Decizia nr. 1126/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea acțiunii și anularea Deciziei nr. x/08.08.2014, cu consecința menținerii ca valabile a Informației Tarifare Obligatorie având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V; anularea Deciziei nr. x/08.08.2014 cu consecința menținerii ca valabile a Informației Tarifare Obligatorie având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei A.N.A.F.-D.G.V. să soluționeze cererea reclamantei înregistrată la pârâtă cu nr. x/15.07.2014 în sensul îndreptării erorii materiale din cuprinsul Informației Tarifare Obligatorie având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 și, pe cale de consecință, eliberarea în favoarea reclamantei a Informației Tarifare Obligatorii rectificată pentru produsul CF MOTO CF x, la aceeași încadrare tarifară 8701 9011 din N.C, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civila nr. 317/04.06.2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a Civila, de contencios administrativ si Fiscal, a respins cererea reclamantei. Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. Prin decizia nr. 2434/27.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014, s-a admis recursul societății, a fost casată sentința atacată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către aceeași instanța. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014*.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 382 din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014 s-a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, și în consecință: S-a dispus anularea Deciziei nr. x/08.08.2014, cu consecința menținerii ca valabile a Informației Tarifare Obligatorie având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V. S-a dispus anularea Deciziei nr. x/08.08.2014 cu consecința menținerii ca valabile a Informației Tarifare Obligatorie având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 de către A.N.A.F.-D.G.V. A fost obligată pârâta A.N.A.F.-D.G.V. să soluționeze cererea reclamantei înregistrată cu nr. x/15.07.2014, în sensul îndreptării erorii materiale din cuprinsul Informației Tarifare Obligatorie, având numărul de referință x emisă la data de 14.02.2014 și, pe cale de consecință, eliberarea în favoarea reclamantei a Informației Tarifare Obligatorii rectificată pentru produsul CF MOTO CF x, la aceeași încadrare tarifară 8701 9011 din N.C. A fost obligată pârâta să achite reclamantei 25.258,37 RON cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 382 din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată. Criticile recurentei-pârâte au vizat, în esență, următoarele: - în mod greșit instanța de fond a reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92 pentru a se anula informații tarifare obligatorii emise în favoarea intimatei-reclamante, deși documentația anexată solicitării a cuprins informații incorecte și inexacte cu privire la caracteristicile tehnice ale vehiculelor, evidențiate în momentul prezentării acestora la vămuire; - întrucât dispozițiile legale în baza cărora s-a dispus anularea actului administrativ contestat nu disting între buna sau reaua credință a solicitantului în furnizarea informațiilor pe baza cărora s-a emis actul administrativ, în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu poate fi imputat intimatei-reclamante faptul că a furnizat informații incorecte întrucât aceste informații au rezultat din documentele puse la dispoziție de către terțul producător și furnizor al vehiculului în cauză.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 1 martie 2018, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei. În opinia intimatei-reclamante, în mod corect a reținut instanța de fond neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92 de vreme ce, în baza probatoriului administrat în cauză, s-a stabilit că între descrierea produsului ce a format obiectul ITO și produsul supus importului nu există nicio neconcordanță. A mai învederat că informația tarifară obligatori (ITO) a fost emisă în baza unei hotărâri judecătorești cu caracter executoriu - sentința civilă nr. 558/2016 a Curții de Apel Cluj - în privința căreia se prezumă că exprimă legea.

Procedura derulată în recurs Prin rezoluția din 19.11.2018 a completului de judecată investit cu soluționarea cauzei a fost fixat termen de judecată în ședință publică fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Prin notele de ședință depuse la dosar la data de 16.09.2016, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de împrejurarea că recurenta-pârâtă a înțeles să execute parțial sentința civilă recurată ceea ce constituie o achiesare tacită și parțială în sensul dispozițiilor art. 463 alin. (1) coroborat cu art. 464 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac invocată de către intimata-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 463 alin. (1) coroborat cu art. 464 alin. (3) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată. Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ. "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre", iar potrivit art. 464 alin. (3) și (4) C. proc. civ. "(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre. (4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz, parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă." Din dispozițiile legale precitate rezultă că achiesarea la hotărârea primei instanțe reprezintă o modalitate de manifestare a principiului disponibilității părților în procesul civil, sub forma unui act procedural de dispoziție, fiind necesar ca instanța să se edifice asupra manifestării de voință exprimată de titularul căii de atac. În speță, intimata-reclamantă a arătat că, prin adresa nr. x/25.07.2019 recurenta-pârâtă a informat-o că a emis și înregistrat în baza de date a Comisiei Europene decizia ITO nr. x, respectiv ITO nr. x pentru produsul CF MOTO CF x, ceea ce echivalează cu o achiesare tacită și parțială la hotărârea recurată. Examinând înscrisul invocat de către intimata-reclamantă, Înalta Curte reține că prin emiterea deciziilor privind informațiile tarifare obligatorii (ITO) recurenta-pârâtă a pus în executare sentința civilă nr. 422/20.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal rămasă definitivă prin decizia nr. 3233/12.06.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2014, în cuprinsul înscrisului nefăcându-se nicio referire la sentința recurată în prezenta cauză. Așa fiind, întrucât din înscrisul depus nu se poate stabili fără echivoc că recurenta-pârâtă a achiesat la hotărârea recurată, Înalta Curte urmează să respingă excepția inadmisibilității căii de atac neputându-se conchide în sensul unei achiesări tacite parțiale. Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. Intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate deciziile nr. x/8.08.2014 și nr. x/8.08.2014, solicitând anularea acestora și obligarea autorității recurente să soluționeze cererea înregistrată sub nr. x/15.07.2014 și, pe cale de consecință, să elibereze decizia de informație tarifară obligatorie rectificată pentru produsul CF MOTO CF x - 2A la încadrarea tarifară 87019011 din Nomenclatorul Combinat. În esență, la data de 14.02.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor să emită o informare tarifară obligatorie pentru produse CF MOTO CF x, fiind emisă ITO nr. x pe baza informațiilor furnizate de reclamantă. Ulterior, în cursul unui control vamal, s-a constatat că vehiculele CF MOTO 500-2A nu respectă ITO nr. x, capacitatea de tractare a troliului fiind de 1134 kg și nu de 1360 kg, așa cum este menționat în ITO, vehicul având o masă remorcabilă de 150 kg și nu o capacitate de remorcare de 686 kg, viteza maximă fiind de 70 km/h față de 45 km/h cât este menționat în ITO. Prin decizia nr. x STVI/08.08.2014, A.N.A.F.-D.G.V. a anulat ITO nr. x iar prin decizia nr. x STVI din 08.08.2014 a fost respinsă și cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de reclamantă, menționând că ITO a fost anulată ca urmare a unor neconcordanțe. S-a dispus reîncadrarea tarifară a vehiculelor contractate, stabilind subpoziția tarifară 87019090 din Nomenclatorul Combinat (NC) care a atras o taxă vamală de 7%, intimata-reclamantă fiind informată cu privire la reîncadrare, reținând în sarcina acesteia fapta contravențională prevăzută de art. 653 lit. h) din H.G. nr. 707/2006, fiind emisă decizia de regularizare nr. 3817/2017, în procesul-verbal de control nr. x/70 din 26.08.2014 stabilindu-se în sarcina reclamantei plata sumei de 114.437 RON. În primul ciclu procesual, cererea intimatei-reclamante a fost respinsă ca neîntemeiată, hotărârea judecătorească fiind casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2434/27.03.2017 și trimisă cauza spre rejudecare, instanța de recurs găsind fondate criticile formulate de către reclamantă, subsumate motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătându-se că în speță era necesar a se verifica care au fost neconcordanțele în descrierea CF Moto CF x- 2 ce a făcut obiectul informației tarifare obligatorii (ITO) și bunul supus importului. Pe lângă determinarea neconcordanțelor, Înalta Curte a dispus instanței de fond să stabilească dacă sunt îndeplinite, în raport de probatoriul administrat, condițiile cumulative prevăzute de art. 8 din Regulamentul CE numărul 2913/92 al Consiliului Europei, de instituire a codului vamal comunitar. Hotărârea pronunțată de către Înalta Curte, ca instanța de recurs, conține și o dezlegare obligatorie pentru prima instanță, în sensul art. 501 alin. (1) C. proc. civ., instanța de recurs statuând că anularea ITO nu s-a datorat unei erori materiale strecurate la rubrica 7, privind troliul acționat electric, nedetașabil, care permite tragerea buștenilor, având capacitatea tehnică de tractare de 1.360 kg ci neconcordanțelor vizând capacitatea de remorcare, de două ori greutatea sa, fără frână. Rejudecând cauza în fond, după casare, curtea de apel a găsit întemeiate criticile de nelegalitate formulate de intimata-reclamantă, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate. Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 din Regulamentul CE nr. 2913/92. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 8 din Regulament statuează în sensul că Dispozițiile art. 8 din Regulament stabilesc că: "(1) O decizie favorabilă persoanei interesate se anulează în cazul în care ea a fost luată pe baza unor informații inexacte sau incomplete și atunci când: - solicitantul a știut sau ar fi trebuit în mod normal să știe că informațiile erau eronate sau incomplete și - această decizie nu ar fi fost luată dacă informațiile ar fi fost corecte și complete. (2) Persoanele cărora li s-a adresat decizia sunt înștiințate cu privire la anularea deciziei. (3) Anularea produce efecte de la data la care s-a luat decizia anulată." Prin urmare, o primă condiție pentru anularea informației tarifare obligatorii vizează emiterea acesteia pe baza unei informații inexacte și incomplete. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că îndeplinirea acestei condiții a fost analizată nu numai din perspectiva emiterii ITO în baza unei hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 558/19.11.2013 pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Curtea de Apel Cluj, ci și în raport de înscrisurile depuse de către intimata-reclamantă din care rezultă că vehiculul are o capacitate de remorcare de două ori greutatea sa, fără frână, astfel încât aspectul avut în vedere de către recurenta-pârâtă cu prilejul emiterii deciziei contestate nu poate fi reținut. În acord cu instanța de fond Înalta Curte are în vedere certificatul cuiului de remorcare, certificatul de conformitate, declarația producătorului referitoare la capacitatea de remorcare a vehiculului în cauză precum și declarația producătorului privind capacitatea de remorcare cu privire la toate modelele, inclusiv cu privire la modelul în privința căruia a fost emisă informația tarifară obligatorie, precum și expertiza de specialitate efectuată în cauză, în care expertul a concluzionat că vehiculul expertizat, respectiv CF x-2a, este capabil să tracteze remorca, fără dispozitiv de frânare, cu masa minimă de două ori mai mare decât masa uscată a acestui vehicul, în condiții de siguranță. În același timp, în aceeași expertiza, cu valoare probatorie deplină, s-a stabilit de către expert că capacitatea de remorcare a vehiculului tip CF Moto tip CF x-2-a este de 686 kg, reprezentând dublu masei uscate a vehiculului. Referitor la îndeplinirea celorlalte două condiții, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că informațiile au fost comunicate recurentei-pârâte pe baza actelor comunicate de către terțul producător și furnizor al vehiculului în cauză, înscrisuri prezentate organului vamal, motiv pentru care criticile recurentei-pârâte cu privire la aceste aspecte urmează a fi respinse ca nefondate.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 6500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., ținând seama de circumstanțele cauzei.