ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2015

Decizia nr. 1468/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C. Cluj, anularea Deciziei pentru regularizarea situației nr. 7561/79 din 24 noiembrie 2011 privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de C. Cluj și obligarea acestei direcții să returneze suma de 29.055.413 lei, plătită de reclamantă la bugetul de stat, în temeiul actului administrativ fiscal contestat, și anularea Deciziei nr. 175 din 4 aprilie 2012 prin care pârâta B. a soluționat contestația împotriva deciziei de regularizare.

Prin cererea precizatoare, reclamanta a solicitat introducerea în cauză și a D.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actele atacate sunt nelegale, susținând, în esență, că C. Cluj a aplicat în mod nelegal și neîntemeiat art. 103 alin. (3) C. vam. Comunitar, având în vedere că SC A. SRL nu se afla în situația prevăzută de acest act normativ, de a fi furnizat autorităților vamale informații incomplete sau inexacte, în vederea obținerii unui anumit regim vamal preferențial, iar decizia de soluționare a contestației de către B. se bazează în întregime pe starea de fapt constatata de C. Cluj, și anume că lipsește transformarea mărfurilor.

În plus, comparația dintre documentele depuse de societate și constatările din raportul inspectorilor vamali demonstrează faptul că C. Cluj nu a menționat în procesul-verbal de control sau în decizie nicio discrepanță sau diferență specifică între informațiile comunicate în mod deschis și transparent de către societate și operațiunile de prelucrare care au avut loc în realitate la fabrica din Jucu. De asemenea, în cauză C. Cluj a emis autorizațiile de E., acte administrative individuale ale căror condiții au fost respectate în totalitate de SC A. SRL.

Reclamanta a apreciat că odată ce i-au fost acordate drepturile rezultând din autorizațiile de transformare sub control vamal, de a desfășura anumite operațiuni economice și tehnologice ce au fost calificate drept “transformare" în sensul regimului vamal, nu îi pot fi retrase retroactiv aceleași drepturi acordate printr-o reîncadrare ulterioară a chestiunii, cu aplicarea unor datorii vamale însemnate.

În speță, nu numai că SC A. SRL nu a furnizat informații incomplete sau inexacte în momentul solicitării regimului de transformare sub control vamal, dar odată ce a obținut autorizațiile corespunzătoare, a respectat în întregime și în mod cert condițiile acestora și, prin urmare, recalificarea operațiunilor de producere telefoane mobile, desfășurate de SC A. SRL, făcută prin Decizie este inacceptabilă, nelegală și abuzivă, precizând că Autorizațiile nu au fost niciodată revocate.

Astfel, au fost aplicate greșit dispozițiile art. 100 (3) și ale art. 226 alin. (1) lit. b) C. vam. Comunitar, deoarece SC A. SRL nu a prezentat obligații incomplete sau inexacte și nu a încălcat condițiile autorizațiilor de transformare sub control vamal, invocând și practica Curții Europene de Justiție.

Totodată, în ceea ce privește recalificarea anumitor articole în sensul că acestea exced regimului de transformare sub control vamal, a arătat că argumentele invocate de inspectorii vamali prin raportul vamal sunt neîntemeiate și incorecte. Operațiunile de transformare sub control vamal autorizate de-a lungul anilor de autoritățile vamale pentru a fi desfășurate de SC A. SRL la fabrica din Cluj au fost întemeiate pe Anexa nr. 76, Partea A din Regulamentul C. vam. Comunitar, prin care sunt prevăzute activitățile considerate de lege a reprezenta operațiuni de transformare.

În opinia reclamantei trebuie avut în vedere faptul că interpretarea autorităților vamale din România cu privire la faptul că operațiunile la care sunt supuse articolele descrise în Raport (care au fost autorizate anterior de autoritățile vamale pentru a fi supuse operațiunilor de transformare) nu reprezintă operațiuni de transformare, este singulară în Uniunea Europeană. Acest fapt se datorează faptului că toate celelalte autorități vamale din diferite State membre, inclusiv Finlanda și Ungaria (ambele state membre ale Uniunii Europene) în care SC A. SRL desfășoară aceleași operațiuni de producție de telefoane mobile pe care le-a desfășurat în România, consideră că operațiuni mult mai puțin consistente decât cele realizate anterior în România (cele care au făcut obiectul controlului vamal) reprezintă operațiuni de transformare sub control vamal.

Prin notele scrise depuse la dosar, pârâta C. Cluj a solicitat respingerea acțiunii, neîntemeiată.

