ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1686/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 558 din 19 noiembrie 2013, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor - succesoarea Autorității Naționale a Vămilor, obligând pârâta să emită Informațiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei, înregistrate în 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată sub nr. x din 05 aprilie 2013, precum și la plata sumei de 14.625,23 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca succesoare în drepturile și obligațiile fostei Direcții Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a precizat că acțiunea introductivă de instanță este sub incidența Noului C. proc. civ., arătând, în esență, că, la pronunțarea hotărârii, instanța fondului a avut în vedere, în principal, prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, fără însă a lua în considerare și faptul că autoritatea vamală română a respectat legislația în materie în vigoare la data depunerii cererilor în speță, relativă la procedura soluționării cererilor de Informații Tarifare Obligatorii (ITO).

În speță, emiterea de ITO în timp ce discuțiile sunt încă în desfășurare la Comitetul C. vamal ar periclita în mod clar aplicarea uniformă și eficientă și interpretarea regulilor de clasificare în cadrul uniunii vamale a UE.

Totodată, a arătat, contrar celor reținute de prima instanță, că activitatea comercială a reclamantei nu este împiedicată de lipsa ITO, întrucât derularea unor operațiuni de import nu este condiționată de deținerea unei Informații Tarifare Obligatorii (ITO), deținerea acesteia neputând conduce la reducerea cuantumului taxelor vamale plătite la importul produselor respective, iar neemiterea ITO în termenul de trei luni, care poate fi prelungit, nu creează prejudicii reclamantei.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și înlăturarea obligației de a emite Informații Tarifare Obligatorii și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL Cluj-Napoca a solicitat să se constate nulitatea recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat; respingerea recursului, ca lipsit de interes, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate.

Cu privire la nulitatea recursului, a arătat că recurenta dezvoltă doar motive de netemeinicie a hotărârii, care însă nu pot fi invocate în recurs, acesta nefiind o cale devolutivă.

Cu referire la excepția lipsei de interes, a susținut că la data de 10.01.2014 i-au fost comunicate ITO nr. RO 2014/x și ITO nr. RO 2014/x, iar la data de 21.02.2014 i-au fost comunicate celelalte 4 ITO-uri solicitate, respectiv: ITO nr. RO 2014/x, ITO nr. RO 2014/x, ITO nr. RO 2014/x și ITO nr. RO 2014/x, astfel că recurentul nu mai justifică un interes în soluționarea prezentului recurs, conform art. 33 din C. proc. civ., republicat.

În fine, a arătat că în recurs deși sunt invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se prezintă normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de către prima instanță, ci sunt reluate toate considerentele din întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pe care le apreciază ca fiind nefondate.

Cât privește cheltuielile de judecată, intimata a susținut că recurenta se află în culpă procesuală, în plus aceasta nu a formulat critici cu privire la respectivul capăt de cerere, solicitând exonerarea de la plată pe considerentul că, în opinia sa, nu se află în culpă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtei să-i soluționeze cererile sale, din 01 aprilie 2013 înregistrate în 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată la pârâtă cu nr. x din 05 aprilie 2013, în sensul emiterii Informațiilor tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cereri.

Prin sentința recurată, prima instanță a obligat autoritatea publică pârâtă să emită Informațiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei, precum și la cheltuieli de judecată.

În speță, din înscrisurile depuse la dosar, se reține că recurenta-pârâtă s-a conformat dispozițiilor primei instanțe, în sensul că Informațiile tarifare obligatorii, pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei înregistrate din 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată sub nr. x din 05 aprilie 2013, care formează obiectul cauzei, au fost comunicate intimatei la data 10.01.2014, respectiv 21.02.2014, astfel cum aceasta susține în apărările formulate.

Cum în cauză au fost emise Informațiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile intimatei-reclamante, acestea fiindu-i și comunicate, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, se constată că hotărârea recurată a fost executată în totalitate, așa încât ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 577 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED