ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3233/2019

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor, solicitând admiterea acțiunii și pe cale de consecință, anularea deciziei obligatorie cu numărul de referință x din 8 ianuarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziția tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F.-D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia -Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informație Tarifară Obligatorie cu numărul de referință x din 8 ianuarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziția tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informație Tarifară Obligatorie cu numărul de referință x din 14 februarie 2014 produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. D.G.V. la subpoziția tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei pârâta A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; anularea deciziei - Informație Tarifară Obligatorie cu numărul de referință x din 14 februarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F.-D.G.V. la subpoziția tarifară 8701 9090 din NC; să fie obligată pârâta A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia -Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; să se dispună anularea deciziei - Informație Tarifară Obligatorie cu numărul de referință x din 14 februarie 2014 pentru produsele x marca x tip CF x emisă de pârâta A.N.A.F. - D.G.V. la subpoziția tarifară 8701 9090 din NC; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. să emită în favoarea reclamantei decizia - Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC pentru produsele x marca x tip CF x; obligarea pârâtei A.N.A.F. - D.G.V. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune și a cheltuielilor efectuate în procedurile prealabile.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 422 din 20 octombrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. SRL, cu sediul în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor, și în consecință:

- a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei Informație Tarifară Obligatorie la subpoziția tarifară 87019011 din NC pt. produsele x marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x; marca x tip CF x, a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 102645/STVI din 20 august 2014, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 46.450 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Instanța de fond a reținut că A. SRL a solicitat anularea a 5 ITO cu numerele x din 8 ianuarie 2014, x din 8 ianuarie 2014, x din 14 februarie 2014, x din 14 februarie 2014, x din 14 februarie 2014 emise de DGV și obligarea paratei la emiterea unor noi ITO cu încadrările tarifare solicitate de reclamanta, cu cheltuieli de judecata.

Reclamanta A. SRL a arătat, cu privire la capătul de cerere de anulare a celor 5 ITO că, prin acțiunea introductivă a solicitat anularea celor 5 ITO-uri deoarece pârâta ANAF - DGV atunci când a emis cele 5 ITO-uri, în mod eronat a încadrat tarifar produsele importate de ea subscrisa x CF x, x CF x, x CF x, x CF x și x CF x la subpoziția tarifară 8701 9090 din Nomenclatura Combinată, care atrage taxe vamale în cotă de 7%.

Aceste produse trebuiau clasificate, pe baza caracteristicilor tehnice ale acestora, la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC, care atrage taxe vamale în cotă de 0%, motiv pentru care a solicitat instanței ca, ulterior anularii celor 5 ITO, să oblige pârâta să emită în favoarea subscrisei ITO-uri pentru cele 5 modele la subpoziția tarifară 8701 9011 din NC.

Conform celor menționate în ITO-uri la rubrica 9 "Motivarea clasificării mărfurilor", pentru stabilirea codului tarifar pârâta a aplicat:

- Regulile Generale de Interpretare (RGI) a NC 1 și 6

- Prevederile Notei 2 de la Capitolul 87 din Anexa 1 la Regulamentul (UE) NR. 1001/2013 (p. 587) - conform căreia produsul se clasifică la poziția 8701 și nu la poziția 8703;

- Prevederile NENC aferent subpozițiilor 87019011 - 87019090.

Conform RGI nr. 1, clasificarea tarifară este legal determinată atunci când este în concordanță cu textul pozițiilor și notelor de secțiuni și de capitole.

RGI nr. 6 menționează "Clasificarea mărfurilor la subpozițiile unei aceleiași poziții se efectuează, în mod legal, cu respectarea textelor acelor subpoziții și a notelor de subpoziții, precum și, mutatis mutandis, cu respectarea regulilor anterioare, înțelegând prin aceasta că nu pot fi comparate decât subpozițiile aflate pe același nivel. În sensul acestei reguli, se utilizează și notele de secțiuni și capitole corespunzătoare, cu excepția cazului în care există dispoziții contrare".

Prevederile Notei 2 de la Capitolul 87 din Regulamentul (UE) NR. 1001/2013 (p. 587) arată că prin "tractoare", în sensul acestui capitol, se înțeleg vehiculele cu motor concepute în principal pentru a trage sau a împinge alte vehicule sau încărcături, chiar în cazul în care au unele amenajări accesorii, în legătură cu principala lor destinație, care să permită transportul de unelte, semințe, îngrășăminte etc.

NENC aferente subpozițiilor 8701 90 11 până la 8701 90 90 stipulează că: aceste subpoziții includ așa-numitele "vehicule pentru toate tipurile de teren", proiectate pentru a fi folosite ca tractoare, care prezintă următoarele caracteristici: un ghidon cu două mânere pe care se află comenzile pentru direcționarea vehiculului; direcționare realizată prin orientarea celor două roți din față și bazată pe un sistem de direcție de tipul celui folosit la autovehicule (principiul Ackerman);

- frânare pe toate roțile;

- ambreiaj automat și marșarier;

- motor special proiectat pentru utilizarea pe teren dificil și suficient de puternic la turație redusă pentru a remorca echipamente atașate;

- transmiterea puterii la roți prin arbori de transmisie, nu prin lanț;

- anvelope cu striații adânci, adaptate utilizării pe teren accidentat;

- un dispozitiv de cuplare de orice tip, de exemplu un cârlig de remorcare, proiectat pentru a-i permite vehiculului să tracteze sau să împingă cel puțin dublul masei uscate proprii;

- capacitate de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren. Această capacitate de remorcare poate fi atestată prin documentația tehnică, manualul de utilizare sau printr-un certificat emis de producător sau de o autoritate națională, care să specifice exact, în kilograme, capacitatea de remorcare și masa uscată (masa vehiculului, fără niciun fel de lichid, pasageri sau încărcătură) a vehiculului pentru toate tipurile de teren".

În urma încuviințării la data de 4 noiembrie 2014 de către instanță a probei cu interogatoriul pârâtei, aceasta prin răspunsul la interogatoriu depus la data de 20 noiembrie 2014 a precizat că viteza de deplasare a vehiculelor ar fi caracteristica care nu ar corespunde legislației în materie pentru ca cele 5 tipuri de vehicule să fie încadrate la subpoziția tarifară 8701 9011 din N.C.

Contrar celor afirmate de pârâtă, dispozițiile legale cuprinse în NENC pentru subpozițiile 8701 9011 - 8701 9050 nu prevăd ca vehiculele care se încadrează la aceste subpoziții să aibă în mod obligatoriu viteza limitată la 45 km/h, ci că vehiculele "au în mod normal" această viteză. Prin urmare, după modul de redactare dispoziția legală se încadrează în categoria normelor dispozitive permisive.

Pârâta în Adresele nr. x/2014, y/2014 a susținut în același sens, respectiv: sintagmele:

"în mod normal", "în general", au următoarea interpretare: în cazul în care aceste produse sunt în mod evident concepute pentru lucrări agricole sau forestiere, rămân clasificate la aceste subpoziții, chiar dacă o anumită caracteristică nu este strict în concordanță cu parametrii menționați în textul NENC (de exemplu, atingerea unei viteze maxime de 50 km/h de un vehicul care este evident tractor agricol/forestier, nu îi schimbă acestuia caracterul esențial acesta fiind clasificat ia subpozițiile 8701 90 11+8701 90 50.

Prin urmare, vehiculele importate îndeplinesc și această cerință din cuprinsul NENC, pentru ca acestea sa fie încadrate la subpoziția 8701 9011 N.C. Conform prevederilor NENC aferente subpozițiilor 8701 9011 - 8701 9090, pentru ca un vehicul sa poată fi încadrat atât la subpoziția 8701 9011 din N.C., cât și la subpoziția 8701 9090 din N.C, trebuie să aibă capacitate de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren.

Prin urmare, instanța va trebui să verifice dacă informațiile furnizate în privința capacității de remorcare au fost sau nu în concordanță cu marfa pentru care s-au emis cele 5 ITO. Așadar, produsele marca x tipul CF x, CF x, CF x, CF x, CF x au capacitatea de remorcare o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren.

Or, prin probațiunea administrată s-a făcut dovada existenței capacității de remorcare prevăzuta în legislația anterior amintită.

Astfel, în Certificatul și în Declarațiile emise, producătorul B. a afirmat că produsele în cauză au obiectiv o capacitate de remorcare sau împingere de cel puțin 2 ori greutatea lor proprie (fără frână). Doar pentru omologarea pe drumurile publice, capacitatea de remorcare este limitata la valoarea înscrisă în actul de omologare CE.

Totodată, concluziile expertizei încuviințată în cauză în specialitatea autovehicule, circulație rutiera, în urma verificării fizice și documentare a celor 5 tipuri de produse efectuate de către expertul principal și cel asistent, susțin că:

Cu privire la modelul x CF x:

- masa uscata a vehiculului este de 323 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip CF x, este de 646 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecința, se poate susține că vehiculul tip x tip CF x estet conform din în punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menționate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supozițiilor 870190H-87019090 și/sau supozițiilor B7019011-870190SO ori în în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1001/2003 al comisiei din octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x:

- masa uscata a vehiculului este de 340 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip CF x- S.A., este de 680 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecință, se poate susține faptul ca vehiculul tip x tip x este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menționate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supozițiilor 87019011-87019090 și/sau supozițiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87. p.587 din Anexa 1 la Regulamentul (UE) nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 340 kg;

- capacitatea de remorcare a vehiculului x tip CF x, este de 680 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecința, se poate susține faptul ca vehiculul tip x tip CF x (x6) este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dina mi ce ale criteriilor menționate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supozițiilor 87019011 - 87019090 și/sau supozițiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul CUE) nr. - 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la modelul x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 372 kg.

- capacitatea de remorca re a vehiculului x tip CF x, este de 744 kg, aceasta reprezentând dublul masei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecință, se poate susține faptul ca vehiculul tip x tip x tip CF x (x8) este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menționate în (1} notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supozițiilor 87019011 - 87019090 și/sau supozițiilor 87019011-87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul (UE} nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Cu privire la x CF x

- masa uscata a vehiculului este de 326 kg.

- capacitatea de remorcare a vehiculului tip x tip x, este de 652 kg, aceasta reprezentând dublul roasei uscate a vehiculului încercat;

- pe cale de consecință, se poate susține faptul ca vehiculul tip x tip CF x este conform din punct de vedere al prevederilor tehnico/dinamice ale criteriilor menționate în notele explicative ale Nomenclaturii combinate a Uniunii Europene aferente supozițiilor 87019011 - 87019090 și/sau supozițiilor 87019011 - 87019050 ori în nota 2 de la capitolul 87, p.587 din Anexa 1 la Regulamentul CUE) nr. 1001/2003 al comisiei din 4 octombrie 2013.

Pe cale de consecință, pe aspectul tehnic a capacității de remorcare trebuie dată eficienta concluziilor expertizei care confirmă Certificatul și Declarațiile emise de producătorul B.

Pârâta interpretează în mod greșit Raportul de expertiză susținând în cuprinsul Obiecțiunilor formulate (mai exact la pct. 10) că "Deși expertul afirmă că forța de încărcare admisibilă utilizata la încercări nu a depășit 6kN echivalent al masei de 600 kg, în final acceptă ca vehiculul poate tracta 646 kg, 680 kg, 680 kg, 744 kg, respective 652 kg".

Astfel cum a lămurit și expertul în cuprinsul Răspunsului la obiecțiuni depus în 8 septembrie 2015,capacitatea de remorcare a vehiculului (646 kg, 680 kg, 744 kg, respectiv 652 kg) nu este egal cu forța de încărcare la cuplaj (6kn-echivalent a 600 kg). Masă utilă transportată (ex:nisip) se distribuie ca forța în întreagă masa a remorcii, generând astfel o rezultantă a acesteia, care este forța de încărcare ce se regăsește distribuita la cuplaj. Masa transportat de remorcă generează o forță care este distribuită în întreaga structură a remorcii (osie, structura portantă, proțap) distribuind doar o parte în cuplaj.

Prin urmare, s-a demonstrat în timpul testelor dinamice efectuate de către expert (detaliate grafic și numeric prezentate în Anexele 1 și 2 la Raport) faptul că x-ul este echipat cu un cuplaj de remorcare a cărui sarcină de tracțiune de 6 kN nu a fost depășită, maximul atins a fost de 3 kn, în timp ce x-ul remorca 646 kg sau 680 kg sau 744 kg sau 652 kg de nisip, funcție de greutatea acestuia.

Totodată, din cuprinsul Obiecțiunilor la Raportul de expertiză formulate de către pârâtă, aceasta face trimitere la capacitatea de remorcare de 150 kg indicată în actul de omologare CE.

Prin urmare, trebuie făcuta distincție între:

- procedura încadrării tarifare a vehiculelor în Nomenclatura Combinată în UE, pe baza căreia se determina subpoziția tarifară și, pe cale de consecință, cuantumul taxelor vamale (vămuirea în sine) și

- procedura de înmatriculare pentru circulația pe drumurile publice cu aceste x-uri. Iar pârâta trebuie să înțeleagă că

- chestiunea înmatriculării este (atunci când și dacă clientul final decide) o etapă ulterioară vămuii, iar cerințele tehnice cerute pentru vămuire pot să difere de cele cerute de legislația privind înmatricularea acestor vehicule pentru a circula în siguranță pe drumurile publice.

- în vederea stabilirii încadrării tarifare a produselor nu interesează dispozițiile legale privind omologarea și înmatricularea vehiculelor rutiere;

- interesează numai legislația aferentă încadrării tarifare în NC arătata mai sus la pct. (l 1).

Certificatul de conformitate nu reprezintă înscrisul care trebuie avut în vedere în mod obligatoriu pentru încadrarea tarifară conform NENC și nici pentru eliberarea de ITO. Acesta este înscrisul necesar uneori și numai ulterior vămuirii și ulterior stabilirii încadrării tarifare în nomenclatura combinată a produsului importat.

Mai exact, certificatul de conformitate este necesar pentru omologarea produselor în vederea înmatriculării lor și pentru utilizarea rutieră pe drumuri publice.

Prin urmare, caracteristica tehnică a capacității de remorcare ce apare înscrisă în Certificatul de conformitate la 150 kg este limitată juridic pentru siguranța circulației rutiere. Această limitare reiese și din Declarațiile/Certificatele emise de către producătorul B.

Conform cap. 87 din acest Regulament, act normativ cu forță juridică obligatorie, vehiculele importate de reclamantă se clasifică la poziția tarifară 8701 (Tractoare) și nu la poziția 8703 (Autoturisme și alte autovehicule, proiectate în principal pentru transportul persoanelor (altele decât cele de la poziția 8702), inclusiv mașinile de tip " break" și mașinile de curse), așa cum corect a clasificat și pârâta în cuprinsul deciziilor ITO contestate.

2.2. Prin Sentința civilă nr. 189 din 16 iunie 2016, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Cluj formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor și a completat sentința în sensul că a admis excepția lipsei de obiect și a respins cererea de anulare a deciziilor privind cele 5 ITO emise de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor la subpoziția tarifară 8701 9090 NC.

Prima instanță a reținut că reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu ANAF - DGV Completarea Sentinței civile 422/2015 în sensul soluționării capătului de cerere prin anularea celor 5 informații tarifare obligatorii arătând că Curtea de Apel a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere respectiv și cu privire la excepția lipsei de obiect unită cu fondul la termenul din 4 noiembrie 2014.

Cererea de completare formulată de A. SRL este fondată în sensul art. 444 alin. (1) C. proc. civ., deoarece prin Sentința civilă 422 din 20 octombrie 2015 din Dosarul x/2014 a Curții de Apel Cluj, instanța a omis să se pronunțe cu privire la capătul de cerere privind anularea celor 5 ITO-uri emise la subpoziția tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată și cu privire la excepția lipsei de obiect unită cu fondul la termenul din 04 noiembrie 2014.

Astfel, Curtea a observat că reclamanta a înregistrat la Curtea de Apel Cluj o acțiune în contencios administrativ solicitând anularea a 5 informații tarifare obligatorii, și obligarea pârâtei să emită în favoarea reclamantei alte 5 informații tarifare obligatorii pentru cele 5 produse ITO al subpoziția tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată care nu atrage aplicarea de taxe vamale.