Pârâta B., prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că reclamanta nu putea beneficia de regimul de transformare sub control vamal, în condițiile în care mărfurile nu îndeplineau condițiile de plasare sub respectivul regim.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2292 din 17 iulie 2013, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, a anulat, în parte, Decizia nr. 175/2012 emisă de B. și Decizia de regularizare a situației nr. 7561/79 din 24 noiembrie 2011 emisă de C. Cluj numai cu privire la calcularea taxelor vamale și accesoriilor, T.V.A. pentru acumulatoare Li-Ion, căști, cabluri USB telefon mobil, difuzoare, amplificatoare sunet.

Totodată, a obligat pârâta C. Cluj să returneze suma aferentă componentelor de mai sus reprezentând taxe vamale și accesorii, iar pe pârâte la plata către reclamantă a sumei de 48,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În perioada 22 aprilie 2009-18 noiembrie 2011 reclamanta, prin 1314 declarații vamale conținând 2.352 articole, a introdus în Romania mai multe produse în baza unor autorizații de utilizare a regimului vamal cu impact economic/destinație finală (transformare sub control vamal), autorizațiile fiind acordate la 10 septembrie 2008, 05 martie 2010, 15 martie 2010, 16 martie 2010, 14 aprilie 2010, 30 iunie 2010, 18 noiembrie 2010 și 02 martie 2011, potrivit deciziilor contestate.

În Decizia de regularizare emisă de C. Cluj nr. 7561/79 din 24 noiembrie 2011, s-a reținut ca au fost plasate sub regimul vamal de transformare sub control vamal 10 categorii de mărfuri, respectiv acumulatoare Li-Ion, căști, pungi plastic, suport din plastic, șnururi textile, huse textile, cabluri USB telefon mobil, difuzoare, baterii alcaline 1,5 V, amplificatoare de sunet.

S-a reținut că articolele menționate nu au fost supuse unei transformări, fiind doar mutate din ambalajul colectiv în care au fost livrate de furnizor cu tot cu ambalajul individual (punga de plastic) în ambalajul de vânzare cu amănuntul, alături de telefonul mobil.

S-a mai arătat că articolele respective pot fi readuse economic la forma și la starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regimul vamal respectiv și că s-au încălcat prevederile art. 33 lit. b) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a C. vam. Comunitar.

S-a susținut și faptul că nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 130 din același regulament (C. vam. Comunitar) întrucât natura sau starea mărfurilor nu se modifică prin operațiunile la care sunt supuse, fiind încălcate prevederile art. 551 alin. (1) din Regulamentul CEE nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului CEE nr. 2913/92.

Prin Decizia B. nr. 175 din 4 aprilie 2012 a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de regularizare, ca neîntemeiată.

În speță, prima instanță a reținut că organele vamale erau în drept să reverifice declarațiile vamale depuse de reclamantă, conform art. 100 alin. (1) C. vam. al României (Legea nr. 86/2006) într-o perioadă de 5 ani și art. 14 alin. (2) lit. e)) din același act normativ, apreciind astfel că nu se impune anularea în totalitate a deciziei de regularizare.

Cu privire la împrejurarea dacă mărfurile indicate în decizia atacată au fost în mod corect încadrate în regimul de transformare sub control vamal, prima instanță a reținut că în mod corect organele vamale au reținut dispozițiile art. 130 C. vam. Comunitar, făcând trimitere și la dispozițiile art. 552 din Anexa 76 partea A din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/93 de stabilirea a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a C. vam. Comunitar.

Totodată, a reținut că au fost ignorate dispozițiile art. 551 alin. (1) teza a doua din cel de-al doilea regulament, care dispun că “regimul (de transformare sub control vamal) se aplică de asemenea mărfurilor care trebuie să sufere transformări în vederea îndeplinirii condițiilor tehnice pentru a putea fi puse în libera circulație”.

Prima instanță a apreciat că aceste norme sunt esențiale în cauză, întrucât fără acumulator, căști, cabluri USB telefon mobil, difuzoare, amplificatoare sunet, adică 5 dintre mărfurile indicate în deciziile contestate, telefonul mobil, care este marfa rezultată în urma transformării, nu poate fi folosit potrivit scopului său și nu corespunde unei folosințe obișnuite a unei astfel de mărfi.

Susținerea pârâtei B., în sensul că ar fi importantă numai funcția de comunicare a aparatului nu si celelalte funcții, radio și altele nu poate fi primită, întrucât telefonul mobil a încetat să mai fie folosit numai pentru convorbiri telefonice, devenind un aparat cu funcții multiple, utilizat și achiziționat pentru toate funcțiile de care acesta dispune.

