 Player;

- dacă produsele care face obiectul cererii de modificare ITO au aceeași funcție principală de dispozitiv digital de stocare și reproducere a sunetului, ca și cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj;

- dacă, din punct de vedere tehnic, produsele care fac obiectul cererii de modificare a ITO sunt similare cu cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj și pot fi încadrate la categoria MP4 sau MP5 Player.

Prin sentința civilă nr. 524 din 25 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantă, a obligat pârâta C. să modifice cele 4 Informații tarifare obligatorii, respectiv Informații tarifare obligatorii eliberate în favoarea reclamantei pentru patru categorii de produse conform cererilor înregistrate de pârâtă din 2011, a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata daunelor interese în cuantum de 6.923,58 lei pentru fiecare lună de întârziere și a obligat pârâta C. să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 35.000 lei.

Instanța a reținut ca pertinente statuările Ordonanței Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 decembrie 2010 publicată Jurnalul Oficial al Consiliului Europei din 26 februarie 2011, conform cărora „sunt excluse de la aplicarea codului 8521 playerele MP3/Multimedia, în măsura în care judecătorul național a stabilit că funcția principală ce caracterizează ansamblul este de înregistrare și reproducere a sunetului”.

Pârâta C. a contestat temeinicia solicitările reclamantei, susținând că produsele ce fac obiectul celor 4 cereri nu sunt identice cu cele supuse analizei tehnice efectuate în cadrul Dosarului nr. x/33/2009, însă Curtea de Apel Cluj a validat concluziile expertizei tehnice de specialitate întocmite de expert E. și concluziile expertului asistent G., concluziile experților fiind convergente.

Instanța de fond a luat act de cele relevate în expertiză, în sensul în care produsele care fac obiectul cererii de modificare a ITO au aceeași funcție principală de dispozitiv digital de stocare și reproducere a sunetului, ca și cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009.

Nu au fost încuviințate obiecțiunile formulate de pârâta B. Cluj-Napoca la raportul de expertiză, care a criticat faptul că nu s-au indicat sursele bibliografice la care s-a raportat specialistul, reținându-se că ceea ce trebuie analizat este documentația tehnică a produselor în litigiu, care este emisă de către producători și care a fost anexată la acestea, cu atât mai mult cu cât aspectele de natură tehnică au fost amplu discutate în cadrul raportului de expertiză în Dosarul nr. x/33/2009, liniile directoare trasate în dosarul respectiv trebuind a fi respectate.

Reținând concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul E., precum și cele ale expertului asistent G., Curtea de apel a apreciat ca întemeiate susținerile reclamantei, în sensul că s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că produsele din categoria MP3 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.27, cum susține nelegal pârâta, că produsele din categoria MP4 Player se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.21, iar produsele din categoria Transmițătoare FM se încadrează corect la poziția 85.19 și nu la poziția 85.25.

Astfel, s-au apreciat nefondate apărările pârâtei în sensul că produsele obiect al ITO din speță ar face parte din alte categorii, deoarece produsele de acest tip poartă diverse denumiri, în raport cu funcțiile auxiliare adăugate, funcția de bază rămânând aceea de aparat MP3 Player sau versiunea evoluată de MP4 Player, adică aparat de înregistrare și reproducere a sunetului, căruia nu îi este aplicabil codul 85.21.

În răspunsul la obiectivul nr. 2 al expertizei, instanța a reținut observația expertului în sensul că „denumirea MP3 Player este una generică care semnifică o modalitate eficientă de împachetare a semnalelor audio și digitale și de eliminare a sunetelor care nu pot fi percepute de către urechea umană”, implicit încadrarea în categoria MP3 Player atrăgând și incidența ordonanței Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 decembrie 2010 publicată în Jurnalul Oficial al Consiliului European din 26 februarie 2011.

