ÎCCJ, decizie (scj.ro #84827)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84827) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Produse

de înregistrare și reproducere a sunetului. Încadrare tarifară.

Control vamal ulterior. Nelegalitate.

Codul

vamal, art. 48

Regulamentul

(CEE) nr. 2913/1992

Cuprins

pe materii: Drept vamal

Indice

alfabetic: Aparatele electronice

Control vamal ulterior

Încadrare tarifară

Poziție tarifară

Produse de înregistrare și reproducere a sunetului MP3

player, MP4 player

Sistemului armonizat de denumire și codificare a

mărfurilor

Produsele

având denumirea generică de MP3 player, MP4 player se încadrează

tarifar, prin aplicarea Regulii 3b din Regulile generale pentru interpretarea

Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, stabilit

prin Convenția internațională de la Bruxelles din 14 iunie 1983,

în raport cu funcția lor principală de stocare și reproducere a

sunetului, la poziția tarifară 8519 – care cuprinde aparate de

înregistrare și reproducere a sunetului – iar nu la poziția 8527,

determinată prin aplicarea Regulilor 1 și 6, care cuprinde aparatele

de recepție pentru radiodifuziune, radiocasetofoane, CD-playere, produse

diferite față de MP3playere și MP4 playere, atât prin originea

lor, cât și prin caracteristicile tehnice și domeniul de utilizare.

Efectuarea

controlului vamal ulterior – în condițiile în care la data trecerii produselor

prin vamă s-a efectuat controlul documentelor, controlul fizic al

mărfurilor și s-a acordat liberul de vamă după verificarea

și validarea datelor de referință din declarațiile vamale

de către organul vamal, iar după finalizarea importurilor nu s-au constatat

neconcordanțe sau informații eronate privind aparatele electronice

importate și încadrarea tarifară a acestora – este nelegală

fiind de natură să aducă atingere principiului

securității juridice prin efectuarea controlului ulterior în alte

condiții decât cele prevăzute de art. 78 alin. (3) din Regulamentul

(CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de instituire a codului vamal comunitar.

Decizia

nr. 421 din 26 ianuarie 2011

Notă: România a

aderat la Convenția internațională de la Bruxelles din 14 iunie

1983 prin Legea nr. 98/1996, publicată în  Monitorul Oficial, nr. 234

din 27/09/1996

Prin

acțiunea înregistrată la 24 martie 2009, reclamanta S.C. VE S.R.L. a

solicitat ca, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004,

să se dispună  anularea  procesului – verbal de control nr.

24.207/PACRPT/9 octombrie 2008 și a deciziei pentru regularizarea

situației nr. 24.208/PACRPT/9 octombrie 2008 întocmite de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj, precum și anularea deciziei nr. 43/17 februarie 2009 emisă de

Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor  cu privire la

suma de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA și majorări de

întârziere aferente acestor taxe.

În motivarea  acțiunii, reclamanta a arătat că actele

administrative contestate au fost întocmite de autoritățile pârâte

după verificarea unui număr de 32 de operațiuni vamale de

punere în liberă circulație, la care au constatat nereguli privind

încadrarea tarifară a produselor importate  și au stabilit

obligația de plată pentru diferența de drepturi de import în

sumă totală de 1.066.239 lei, reprezentând taxe vamale, TVA și

majorări de întârziere aferente.

Pentru aceste operațiuni vamale, s-a stabilit că reclamanta a

efectuat încadrarea la un cod tarifar greșit pentru produsele codificate

pe facturi MP3 Play, MP4 Play, FM – Trans 02 – W, FM – Trans 03 – W, FM –

Trans, 04 – W, FM – Trans 1 GB – W, respectiv la poziția tarifară 8519,

subpoziția 8519.81, codul nomenclaturii combinate, 85.19.81.25 sau

85.19.81.95 codul TARIC, 85.19.81.95.90 sau 85.19.81.25.90 și nu  la

pozițiile tarifare 85.27,85.21 și 85.25.

Reclamanta a  susținut că a efectuat încadrarea produselor

MP3, MP4 Playere, menționate la pct. 1A și  la pct. 1 B din

procesul – verbal de control  cu respectarea Regulii 3 b din Regulile

generale și notele explicative de interpretare  a nomenclaturii

mărfurilor prevăzute în Tariful vamal de import al României la poziția

tarifară  85.19, care cuprinde aparate de înregistrare a sunetului,

aparate de înregistrare și de reproducere a sunetului; din  acest

motiv , s-a considerat că nu este corectă încadrarea efectuată

prin actul de control  la poziția 85.27, care cuprinde aparate

de recepție pentru radiodifuziune, chiar combinate în același corp cu

un aparat de înregistrare sau de reproducere a sunetului sau cu un ceas.

La încadrarea  realizată la data operațiunilor de import,

reclamanta a arătat că a avut în vedere caracterul esențial al

produsului și regulile generale de interpretare  a nomenclaturii

combinate, în sensul respectării termenilor, subpozițiilor și

normelor  de subpoziție cu care ase află în relație,

subdiviziunile  corespunzătoare acestor aparate , care au suport

magnetic și semiconductori.