Așa fiind, în privința acestor componente, mărfuri, judecătorul fondului a reținut că deciziile autorităților pârâte sunt netemeinice și nelegale, întrucât art. 130 și art. 133 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a C. vam. Comunitar trebuie interpretate având în vedere si textul din Regulamentul adoptat pentru aplicarea C. vam Comunitar.

Nu același lucru se poate însă constata în privința pungilor de plastic, suporților din plastic, șnururilor textile, huselor textile si bateriilor alcaline, accesorii care de cele mai multe ori sunt vândute separat și care nu au nicio relevanță sub aspectul funcționarii telefonului mobil.

Prin urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 130 și art. 133 lit. c) din Regulamentul CEE nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a C. vam. Comunitar, aceste mărfuri putând fi aduse cu ușurință la forma și starea inițială și nici nu au suferit transformări care să le modifice starea inițială.

În considerarea faptului că reclamanta a achitat sumele stabilite prin decizia contestată a C. Cluj va obliga aceasta autoritate la returnarea sumei aferente componentelor în discuție, reprezentând taxe vamale și accesorii.

În fine, prima instanță a făcut și aplicarea art. 274 C. proc. civ.

3.1. Recursul formulat de reclamanta SC A. SRL.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.1. Instanța de fond a considerat în mod greșit că în cazul în care nu s-au furnizat informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală poate reaprecia, pentru trecut, condițiile de acordare a regimului vamal cu impact economic/ destinație finală.

Prin acest motiv, recurenta reiterează motivele de nelegalitate a actelor administrativ-fiscale atacate, dezvoltate în cuprinsul acțiunii introductive referitoare la greșita aplicare de către intimată a dispozițiilor art. 100 alin. (3) din C. vam. Român și art. 226 alin. (1) lit. b) din C. vam. Român.

Recurenta consideră că motivul invocat era suficient pentru a duce la anularea deciziei.

Astfel, în situația în care recurenta a făcut dovada că a furnizat autorităților vamale, cu ocazia obținerii autorizațiilor E., în mod corect și complet, informațiile referitoare la produsele și operațiunile care se plasează sub regim vamal, iar în cursul derulării operațiunilor au fost respectate cu strictețe condițiile autorizațiilor, temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii deciziei nu se mai puteau susține.

Mai mult, apreciază recurenta, hotărârea primei instanțe este nelegală și datorită faptului că beneficiarul unui act administrativ nu poate fi sancționat în condițiile în care nu a făcut decât să respecte termenii acestuia și să desfășoare o activitate autorizată anterior.

Autoritățile E. au conferit un drept subiectiv specific ce nu poate fi încălcat prin simpla schimbare de opinie a autorității emitente a actului administrativ sau de faptul că un organ de control are o altă părere decât autoritatea emitentă a autorizațiilor de transformare sub control vamal sau decât însăși D. cu privire la modul de autorizare a desfășurării activității.

Este greșită concluzia primei instanțe potrivit căreia, în cazul în care nu s-au furnizat informații inexacte la momentul obținerii autorităților, autoritatea vamală avea dreptul să ia măsuri pentru regularizarea situației.

Regularizarea situației la care face referire prima instanță, putea fi avută în vedere pentru viitor, respectiv pentru perioada după efectuarea controlului vamal ulterior.

În mod eronat prima instanță nu a dat niciun fel de relevanță probatorie și juridică și nu s-a referit în motivarea sentinței recurate la înscrisurile care dovedeau fără echivoc refuzul expres al D. de a anula autorizațiile E.

3.1.2. În mod eronat prima instanță a limitat aplicabilitatea regimului de transformare sub control vamal la produsele - pungi de plastic, suporți de plastic, șnururi textile, huse textile și baterii alcaline.

Hotărârea instanței de fond se întemeiază pe o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor specifice în materia clasificării vamale, respectiv a Regulilor Generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate și a Regulii 3 pct. b).

Articolele din pachetul de vânzare al telefonului mobil se consideră a forma „un set pentru vânzare cu amănuntul”, iar telefonul mobil conferă setului „caracterul său fundamental”.

Prima instanță, deși în mod temeinic a constatat că organismele europene, în edictarea C. vam. Comunitar și a Regulamentului C. Vam. Comunitar, au înțeles să dea o accepțiune largă operațiunii de transformare sub control vamal, accepțiune aplicată și de către organe vamale din Uniunea Europeană, cum ar fi cel din Finlanda, a limitat acest mod de interpretare al noțiunii de transformare sub control vamal cu privire la unele dintre produsele plasate de recurentă, cu aprobarea organelor vamale române sub acest regim.

3.2. Recursul formulat de pârâta B., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că organele vamale „au ignorat dispozițiile art. 551 alin. (1) teza a II-a - regimul de transformare sub control vamal, se aplică, de asemenea, mărfurilor care trebuie să sufere transformări în vederea îndeplinirii condițiilor tehnice pentru a putea fi puse în liberă circulație”.

Instanța de fond a fost în eroare când a reținut că dispozițiile art. 551 alin. (1) teza a II-a din Regulamentul Comisiei CEE nr. 2454/93 se aplică pentru categorii de produse precum acumulatori, cărți, cabluri, USB, difuzoare, amplificatoare, având în vedere faptul că aceste produse reprezintă accesorii pentru telefoanele mobile și nu sufereau nicio transformare așa cum cere în mod expres articolul menționat.

Regimul de transformare sub control vamal se aplică doar mărfurilor care suferă transformări, or produsele în discuție pot fi puse în circulație și ca produse de sine stătătoare, neexistând obligația ca ele să însoțească un alt produs sau să sufere transformări pentru a putea fi puse în liberă circulație.

Dispozițiile art. 133 lit. c) din Regulamentul nr. 2913/1992 - C. vam. comunitar, arată expres că autorizația de utilizare a regimului vamal economic de transformare sub control vamal se poate acorda doar în situația în care, după transformare, mărfurile nu pot fi readuse economic la forma sau starea în care se aflau înainte de plasarea lor sub regim.

Instanța de fond, în mod greșit și-a întemeiat soluția pe susținerea că fără accesorii telefonul nu poate fi folosit potrivit scopului și nu corespunde unei folosințe obișnuite, deoarece scopul principal al unui telefon mobil este acela de la efectua și primi apeluri telefonice, iar acesta funcționează perfect și fără accesorii.

Prima instanță nu a ținut seama că este vorba despre accesorii externe și a făcut confuzie între accesoriile interne și cele externe.

Comparația cu produsele fabricate în Finlanda este eronată, întrucât în România se produceau telefoane mai simple, nu smartphone, iar autorizația vamală emisă este diferită de cea autohtonă.

Unul din obiectivele controlului vamal ulterior a fost cel prevăzut la art. 31 alin. (2) și art. 80 lit. b) din Anexa 1 la Ordinul B. nr. 7789/2007, pentru aprobarea Normelor de autorizare a regimurilor vamale economice și anume, controlul derulării regimului vamal de transformare sub control vamal, respectiv verificarea ulterioară a condițiilor economice, aprobate prin Autorizația de utilizare a regimului vamal de transformare sub control vamal emisă de pârâta F. Cluj.

3.3. Recursul formulat de pârâta G. Cluj-Napoca, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta consideră că în speță nu sunt incidente prevederile art. 551 alin. (1) teza a II-a din Regulamentul Vamal Comunitar nr. 2454/1993, deoarece mărfurile pentru care instanța de fond a admis acțiunea erau deja, în momentul plasării sub regimul de transformare, sub control vamal, în starea de articole finite, gata de utilizare și îndeplinind toate condițiile tehnice pentru a fi puse în liberă circulație.

În fotografiile care surprind etichetele aplicate acestor produse se vede marcajul „CE”, prin care se atestă îndeplinirea condițiilor tehnice, nefiind posibile transformări ireversibile ale acestora.

Instanța de fond a săvârșit o eroare de fapt, susține recurenta, admițând că produsele pentru care s-a admis acțiunea sunt esențiale în funcționarea telefonului mobil.

Recurenta-reclamantă solicită respingerea recursurilor ca nefondate, susținând că autoritățile vamale au fost informate corespunzător asupra procesului tehnologic folosit de SC A. SRL, precum și asupra listei de produse care urmau să fie plasate sub regimul de transformare sub control vamal.

Operațiunile de transformare sub control vamal autorizate de-a lungul anilor de autoritățile vamale pentru a fi desfășurate de SC A. SRL au fost întemeiate pe dispozițiile Anexei nr. 76, Partea A din Regulamentul C. vam. Comunitar, ale pct. 7 din Anexa 76 și 72 din Regulamentul C. vam. Comunitar, precum și pe Regula 3 pct. b) din Regulile Generale de Interpretare a Nomenclaturii Combinate.