Direcția Generală a Vămilor a emis Decizia 1026485/STVI din 20 august 2014 prin care a anulat cele 5 informații tarifare obligatorii a căror anulare s-a cerut prin acțiunea introductivă, prin care au fost încadrate tarifar produsele importante la subpoziția tarifară 87019090 din Nomenclatura combinată ce atrăgea taxe vamale în cotă de 7%, ca urmare a unor neconcordanțe între prescripția produselor și documentația tehnică.

Reclamanta și-a completat acțiunea introductivă solicitând și anularea Deciziei 1026485/STVI din 20 august 2014 a Direcției Generale a Vămilor.

Prin Sentința civilă 422 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj a fost admisă în parte cererea reclamantei, a fost obligată pârâta să emită informațiile tarifare obligatorii la subpoziția tarifară 87019011 din Nomenclatura combinată și a fost respinsă cererea de anulare a Deciziei 102645 STVI din 20 august 2014. În considerentele sentinței se reține faptul că raportat la această decizie, la obiectul ei, instanța va respinge cererea de anulare.

Având în vedere faptul că cererea de anulare a deciziei a fost respinsă și această statuare poate face doar obiectul recursului la ICCJ se impune admiterea excepției lipsei de obiect deoarece respingându-se anularea deciziei,informațiile tarifare obligatorii contestate prin acțiune au rămas anulate de către Direcția Generală a Vămilor în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92.

3.1. Împotriva Sentinței civile nr. 422 din 20 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanta SC A. SRL și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor.

3.1.1. În ceea ce privește recursul pârâtei, aceasta solicită admiterea lui și casarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii în totalitate ca neîntemeiată și menținerii actelor atacate ca fiind temeinice și legale.

Sentința civilă recurată este în parte lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de fond reține în considerentele hotărârii atacate împrejurarea că dispozițiile legale cuprinse în NENC pentru subpozițile tarifare 8701 9011 - 8701 9050 nu prevăd că vehiculele care se încadrează la aceste subpoziții să aibă în mod obligatoriu viteza limitată la 45 km/h, ci că vehiculele au "în mod normal" această viteză, prin urmare dispoziția legală este una permisivă.

Pornind de la acest raționament și însușindu-și în totalitate concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, instanța de fond stabilește că bunurile în cauză prezintă caracteristicile stabilite de subpoziția tarifară 8701 9011 din NC.

Consideră că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale referitoare la încadrarea tarifară.

Prin actele administrative care fac obiectul cauzei, autoritatea vamală a stabilit încadrarea tarifară pentru produsele x marca x tip x.

Informațiile tarifare obligatorii se emit în conformitate cu prevederile art. 11 și 12 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului vamal Comunitar și ale art. 5 - 14 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/1992.

În România, pentru obținerea de informații tarifare obligatorii (ITO), solicitările se adresează în scris către structura specializată - respectiv Direcția Generală a Vămilor cu sediul în str. x, București în conformitate cu prevederile Capitolului II art. 12 din H.G. nr. 707/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României.

În fapt, prin Adresele nr. x din 1 aprilie 2013 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. x din 1 aprilie 2013, intimata a transmis un număr de 6 formulare de solicitări pentru emiterea de ITO pentru 6 tipuri de produse.

Prin Adresa x din 4 aprilie 2013 înregistrată la ANV cu nr. x din 5 aprilie 2013, intimata a furnizat informații suplimentare privind datele înscrise în formularele deja transmise.

În urma corelării informațiilor din adresele înregistrate la ANV cu nr. x din 1 aprilie 2013 și x din 5 aprilie 2013, s-a constatat ca sunt îndeplinite prevederile art. 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei cu privire la completarea solicitărilor de ITO.

În temeiul art. 6 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993 al Comisiei, ANV a introdus solicitările în baza de date a Comisiei UE și a notificat solicitantul, în aceeași zi (5 aprilie 2013), cu privire la acest fapt.

Deoarece clasificarea produselor care făceau obiectul solicitărilor de ITO era în discuție la nivel comunitar în cadrul unor reuniuni ale CCV, prin Adresa nr. x din 13 iunie 2013 Autoritatea Naționala a Vămilor (în prezent Direcția Generală a Vămilor) a transmis intimatei o notificare prin care i-au fost aduse la cunoștința aceste aspecte și în consecința s-a arătat ca la acest moment este în imposibilitate de a emite ITO solicitate.

Autoritatea vamală nu a făcut decât să pună în aplicare legislația în vigoare și procedura soluționării cererilor de ITO pentru mărfuri a căror clasificare este în discuție în cadrul Comitetului Codului Vamal, procedură a cărei respectare este monitorizată de către Comisia UE.

Având în vedere situația prezentata datorita căreia ITO solicitate nu puteau fi emise, ANV a notificat intimata în acest sens, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată și pentru a veni în sprijinul acesteia, a emis un punct de vedere referitor la clasificarea tarifară a produselor respective.

Ulterior acestei date, au fost adoptate la nivel comunitar decizii cu privire la determinarea clasificării tarifare a produselor denumite x și în JO seria x nr. x/2013 au fost publicate modificări ale Notelor explicative la Nomenclatura combinată (NENC) aferente subpozițiilor 8701 90 11 - 8701 90 90.

Prin aceste NENC sunt stabilite criteriile care determină clasificarea tarifară a produselor denumite x la subpozițiile respective.

Conform acestor NENC se aduc precizări suplimentare și se accentuează faptul că produsele care se clasifică la subpozițiile 8701 90 11 + 8701 90 50 trebuie să aibă caracteristici care să le facă în mod evident recunoscute ca fiind concepute pentru a fi utilizate pentru lucrări agricole sau forestiere.

Prin adresele nr. x intimata a transmis plângeri prealabile pentru ITO cu numărul de referință x și y emise în data de 8 ianuarie 2014, prevalându-se de dreptul de contestare potrivit art. 243 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar coroborat cu art. 268 din Legea nr. 86/2006 privind Codului Vamal al României și art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În susținerea plângerilor prealabile intimata a anexat informații constând din documente și declarații provenite de la producător, unele dintre aceste date nefiind prezentate în momentul solicitării de ITO, date care prin natura lor susțin punctul de vedere al autorității vamale exprimat prin clasificarea acestor vehicule în cadrul subpoziției 87019090.

Autoritatea vamala a răspuns plângerilor prealabile ale intimatei prin adresele nr. x, menținându-și punctul de vedere exprimat prin ITO emise.

Produsele care fac obiectul acestor ITO nu prezintă caracteristici conform cărora să fie evident recunoscute ca fiind concepute pentru lucrări agricole sau forestiere.

Vehiculele respective, conform informațiilor puse la dispoziție, nu sunt destinate a fi utilizate pentru efectuarea unor lucrări agricole sau forestiere.

Justificarea corectitudinii clasificării tarifare a produselor respective este expusă, pentru fiecare produs contestat în adresele autorității vamale nr. x.

În urma reanalizării documentației din care rezultă caracteristicile produselor în cauza, documentație pusă la dispoziție de intimata în anexa la cererile de ITO, s-a concluzionat că încadrarea tarifară a respectivelor mărfuri a fost corect determinată în conformitate cu prevederile legale, fapt pentru care plângerile au fost respinse.

Potrivit art. 10 punctul 3a) din Regulamentul CEE nr. 2454/93 al Comisiei privind dispozițiile de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, o ITO poate fi invocată numai de către titularul acesteia și produce efecte numai dacă mărfurile prezentate la vămuire corespund în toate privințele cu cele descrise în ITO.

Astfel, solicitantul are responsabilitatea de a informa în mod corect autoritatea vamala cu privire la bunurile asupra cărora solicita o ITO și de a depune documentația aferenta corespunzătoare, întrucât pe baza acestor informații și documente autoritatea competenta emite ITO.

Ulterior acestei corespondente cu intimata, Biroul vamal de interior Cluj a constatat că există neconcordanțe între mărfurile prezentate la vămuire de aceasta și cele descrise în ITO prezentate.

Intimata s-a prezentat la Biroul vamal de interior Cluj solicitând efectuarea operațiunilor de vămuire în baza ITO cu numerele de referință x, x, x. x și x - ITO pe care le considera nelegale și a căror anulare o solicita în prezenta cauzal

Din analiza descrierii bunurilor din ITO prezentate a rezultat faptul că acestea nu corespund cu informațiile din documentele prezentate la vămuire (certificatul de conformitate al vehiculului, specificații tehnice).

Astfel, potrivi informațiilor puse la dispoziție de către intimata atât în cererile de eliberare a ITO cât și în documentația anexă, fiecare din vehiculele tip x care au făcut obiectul respectivelor solicitări și a ITO emise "are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâne", informație necesară pentru stabilirea clasificării tarifare.

La momentul vămuirii, în cadrul documentației anexă la declarațiile vamale depuse de intimata au fost analizate și certificatele de conformitate ale vehiculelor, analiza în urma căreia s-a constatat ca vehiculele de tip x care au făcut obiectul solicitărilor de ITO au o capacitate de tractare mai mică decât dublul masei uscate a vehiculului, aspect contrar declarației intimatei la solicitarea emiterii ITO - "are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâne".

Astfel, s-a constatat ca informațiile furnizate de intimata în solicitările de ITO și anexele acestora au fost incorecte și necorespunzătoare cu datele conținute în documentația care definește produsele respective.

Având în vedere situația de fapt existența, prin adresa DGV nr. x din 20 august 2014 s-a comunicat intimatei faptul ca cele 5 ITO au fost anulate în baza art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar.

Potrivit art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92:

"O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informații inexacte sau incomplete și atunci când:

• solicitantul a știut sau ar fi trebuit să știe că aceste informații erau eronate sau incomplete, - această decizie nu ar fi fost luată dacă informațiile prezentate ar fi fost complete și corecte."

În documentația anexată solicitărilor de ITO, în prezentarea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor, intimata a declarat în mod inexact:

"vehiculul are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa fără frâna".

Textul Notelor explicative la Nomenclatura combinată (NENC) aferente subpozițiilor 87019011 - 87019090 prevede, printre alte caracteristici tehnice, "capacitatea de a remorca o remorcă fără dispozitiv de frânare, cu masa de minimum două ori mai mare decât masa uscată a vehiculului pentru toate tipurile de teren. Această capacitate de remorcare poate fi atestată prin documentația tehnică, manualul de utilizare sau printr-un certificat emis de producător sau de o autoritate națională care să specifice exact, în kilograme, capacitatea de remorcare și masa uscată a vehiculului (...)".

Prin adresa ANAF - DGV nr. x din 12 iulie 2013 s-au comunicat intimatei informații referitoare la prevederile NENC aferente subpozițiilor 87019011 - 87019090; de asemenea, precizăm și faptul că la solicitările de emitere a ITO intimata nu a anexat și certificatele de conformitate.

Având în vedere toate aceste aspecte, în cauza sunt aplicabile prevederile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, prevederi în baza cărora cele 5 ITO au fost anulate.

Este evident că prin declararea necorespunzătoare a capacității de tractare a vehiculului aceste ITO au fost emise la poziția 8701.

Astfel, descrierea incorectă și inexactă privind caracteristicile produselor din fiecare solicitare a fost evidențiată în momentul prezentării acestora la vămuire și a condus la anularea formularelor de ITO prin aplicarea prevederilor art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92.