Curtea de Apel Cluj a achiesat susținerilor reclamantei, conformă cărora raționamentul reținut în dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene este pe deplin aplicabil și în speță unde, pentru produsele în discuție, s-a stabilit irevocabil faptul că funcția principală a ansamblului este de aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor, respectiv aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor și imaginilor. Simplul fapt că produse din aceeași categorie poartă denumiri diferite, ținând cont de funcțiile suplimentare pe care le oferă, nu alterează cu nimic posibilitatea de a aplica identic raționamentul Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în speță, dat fiind faptul că problema juridică este identică.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că se poate valida raționamentul conform căruia cele 4 ITO emise în favoarea reclamantei cu privire la produsele care au făcut obiectul deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție în cursul anului 2009, ignoră aceste reguli de interpretare a textelor legale incidente, încadrarea produselor fiind făcută în forma reținută ca nelegală prin decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție, și anume la pozițiile 85.27, 85.21 și 85.25.

Curtea de apel a reținut că, în ceea ce privește efectele produse de lucrul judecat, acestea au fost evidențiate în doctrină ca fiind negativ și pozitiv, primul asigurând imutabilitatea verificării jurisdicționale urmată de tranșarea chestiunii litigioase printr-o hotărâre, garantându-se astfel imposibilitatea rediscutării aceluiași litigiu, după rezolvarea lui definitivă și irevocabilă, autoritatea de lucru judecat apropiindu-se de principiul bis de eadem renesit actio (interdicția reluării aceluiași litigiu între aceleași părți).

Astfel, s-au apreciat a fi corecte susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că aspectele tranșate în mod irevocabil, urmare a Deciziei nr. 421/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, nu pot fi ignorate și trebuie respectate și în prezentul cadru procesual, respectiv prezumția lucrului judecat.

A mai reținut instanța că acțiunea reclamantei este întemeiată și datorită faptului că modificarea ITO este permisă, atât de dispozițiile C. vam. (art. 36, 38 rap. la art. 37 și 33), cât și de dispozițiile art. 12 din Regulamentul CEE nr. 2913/1992 și, mai ales, de dispozițiile de principiu ale art. 243 al Regulamentului nr. 2913/1992.

Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, de care a înțeles să se prevaleze reclamanta, s-a statuat în sensul în care operatorul economic interesat are posibilitatea de a obține modificarea ITO atunci când aceasta nu mai corespunde cu interpretarea actuală a normelor vamale, neputându-se reține nici apărările pârâtei în sensul în care modificarea ITO nu ar putea fi posibilă decât dacă a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară pe această temă, întrucât, prin considerentele deciziei pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din 14 aprilie 2011 în Dosarele conexate nr. x/2009 și nr. x/2009, se stabilește competența exclusivă a instanței naționale de a determina clasificarea corectă a produsului conform dispozițiilor Nomenclaturii combinate.

În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele interese în cuantum de 6.923,58 lei pentru fiecare lună de întârziere, Curtea de apel a apreciat că nu există indicii suficiente pe baza cărora să poată constata, încă din această fază, o rezistență a autorității în punerea în executare a dispozițiilor date, care să nu poată fi înfrântă decât în maniera previzionată de către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, pârâta B. Cluj-Napoca, succesoare în drepturi și obligații a fostei H. Cluj, a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., solicitând modificarea, în parte, a hotărârii recurate și, pe cale de consecință, respingerea în tot a acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată, nefondată și neprobată și exonerarea pârâtelor de a modifica cele 4 informații tarifare obligatorii, precum și de la plata cheltuielilor de judecată.

Susține recurenta-pârâtă că, din considerentele Deciziei nr. 4714 din 9 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Dosarul nr. x/22/2011, a înțeles că, în rejudecare, Curtea de Apel Cluj va trebui să cerceteze fondul cauzei, administrând toate probele impuse de o cercetare judecătorească a litigiului dintre părți, însă instanța de fond a făcut o confuzie între celeritatea soluționării unei cereri și urgența ei.

