ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 688/2018

Ședința publică din data de 6 martie 2018

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C. rezilierea contractului de închiriere nr. x/22.06.1999 ce a avut ca obiect o pivniță situată în imobilul din Brașov, str. x, obligarea pârâților la evacuarea respectivului imobil și plata chiriei datorată din noiembrie 2012 până la momentul eliberării spațiului închiriat, respectiv 91,43 RON pentru perioada noiembrie 2012 - februarie 2014 și, în continuare, câte 5,36 RON/lună până la evacuarea efectivă a spațiului, precum și penalități de 10,51 RON.

Prin sentința civilă nr. 10703 a Judecătoriei Brașov, secția Civilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților B. și C..

S-a constatat reziliat de drept contractul de închiriere nr. x/22.06.1999 încheiat între părți.

S-a dispus evacuarea pârâților din spațiul pivniță în suprafață de 5,74 mp ce a făcut obiectul închirierii prin contractul nr. x/22.06.1999.

Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 91,43 RON reprezentând chirie restantă, 10,51 RON penalități contractuale de întârziere, la care se va adăuga suma de 5,36 RON/lună, calculată de la 01.03.2014 până la data evacuării spațiului.

Au fost obligați pârâții să achite reclamantei suma de 20 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții B. și C., care a fost soluționat prin decizia nr. 677/2015 din 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în sensul respingerii ca nefondat.

Pârâții B. și C. au formulat recurs împotriva acestei hotărâri.

Prin decizia civilă nr. 61/R din 15 februarie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâți împotriva deciziei nr. 677/2015 din 9 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

La data de 25 iulie 2017, revizuenții B. și C. au formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 61/R din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 296/R din 7 septembrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis cererea de revizuire și a schimbat în tot decizia civilă nr. 61/R din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, în sensul respingerii excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu. A fost fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 septembrie 2017.

În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că, cererea de revizuire este admisibilă raportat la decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.. Totodată, s-a constatat că, prin decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582 din 20.07.2017, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de D. în dosarul nr. x/2014 și de B. și C. în dosarul nr. x/2013 ale Curții de Apel Brașov, secția civilă și s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia civilă nr. 370/R/2017 din 5 octombrie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de către recurenții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 677/2015 a Tribunalului Brașov, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a reținut în esență că, potrivit art. 97 pct. 1, art. 483 alin. (3) C. proc. civ., raportat la considerentele deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, competența de soluționare a recursului aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu instanței ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

La data de 22 noiembrie 2017, cererea de recurs formulată de B. și C. împotriva deciziei civile nr. 677/2015 din 9 iunie 2015 a Tribunalului Brașov, secția I civilă a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta fiind calificată la termenul de astăzi ca fiind cerere de revizuire.

Examinând, cu prioritate, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cererii de revizuire, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă reține următoarele:

Înalta Curte constată că a fost învestită cu o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., prin care, revizuenții B. și C. au susținut că, prin decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate cu privire la pragul valoric, constatându-se astfel că, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

În consecință, s-a susținut că recursul promovat de B. și C. este admisibil, motiv pentru care s-a solicitat schimbarea în tot a deciziei nr. 61/15.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în sensul rejudecării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 677/2015 a Tribunalului Brașov. Totodată, s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei civile nr. 677/2015 pentru motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea apelului și respingerea acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

În speță, este incidentă prima teză, în sensul că, instanța trebuia să se pronunțe asupra cererii printr-o singură hotărâre, în sensul admiterii revizuirii și schimbării deciziei atacate. Altfel spus, instanța care judecă revizuirea admite revizuirea dacă aceasta are drept consecință schimbarea hotărârii atacate, deoarece aceasta este regimul soluției trasat de art. 513 alin. (4) taza inițială C. proc. civ.

În schimb, Curtea de apel Brașov, secția Civilă, prin decizia nr. 296 din 7 septembrie 2017 a admis cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și C., a schimbat în tot decizia civilă nr. 61/R din 15 februarie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția Civilă, în sensul respingerii excepției inadmisibilității recursului, invocată de instanță din oficiu. Totodată, a stabilit termen pentru judecarea recursului la data de 28 septembrie 2017.

Totuși, chiar dacă instanța legal învestită, care și-a reținut competența asupra revizuirii, în temeiul art. 510 C. proc. civ., a procedat la judecarea etapizată a revizuirii, aceasta va judeca recursul declarat împotriva deciziei nr. 677/2015 din 9 iunie 2015, deoarece, prin efectul determinat de "schimbarea în tot a deciziei nr. 61/R din 15 februarie 2016" aceasta se află tot în procedura revizuirii, judecând recursul în această procedură.

Prin urmare, nu se poate reține că după admiterea revizuirii instanța se află învestită cu un recurs, deoarece recursul a fost soluționat prin decizia nr. 61/R din 15 februarie 2016, ci este investită cu aceeași revizuire care intră, în conformitate cu procedura aplicată de curtea de apel, într-o a doua etapă, cea de după anularea acestei decizii.

Așadar, Înalta Curte constată că a fost învestită prin declinare cu o cerere de revizuire iar nu cu un recurs, întrucât, în speță, nu a fost finalizată procedura revizuirii, care nu poate fi scindată după concepția aplicată de instanța legal sesizată cu această cerere.

Verificându-și proprie competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., în ipoteza cazului de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, aceasta fiind Curtea de Apel Brașov.

Cum în acest caz competența instanței este de ordine publică, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit art. 131și 132 C. proc. civ., competența de soliționare a revizuirii revine Curții de Apel Brașov, secția Civilă.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11, art. 510 alin. (1) și art. 513 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și să decline competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții B. și C., în favoarea Curții de Apel Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuenții B. și C. împotriva deciziei civile nr. 677/2015 din 9 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Brașov.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 martie 2018.