În concluzie, prin adresa DGV nr. x din 20 august 2014, persoana căreia i s-a adresat decizia a fost înștiințată cu privire la anularea deciziei, anulare care produce efecte de la data la care s-a luat aceasta decizie - potrivit prevederilor Regulamentului CEE nr. 2913/92.

Având în vedere toate considerentele expuse, decizia ANAF - DGV nr. x din 20 august 2014 a fost emisă în mod corect și legal în baza prevederilor legale comunitare, așa cum retine și instanța de fond.

În ceea ce privește stabilirea încadrării tarifare la subpoziția 8701 9011, consideră că instanța de fond și-a însușit în totalitate susținerile reclamantei și cele ale expertului, neținând cont de apărările și obiecțiunile formulate de ANAF.

Necesitatea stabilirii capacității de tractare a acestui tip de vehicule decurge din textul NENC și nu reprezintă o opinie sau o teză a ANAF - DGV.

Preluând din Ordinul pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere - RNTR7, capitolul IV, punctul 2.3.3., expertul a menționat în mod tendențios, pe parcursul raportului de expertiză (punctul 9. Rezultate experimentale), faptul că "masa maximă tehnic admisibilă a remorcii fără dispozitiv de frânare nu poate depăși 750 kg", sugerând în acest fel că vehiculele în cauză au o capacitate de tractare de minimum dublul masei uscate.

În ceea ce privește obligarea paratei de a emite ITO la subpoziția tarifară 8701 9011 pentru produsele în cauză, face precizarea că potrivit legislației specifice în domeniu, o informație tarifară obligatorie se emite de autoritatea competentă ca urmare a unei solicitări depusă conform prevederilor legale, care să conțină toate informațiile pe baza cărora să poată fi luată o decizie.

În ceea ce privește obligarea ANAF la plata sumei de 46.450 RON cheltuieli de judecată parțiale, consideră că instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 451 C. proc. civ. și să cenzureze onorariul avocațial și plata expertului.

3.1.2. În ceea ce privește recursul reclamantei împotriva aceleiași sentințe, aceasta solicită casarea ei în parte, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 emisă de pârâtă.

Cu toate că recurenta reclamantă a solicitat în cadrul acțiunii introductive și anularea celor 5 ITO pentru greșita încadrare tarifară a produselor la 7% în loc de 0%, a considerat nelegală Decizia 1026485/STVI din 20 august 2014 deoarece a fost emisă în temeiul art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92, care presupune că ITO-urile au fost luate pe baza unor informații inexacte furnizate de parte. Or, documentele furnizate de aceasta au fost corecte.

Prin urmare, a depus la termenul din 23 septembrie 2014 o cerere adițională prin care a înțeles să completeze cererea principală, sens în care a solicitat și anularea Deciziei 1026485/STVI din 20 august 2014.

Prima instanță a omis însă să se pronunțe cu privire la excepția lipsei de obiect și implicit asupra capătului de cerere privind anularea celor 5 ITO-uri, cu care a fost învestită prin acțiunea introductivă.

Cu privire la capătul de cerere de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014:

Raportat la petitul de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 (prin care au fost anulate cele 5 ITO), prima instanță se rezumă să afirme că față de obiectul acesteia, va respinge cererea de anulare a acestei Decizii formulate de reclamantă.

Decizia de anulare nr. x din 20 august 2014 este nelegală atât pentru că este nemotivată, nefiind astfel îndeplinită cerința esențială de legalitate a motivării oricărui act administrativ, cât și pentru că nu sunt îndeplinite condițiile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 invocat de intimata-pârâtă.

Mai mult, menționează reclamanta recurentă că intenționează să formuleze pe viitor o acțiune în despăgubiri privind restituirea sumelor plătite în plus cu titlu de T.V.A și cu titlu de taxe vamale în cuantum de 7% din valoarea în vamă a vehiculelor, marca x, obiect al declarațiilor vamale depuse pe toată perioada în care s-au aplicat aceste 5 ITO. Or, și din această perspectivă atât soluția, cât și nemotivarea acesteia mă vatămă ținând seama că intimata-pârâtă ar putea invoca că nu are vreo culpă cu privire la emiterea inițială a celor 5 ITO la 7%.

Așa cum a arătat mai sus, nu cunoaște care sunt motivele pentru care instanța a respins cererea de anularea a Deciziei de anulare și a considerat că aceasta este legală.

Insă, daca instanța de control ar considera ca motivarea este implicită și suficientă sau, mergând mai departe, s-ar considera ca au fost validate apărările intimatei, atunci critică hotărârea considerând ca motivarea (implicita) este contradictorie.

Astfel, reamintește că motivul care a justificat anularea celor 5 ITO și care s-a putut desprinde din înscrisurile intimatei-pârâte (nu din cuprinsul Deciziei de anulare, care este nemotivată) a fost așa- zisa declarare necorespunzătoare a capacității de remorcare a vehiculelor, astfel cum reiese din cuprinsul întâmpinării pârâtei la cererea adițională, dar și din Răspunsul la plângerea prealabila (Adresa nr. x din 22 septembrie 2014).

Or, prima instanță, atunci când a admis petitul referitor la obligarea intimatei-pârâte să emită cele 5 ITO la subpoziția tarifară 0% a motivat, printre altele, că, prin probațiunea administrată s-a făcut dovada existenței capacității de remorcare prevăzuta în legislația anterior amintită.

În aceste condiții, motivarea instanței este contradictorie, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

Deoarece prima instanța a considerat valabilă Decizia de anulare, critică aplicarea legii.