Apreciază că faza cercetării judecătorești nu trebuia să fie îndeplinită cu o rapiditate superficială, obiecțiunile sale la raportul de expertiză fiind respinse de instanță care, în opinia sa, s-a antepronunțat, nerespectând principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

Arată că, din documentarea făcută prin simpla accesare a internetului, a rezultat că modulatoarele FM sunt denumite și comercializate ca atare de producătorii acestora ca fiind, în principal, dispozitive electronice de transmitere a datelor aflate pe un dispozitiv de stocare, care se comercializează separat și independent de modulator în sine și care nu au capacitate de stocare și redare. MP5 Playerul are funcție video, reproducând fișiere în format de imagine, fiind astfel un produs diferite de aparatele MP3 și MP4 Player expertizate în anul 2009, care suportau doar fișiere audio și nu avea funcția de înregistrare de imagini.

Susține recurenta că autoritatea vamală era în imposibilitate obiectivă de a modifica cele 4 ITO, nu numai prin prisma dispozițiilor C. vam. comunitar, dar și prin prisma faptului că totul a pornit de la clasificarea tarifară a aparatului MP3 Player, în legătură cu care țările membre Uniunii Europene, prin autoritățile vamale proprii, aveau poziții diferite.

Comisia Europeană a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (Uniunea Europeană) nr. 1126/2012 din 26 noiembrie 2012 privind clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată, publicat în Jurnalul Oficial al Consiliului European din 01 decembrie 2012, nr. L/331/11, prin care s-a stabilit că, în privința aparatelor MP3 Player, se face clasificarea lor pe baza Regulilor generale 1 și 6 pentru interpretarea Nomenclaturii combinate, a Notei 3 la secțiune XVI, precum și în baza textului Codurilor NC, funcția principală a aparatului fiind recepția de radiodifuziune, combinată cu înregistrarea și reproducerea sunetului, aparatul trebuind clasificat la codul NC ca alte aparate de recepție pentru radiodifuziune, combinate cu un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului.

Astfel, Ordonanța Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată stabilește doar excluderea MP3 Player-ului de la poziția 8721 în anumite condiții care urmează a fi stabilite de instanța națională, nestabilind o altă încadrare tarifară pentru acest produs.

Referitor la prezumția puterii de lucru judecat, apreciază recurenta că instanța fondului a reținut în mod greșit că este incidentă, Dosarul nr. x/33/2009 referindu-se la mărfuri diferite de cele prezentate autorității vamale pentru modificarea ITO, din punctul său de vedere expertiza administrată în cauză fiind superficială și părtinitoare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului;

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prima instanță expunând, în mod convingător, argumentele care au determinat formarea opiniei sale, prezentând în cuprinsul hotărârii toate elementele care au condus la concluzia că acțiunea este întemeiată, soluție împărtășită și de Înalta Curte.

De asemenea, prima instanță a urmat îndrumările Deciziei nr. 4714/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a cerceta fondul cauzei prin analizarea condițiilor și încadrării tarifare a produselor ce fac obiectul prezentului litigiu, precum și a dovezilor că funcția produselor din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 09 decembrie 2010 este identică cu cea a aparatelor importate în cauză pentru o încadrare tarifară corectă.

La dosar au fost atașate cererile pentru care s-a solicitat modificarea celor 4 ITO, respectiv, ITO, eliberate în favoarea reclamantei pentru patru categorii de produse conform cererilor înregistrate la pârâtă din 2011, și a fost administrată proba cu expertiza tehnică de specialitate, cu obiectivele reținute anterior, la pct. 1 al prezentei decizii.

Proba cu expertiza tehnică de specialitate a fost pusă în discuția părților. Obiectivele expertizei au fost formulate de reclamantă. Pârâta a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la acestea, însă poziția sa, exprimată prin răspunsul depus la data de 5 aprilie 2013 (filele 62-63 dosar fond), a fost în sensul respingerii cererii reclamantei de încuviințare a probei cu expertiza tehnică în specialitatea electronică, fără, însă, a combate, efectiv, obiectivele formulate de reclamantă sau a propune alte obiective.