Se mai susține că instanța de fond nu a făcut confuzie între diversele componente ale telefonului mobile, ci a aplicat în mod corect prevederile Regulamentului C. vam. Comunitar.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată.

Recursurile sunt fondate pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Este de necontestat că recurenta-reclamantă a solicitat și a obținut eliberarea unor autorizații pentru utilizarea regimului de transformare sub control vamal a unor dispozitive necesare pentru producerea telefoanelor mobile.

În acest scop, recurenta a răspuns solicitărilor autorității vamale și a descris întregul proces de producție și de asamblare a telefoanelor mobile.

Prin adresa din 7 august 2008, autoritatea vamală a informat recurenta că operațiunile descrise se încadrează la cele prevăzute de art. 551 din Regulamentul C. vam. Comunitar, iar în data de 10 septembrie 2008 a fost eliberată autorizația, cu termen de valabilitate de 2 ani, ulterior fiind prelungită durata de valabilitate încă 3 ani, până în luna martie 2013.

În urma controlului vamal ulterior, autoritățile vamale române au constatat că au fost încălcate condițiile pentru derularea regimului de transformare sub control vamal, având în vedere că recurenta a prezentat date și informații eronate cu privire la mărfurile menționate în Tabelul 2 din autorizație.

Potrivit art. 100 alin. (3) C. vam. Comunitar, autoritățile vamale iau măsuri pentru regularizarea situației, dacă, în urma controlului vamal ulterior ar rezulta existența unor informații inexacte sau incomplete.

În speță, în urma controlului ulterior, s-a constatat că o parte din mărfurile plasate sub regimul de transformare sub control vamal fie nu au fost supuse unei transformări, fie nu sunt vitale pentru performanța electronică a telefonului mobil, ele constituind doar elemente ale ambalajului ori accesorii ale telefonului.

Organul de control ulterior a concluzionat, în realitate, că recurenta-reclamantă a plasat în regim de transformare sub control-vamal mărfuri care nu îndeplineau condițiile de a fi plasate sub acest regim și astfel nu putea beneficia de prevederile regimului vamal solicitat.

Instanța de fond a apreciat că, deși, potrivit C. vam. Comunitar, în cazul în care în urma unui control ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal au fost aplicate în baza unor informații incomplete sau incorecte, autoritățile vamale trebuie să ia măsurile necesare pentru reglementarea situației, textul legal nu exclude ipoteza că și în cazul în care nu au fost furnizate astfel de informații să se ia măsurile pentru regularizarea situației.

Opinia primului judecător este neargumentată, atâta timp cât în mod imperativ, atât dispozițiile legale europene cât și cele naționale, impun existența unor informații inexacte sau incomplete din partea solicitantului, teză susținută și de recurenții-pârâți.

Eroarea autorității vamale poate fi apreciată pozitiv numai în situația în care autorizația emisă ar fi fost revocată sau anulată (pentru alte motive decât existența informațiilor inexacte/ incomplete), condiție care nu este îndeplinită în speță.

În continuare, instanța de fond și-a exprimat opinia în legătură cu accesoriile care puteau/ nu puteau beneficia de regimul de transformare sub control vamal, acceptând argumentele unei părți sau a celeilalte părți, motiv pentru care a admis acțiunea în parte.

Judecătorul fondului nu a oferit însă argumente solide și pertinente, nu a administrat probe în această direcție, rezultând în final doar exprimarea unei opinii subiective.

În vederea clasificării situației de fapt, judecătorul fondului era obligat să administreze probe suficiente și pertinente care să demonstreze că informațiile furnizate autorității vamale în vederea obținerii autorizației au fost complete și exacte, ori în sens contrar, și că, ulterior emiterii autorizației aceasta a fost respectată întocmai.

Este absolut necesar să se administreze pe acest aspect orice probe permise de dispozițiile Codului de procedură civilă, inclusiv o expertiză tehnică de specialitate.

În concluzie, Înalta Curte reține că este îndeplinită ipoteza prevăzută de art. 312 alin. (2) teza I coroborată cu alin. (3) C. proc. civ. și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmând a se admite recursurile formulate și a se casa sentința recurată.

Cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe care va suplimenta probatoriul sub aspectul respectării prevederilor autorizației pentru utilizarea regimului vamal cu impact economic/ destinație finală (transformare sub control vamal) și a furnizării unor informații în conformitate cu prevederile legislației naționale și europene.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC A. SRL, B. și G. Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 2292 din 17 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2015.