Prima instanță a interpretat și aplicat greșit atât art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92 (dispoziția legală invocată de intimata-pârâtă în cuprinsul deciziei) cât și dispozițiile art. 6 alin. (3) și ale art. 31 alin. (2) din Constituția României și nu a aplicat principiul mai jos evocat.

Cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92:

Din cuprinsul acestei dispoziții legale, rezultă că pentru a putea interveni anularea unui act trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(1) ITO a fost luat pe baza unor informații inexacte sau incomplete;

(2) solicitantul a știut sau ar fi trebuit în mod normal să știe că informațiile erau eronate sau incomplete;

(3) ITO nu ar fi fost luat dacă informațiile ar fi fost corecte și complete;

Aceste condiții nu sunt îndeplinite astfel că art. 8 a fost aplicat greșit de către intimata-pârâtă A.N.A.F.-D.G.V. și implicit de către prima instanță.

în ceea ce privește prima condiție, informațiile furnizate de către reclamantă au fost exacte și complete.

Cele 5 ITO-uri au fost eliberate de intimata-pârâtă la subpoziția tarifară 8701 9090 din N.C. (care atrage taxe vamale de import în cuantum de 7%) avându-se în vedere toate caracteristicile produselor x CF x, x CF x, x CF x, x CF x-2 (x8) și x CF x, așa cum au fost descrise în solicitările de emitere ITO, în documentația tehnică anexată acesteia, precum și legislația în vigoare la momentul emiterii ITO-urilor.

Foarte important de reținut este că deși a solicitat prin plângerile prealabile împotriva celor 5 ITO anularea acestora deoarece consideră corectă încadrarea produselor la subpoziția 8701 9011 din N.C. (care atrage taxe vamale 0%), pârâta A.N.A.F. - D.G.V. a refuzat revocarea celor 5 ITO10.

Așadar, atât la momentul emiterii ITO, cât și ulterior cu ocazia soluționării plângerilor prealabile împotriva celor 5 decizii ITO, intimata-pârâtă a considerat că cele 5 ITO au fost emise cu respectarea prevederilor legale și nu se justifică revocarea lor.

Decizia de anulare a celor 5 ITO nu s-a luat ca urmare a plângerilor prealabile ale recurentei împotriva ITO-urilor ci a fost întemeiată pe art. 8 din Regulamentul comunitar.

Prin urmare, nu a fost îndeplinită prima condiție de anulare, ceea ce atrage nelegalitatea Deciziei de anulare, având în vedere că cele 5 ITO-uri s-au emis pe baza unor informații corecte furnizate. Implicit, este nelegală și soluția Curții de menținere ca valabilă a acestei decizii.

Nici a doua condiție nu este îndeplinită deoarece solicitantul a furnizat informații exacte, astfel că nu se poate pretinde să cunoască ceva ce nu există.

Deoarece din cuprinsul Deciziei de anulare nu reiese care informații furnizate au fost eronate ori incomplete, susține că toate documentele furnizate au fost exacte.

în ceea ce privește a treia condiție susține că ITO-urile ar fi fost emise oricum deoarece informațiile furnizate au fost corecte și complete.

Pe baza informațiilor furnizate dar și în temeiul legislației în domeniu, ITO-urile ar fi fost emise oricum.

în consecință, sancțiunea anulării celor S ITO în temeiul art. 8 nu poate interveni decât în situația reglementată de acest text de lege, astfel că Decizia de anulare contestată este nelegală, motiv pentru care se impune anularea acesteia. Consecutiv, este nelegală și hotărârea Curții prin care se validează legalitatea acestei decizii.

Prin urmare, Curtea a aplicat greșit dispozițiile art. 6 alin. (3), a art. 8 din Regulamentul nr. 2913/92 și a a art. 31 alin. (2) din Constituția României, iar aplicarea greșită a legii se reflectă în dispozitivul hotărârii, instanța respingând cererea de anulare a Decizie nr. x din 20 august 2014.

Cu privire la capătul de cerere de anulare a celor 5 ITO se impune a fi reținută incidența art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază,,

Astfel cum se poate observa, prima instanță nu face nicio apreciere și nu dispune cu privire la capătul de cerere al reclamantei de anulare a celor 5 ITO.

Propriu-zis, pare ca instanța a admis implicit excepția lipsei de obiect, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinarea la cererea adițională depusă la data de 08.10.2014, excepție unită cu fondul Ia termenul din 04 noiembrie 2014, astfel cum apare în încheierea de ședință și a respins implicit capătul de cerere al subscrisei de anulare a celor 5 ITO.

Insă, daca e așa, nu se arată motivele pentru care s-a admis excepția lipsei de obiect și pentru care s-a respins petitul de anulare a celor 5 ITO, ceea ce pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica raționamentul instanței, legalitatea și temeinicia sentinței căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluția dată.

Referitor la soluționarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecata: art. 488 pct. 5 și pct. 6 C. proc. civ.

Indiferent de soluția asupra celorlalte critici mai sus formulate, critica soluționarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată întrucât prima instanța nu explică din ce este compusă suma cheltuielilor pe care le acordă. Așadar, acceptând că ne aflăm în ipoteza de la art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., consideră că trebuia motivată măsura acordării cheltuielilor.

3.2. Reclamanta a recurat și Sentința civilă nr. 189 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2014* solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței privind soluția de admitere a excepției lipsei de obiect și de respingere a cererii de anulare a celor 5 Informații Tarifare Obligatorii.

Apreciază că prima instanță în mod greșit a soluționat capătul de cerere privind anularea celor 5 ITO și, pe cale de consecință, sentința recurată este nelegală în parte având în vedere următoarele:

Incidența art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază".