De asemenea, în cursul efectuării expertizei de către expertul desemnat de instanță, recurenta-pârâtă, deși a fost convocată pentru a participa la întocmirea lucrării și pentru a-și expune punctul de vedere, nu a dat curs invitației expertului.

După efectuarea lucrării de către expertul desemnat, E. Viorel, precum și de către expertul parte încuviințat reclamantei, G., raportul expertizei a fost comunicat recurentei-pârâte B. Cluj-Napoca, aceasta formulând obiecțiuni prin care a solicitat comunicarea sursei informațiilor din raportul de expertiză (bibliografia accesată) și justificarea răspunsurilor la obiective cu documentația și bibliografia aferentă.

Instanța de fond a pus în discuția părților obiecțiunile formulate de pârâtă și, apreciind că expertul numit a ținut cont de materialul documentar atașat la dosar și a răspuns punctual tuturor obiectivelor expertizei, a respins obiecțiunile formulate.

Prin urmare, nu se pot reține susținerile recurentei-pârâte B. Cluj-Napoca în sensul că faza cercetării judecătorești ar fi fost îndeplinită cu o rapiditate superficială sau că instanța fondului s-a antepronunțat, nerespectând principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

În ceea ce privește restul criticilor prezentate de recurentă privind fondul acțiunii, după cum s-a reținut și în primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 4714 din 9 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție de casare a primei hotărâri pronunțate în cauză, obiectul litigiului dedus judecății vizează art. 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a C. vam. comunitar.

Potrivit acestor prevederi din regulament, informațiile obligatorii încetează să mai fie valabile, în cazul informațiilor tarifare

i) atunci când se adoptă un regulament și informațiile nu mai sunt conforme cu dispozițiile de drept astfel stabilite;

ii) atunci când nu mai sunt compatibile cu interpretarea unuia din nomenclatoarele menționate la articolul 20 alineatul (6):

- la nivelul Comunității, prin modificarea notelor explicative din Nomenclatura Combinată sau printr-o hotărâre a Curții de Justiție a Comunităților Europene;

- la nivel internațional, printr-un aviz de încadrare sau printr-o modificare a notelor explicative din Nomenclatura Sistemului Armonizat de Descriere și Codificare a Mărfurilor, adoptată de Organizația Mondială a Vămilor înființată în 1952 sub numele de „Consiliul de Cooperare Vamală”;

iii) atunci când este revocată sau modificată în conformitate cu art. 9, cu condiția ca revocarea sau modificarea să fie notificată titularului.

Reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ obligarea pârâtei C. (prin preluarea activității D.) la modificarea unui număr de patru Informații Tarifare Obligatorii, pentru patru categorii de produse pe care aceasta le importă în mod curent din afara Uniunii Europene, comercializarea acestei categorii de produse constituind obiectul principal de activitate al societății.

În acest sens s-a prevalat de dispozițiile art. 243 din Regulament potrivit cărora orice persoană are dreptul de a introduce o acțiune împotriva deciziilor luate de autoritățile vamale cu privire la aplicarea legislației vamale și care o privesc direct și individual.

Așa cum s-a reținut prin Hotărârea din 14 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Consiliului Europei, art. 12 alin. (5) lit. a) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a C. vam. comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 decembrie 1996, și art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) a treia liniuță din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 12/97 al Comisiei din 18 decembrie 1996, trebuie interpretat în sensul că autoritățile vamale sunt obligate să emită informații tarifare obligatorii conforme Notelor explicative la Nomenclatura combinată.

Dacă apare un dezacord între aceste autorități și operatorii economici privind conformitatea respectivelor note cu Nomenclatura combinată și privind clasificarea mărfurilor, acești operatori au posibilitatea de a introduce o acțiune la autoritatea competentă în temeiul art. 243 din Regulamentul nr. 2913/92, cu modificările ulterioare.

Când există un dezacord între autoritățile vamale și operatorul economic, acesta din urmă are dreptul să se adreseze instanței de judecată naționale care trebuie să verifice condițiile prevăzute la art. 12 și conformitatea notelor menționate cu NC și cu privire la clasificarea mărfurilor.

Recurenta-pârâtă a apreciat că în cele 4 ITO la descrierea mărfurilor se face vorbire despre Modulatoare FM și Transmițătoare FM cu funcția MP3, respectiv de aparate MP5 Media Player, conform informațiilor, datelor și documentelor furnizate de însăși intimata-reclamantă, prin cererile formulate în vederea emiterii informațiilor tarifare obligatorii.

Intimata-reclamantă a pretins că bunurile care fac obiectul celor 4 ITO emise inițial în favoarea sa au fost greșit încadrate de către D. conform regulilor de interpretare ale Nomenclaturii combinate și a Sistemului Armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, Anexa la Legea nr. 98/1996. Contestă că produsele ar face parte din alte categorii deoarece produsele din această categorie poartă diverse denumiri, în funcție de funcțiile auxiliare adăugate, funcția de bază rămânând aceea de aparat MP3 Player (sau versiune evoluată MP4 Player) - adică aparat de înregistrare și reproducere a sunetului, căruia nu îi este aplicabil codul.

Prin Decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 421 din 26 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/33/2009, s-a stabilit faptul că încadrarea tarifară corectă a acestor produse se face după funcția lor principală de aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor, respectiv aparate de înregistrare și reproducere a sunetelor și imaginilor.

Obiectivele expertizei tehnice de specialitate administrate în prezenta cauză au fost formulate punctual, cu referire la produsele care fac obiectul cererii intimatei-reclamante de modificare a celor 4 ITO, solicitându-se a se stabili dacă produsele au aceeași funcție principală de dispozitiv digital de stocare și reproducere a sunetului, dacă sunt similare din punct de vedere tehnic cu cele ce au făcut obiectul expertizei întocmite în Dosarul nr. x/33/2011.

S-a relevat că produsele menționate îndeplinesc funcția de dispozitive electronice de stocare și redare a sunetelor cu ajutorul aparatelor de radiorecepție și sunt cunoscute sub denumirea generică de „FM transmitter”. S-a indicat că aceste produse prezintă aceeași funcție de bază ca și produsele de tip MP3 player, respectiv MP4 player, diferențele fiind la nivelul interfeței (opționale, în funcție de model) de redare a sunetelor, astfel: pentru FM transmitter unitatea sonoră de ieșire (interfața de redare a sunetului) este un dispozitiv electronic de emisie în radio frecvență de putere mică și rază mică de propagare (cu o putere de ordinul nW, sau cel mult sute de µW si o rază nominală de propagare de 10 m, maximum 25 m), astfel încât utilizatorul să poată asculta informația stocată cu ajutorul unui aparat de radiorecepție în unde FM, fără a deranja sau perturba recepția altor utilizatori de aparate de emisie-recepție în benzile alocate transmisiilor de radiodifuziune sau de televiziune. Acesta este și unul din motivele pentru care nu putem vorbi, în cazul acestor aparate, de transmisii radiofonice sau de televiziune având în vedere raza lor mică de propagare a semnalului electro-magnetic. Aceste produse funcționează cu o unitate logică de prelucrare a informației de tip microcontroler și nu de tip microprocesor.

Totodată, produsele care fac obiectul cererii de modificare a ITO, sunt similare cu cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj și pot fi încadrate la categoria MP3 player, ele fiind analizate în secțiunea 5.2., cap. I.C. și I.A.

Experții au mai arătat că produsele care fac obiectul cererii de modificare a ITO au aceeași funcție principală de dispozitiv digital de stocare și reproducere a sunetului și imaginilor, ca și cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj.

Produsele menționate îndeplinesc funcția de dispozitive electronice digitale de stocare și reproducere a sunetelor și a datelor digitale stocate după forma sau modul de clasificare a fișierelor digitale în care aceste date au fost codificate/formatate/stocate și sunt cunoscute sub denumirea generică de „MP3 player”. Aceste produse funcționează cu o unitate logică de prelucrare a informației de tip microcontroler.