Astfel cum se poate observa, prima instanță nu face nicio apreciere cu privire la motivele pentru care s-a admis excepția lipsei de obiect și pentru care s-a respins petitul de anulare a celor 5 ITO, ceea ce pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica raționamentul instanței, legalitatea și temeinicia sentinței deoarece semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluția dată.

Curtea se rezumă la a afirma că deoarece cererea de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 a fost respinsă se impune și admiterea excepției lipsei de obiect și respingerea cererii de anulare a celor 5 ITO.

Raportat la venitul de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 (prin care au fost anulate cele 5 ITO), prima instanță se rezumă la pag. 18 să afirme că față de obiectul acesteia, va respinge cererea de anulare a acestei Decizii formulate.

Așadar, Curtea a considerat ca valabilă Decizia de anulare, dar nu a argumentat de ce a pronunțat această soluție.

Iar aceasta soluție a stat la baza respingerii și a capătului de cerere privind anularea celor 5 ITO.

În consecință, greșeala instanței s-a perpetuat, motivarea cu privire la soluția de respingere a celor 2 capete de cerere arătate lipsește cu desăvârșire.

Or, o astfel de motivare a Curții era și este necesară ținând seama că motivele de anulare ale celor 5 ITO-uri invocate de reclamantă în acțiune sunt diferite de cele reținute de intimata-pârâtă în Decizia de anulare și chiar dacă aparent părțile urmăresc același lucru (anularea ITO), în realitate motivele și consecințele anulării dispuse de pârâtă o vatămă și pun în sarcina reclamantei culpa pentru emiterea ITO-urilor nelegale.

Reamintește că intimata ANAF - DGV a anulat cele 5 ITO în temeiul art. 8 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, care prevede că "(9 decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informații inexacte sau incomplete și atunci când: -solicitantul a știut sau ar fi trebuit în mod normal să știe că informațiile erau eronate sau incomplete și - această decizie nu ar fi fost luată dacă informațiile ar fi fost corecte și complete."

A arătat pe larg în cuprinsul înscrisurilor depuse la fond că nu sunt îndeplinite condițiile art. 8 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 invocat de intimata-pârâtă însă, Curtea nu a analizat niciunul dintre aceste motive.

Iar a accepta ca valabilă Decizia de anulare a celor 5 ITO și a respinge cererea de anulare a lor semnifică a accepta că reclamanta a greșit și că a furnizat autorității informații inexacte sau incomplete. Ceea ce este fals, deoarece emiterea celor 5 ITO la subpoziția tarifară 8701 9090 din N.C. (7%) se datorează exclusiv unei încadrări tarifare greșite făcuta de intimata, dar în baza unei documentații corecte și complete depusă de parte.

Așadar, prin Decizia de anulare emisă, intimata pârâtă a încercat, pe cale ocolită, să se dezică de la propriile acte administrative (însăși cele 5 ITO, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 6 martie 2014, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 6 martie 2014, Adresa A.N.A.F. - D.F.V. nr. x din 13 mai 2014) punând în sarcina reclamantei greșeala pentru încadrarea vehiculelor la poziția tarifară arătată și astfel emiterea celor 5 ITO contestate.

Prin urmare, prima instanță trebuia să motiveze explicit soluția de respingere a cererii de anulare a Deciziei nr. x din 20 august 2014 și astfel soluția de respingere a cererii de anulare a celor 5 ITO pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Nu se cunosc motivele pentru care instanța a respins cererea de anulare a Deciziei de anulare și a cererii de anulare a celor 5 ITO.

Insă, daca instanța de control ar considera ca motivarea este implicita și suficienta sau, mergând mai departe, s-ar considera ca au fost validate apărările intimatei, atunci critica hotărârea considerând ca motivarea (implicita) este contradictorie.

Dar, prin respingerea cererii de anulare a Deciziei de anulare a celor 5 ITO și a cererii de anulare a celor 5 ITO, s-ar putea interpreta că instanța acceptă și argumentele A.N.A.F. - D.G.V. și astfel că cele 5 vehicule nu ar avea capacitatea de remorcare prevăzută de lege pentru a fi încadrate tarifar la 8701 9011 din N.C (care atrage taxe vamale 0%).

Evident, un astfel de raționament este contradictoriu cu considerentele cuprinse în paginile 16 și 17 ale hotărârii (privind capacitatea de remorcare) și cu soluția de admitere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei să emită cele ITO pentru cele 5 produse la subpoziția tarifară 8701 9011 din N.C.

Incidența art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a Regulamentului (UE) nr. 1001/2013, a Regulamentului nr. 2913/92 și a NENC

Deoarece prima instanța a considerat valabilă Decizia de anulare, daca se va aprecia ca hotărârea este motivata implicit și instanța de fond a înlăturat argumentele reclamantei referitoare la nelegalitatea acestei decizii, critică aplicarea legii.

Așadar, prima instanță a interpretat și aplicat greșit art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 2913/92, cap. 87 (pag. 587) din Regulamentul (UE) nr. 1001/2013 și NENC raportat la subpozițiile 8701 9011 - 8701 9090 și la subpozițiile 8701 9011 - 8701 9050.

Cu privire la motivarea insuficientă a celor 5ITO:

Potrivit art. 6 alin. (3) din Regulamentul nr. 2913/92 stipulează că "Deciziile adoptate de autoritățile vamale în scris, care fie resping solicitările, fie sunt în detrimentul persoanelor cărora le sunt adresate, trebuie să stipuleze motivele pe care se întemeiază."

La fel, Constituția României prevede la art. 31 alin. (2) că "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sun