Ele sunt similare cu cele care au făcut obiectul expertizei întocmite de către expert F. în Dosarul nr. x/33/2009 al Curții de Apel Cluj și pot fi încadrate la categoria MP4 sau MP5 player. Conform fișelor tehnice anexate, produsele menționate au o capacitate de stocare de maximum 1,85 - 1,9 GB din cei 2 GB menționați în prospectul comercial (în general, pentru aceste aparate un minimum de 100 MB - 150 MB de memorie sunt necesari pentru buna funcționare a echipamentului electronic, respectiv pentru stocarea programelor software proprii aparatului) și pot înregistra maximum 200 minute video format MPEG 4 la o calitate medie de 720/576 pixeli și o viteză de redare compatibilă cu formatul MPEG 4 de 100 ips (imagini pe secundă, cameră video 1,3 Mega pixeli), sau pot stoca maximum 1.040 fotografii digitale cu rezoluția medie de 2 MB. Aceste produse sunt cunoscute sub denumirea comercială de MP4 player sau MP5 player, în funcție de firma constructoare.

Prin urmare, cele 4 ITO emise în favoarea reclamantei cu privire la produsele care au făcut obiectul deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție, în cursul anului 2009, ignoră aceste reguli de interpretare a taxelor legale incidente, încadrarea produselor fiind făcută în forma reținută ca nelegală prin decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție și anume la pozițiile 85.27,85.21 și 85.25.

În ceea ce privește invocarea Regulamentului nr. 1126/2012 al CE de către recurentă, în sensul că produsele care fac obiectul cauzei au fost considerate ca având funcția principală de aparate de recepție de radiodifuziune, nu poate fi reținută de instanța de control judiciar pentru că se referă la alt tip de produse.

Astfel, respectivele aparate trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv, „multifuncțional portabil, alimentat cu baterie, cu dimensiuni de aproximativ 9 × 5 × 1 cm, care include un afișaj color cu cristale lichide cu rezoluția de 320 × 240 de pixeli și diagonala ecranului de aproximativ 5 cm (2,2 inci), un microfon, o memorie integrată de 4 GB, un tuner FM, o interfață USB, un conector cască, butoane de control”. De asemenea, același regulament prevede că aparatul trebuie clasificat după funcția principală pe care o îndeplinește.

Produsele în cauză, modulatoare FM, nu au afișaj, nu au tuner FM, nu au conector cască, iar produsul MP5 Player are memoria de 8 GB, având funcție principală de stocare și reproducere sunete și imagini.

În ceea ce privește motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond a reținut în mod greșit incidența prezumției puterii de lucru judecat, Înalta Curte nu poate reține susținerile recurentei-pârâte în sensul că Dosarul nr. x/33/2009 se referă la mărfuri diferite de cele prezentate autorității vamale pentru modificarea ITO, în raport cu concluziile expertului desemnat de instanță și ale expertului parte, concluzii care în mod corect au fost validate de prima instanță.

Recurenta-pârâtă încearcă să combată concluziile experților specialiști „prin simpla accesare a internetului”, fără, însă, a aduce argumente tehnice de aceeași valoare cu cele expuse în expertiza administrată în cauză.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, neputându-se reține incidența motivelor de recurs invocate de recurent.

În raport cu dezlegarea dată recursului, față de cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 de lei, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă a depus în dovedirea acestor cheltuieli doar două facturi, din 06 octombrie 2014 (onorariu avocat din 2014) și, respectiv, din 02 februarie 2015 (onorariu avocat din 2015), ambele în valoare de 2.500 lei.

Din extrasele de cont depuse alături de aceste facturi nu reiese că tranzacțiile respective ar atesta onorariul achitat cu privire la serviciile prestate în prezentul dosar, astfel că sumele evidențiate nu vor fi avute în vedere la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, care va fi încuviințat în sumă de 5.000 lei.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefundat, și va obliga recurenta să plătească intimatei-reclamante suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 524 din 25 octombrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei-reclamante SC A. SRL suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.