Reclamanta  a considerat că, pentru încadrarea  la

pozițiile tarifare 85.27 și 85.21, organele vamale au interpretat

greșit elementul care dă  caracterul  esențial al

produselor importate menționate la pct.  1 A și la pct. 1 B din

procesul verbal de control, fără a se  avea în vedere că

acestea au ca funcție principală  reproducerea  și

înregistrarea sunetului, avându-și  originea în unitățile

de memorare și de stocare a datelor, inclusiv a sunetelor , la care

radioul și funcția video reprezintă numai funcții

accesorii, care pot lipsi din compunerea produsului , conform

ofertelor  producătorului.

De asemenea, pentru încadrarea tarifară a bunurilor de la pct. 1 C din

procesul – verbal de control la poziția 85.25, reclamanta a arătat

că organele vamale nu au avut în vedere că funcția

principală a ansamblului este aceea de  aparat de reproducere a

sunetului și nu aceea de aparat de emisie pentru radiodifuziune, astfel

că și în acest caz  trebuia respectată Regula generală

3 b, aplicată la data acordării liberului de vamă.

Nelegalitatea actelor contestate a fost invocată și față

de   întocmirea acestora după efectuarea operațiunilor de

import cu îndeplinirea tuturor formalităților vamale și

acordarea liberului de vamă de către autoritatea vamală, care

a  semnat și ștampilat declarațiile vamale în vederea

acceptării regimului vamal solicitat de reclamantă, deși conform

atribuțiilor legale, avea obligația să predea declarația

vamală neacceptată utilizatorului sistemului informatic în vederea

modificării sau după caz, invalidării, în cazul în care la

control s-au constatat erori sau neconcordanțe.

Curtea de Apel Cluj – Secția de contencios administrativ și fiscal a

pronunțat sentința civilă nr. 155/9 aprilie 2010, prin care a

admis acțiunea, a anulat  procesul – verbal de control nr.

24.207/PACRPT/9 octombrie 2008 și decizia pentru regularizarea

situației nr. 24.208/PACRPT/9 octombrie  2008 întocmite de

Direcția regională pentru accize și operațiuni vamale Cluj,

decizia nr. 43/17  februarie 2009 emisă de  Agenția

Națională de Administrare Fiscală, obligând pârâtele să

plătească  reclamantei cheltuieli de judecată în sumă

de 15.255 lei.

Pe baza  probelor administrate în cauză, instanța de fond

a constatat că reclamanta a realizat încadrarea tarifară corectă

a bunurilor care au făcut obiectul  operațiunilor vamale

verificate  de organele de control,  întrucât funcția

principală  a aparatelor importate este aceea de reproducere a

sunetelor și imaginilor  și în raport  de aceasta , au fost

respectate regulile  generale de  interpretare a nomenclaturii

combinate în sensul  respectării termenilor, subpozițiilor

și normelor de subpoziție cu care se află în relație.

Încadrarea  efectuată de organele vamale la  poziția 8527 a

fost considerată de instanța  de fond ca  fiind

incorectă, pentru că aceasta cuprinde aparate  de recepție

pentru radiodifuziune, radiocasetofoane, CD – playere care sunt total

diferite  de MP3 și MP4 playere, atât prin originea lor, cât și

prin caracteristicile tehnice și domeniul de utilizare.

În acest sens, instanța de fond a avut  în vedere atât concluziile

raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză în

specialitatea  electronică, cât și clasificările  din

informațiile  tarifare obligatorii întocmite de

autoritățile vamale din alte state ale Uniunii Europene cu privire la

produse similare , în raport  de funcția lor principală de

aparate de reproducere a sunetelor, conform Regulii generale de

interpretare  3 b din Regulile generale și notele explicative de

interpretare din Convenția internațională a sistemului armonizat

de descriere  și codificare  a mărfurilor, încheiată

la Bruxelles la 14  iunie  1983.

Referitor la bunurile menționate  la pct. 1 A din procesul

verbal  de control, care au un   microcontroller,  cablu

USB, manual de utilizare  și un convertor analogic – digital,

instanța de fond a reținut că încadrarea trebuia efectuată

după toate  aceste elemente  specifice pentru aparatele de la

pct. 1 din Anexa la  Regulamentul (CE) nr. 400/2006 privind

clasificarea anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată.

Susținerea organelor  vamale privind  încadrarea  acestor

bunuri la codul tarifar pentru produsele  de la pct. 2 din aceeași

reglementare comunitară a fost înlăturată de instanța de

fond  față de diferențele existente  între

caracteristicile tehnice și funcțiile  acestor  aparate,

ceea ce a  și determinat clasificarea  lor la coduri distincte

în nomenclatura  combinată.

Aceleași considerente  au fost avute în vedere și pentru

încadrarea tarifară a bunurilor menționate la pct. 1 B  din

procesul – verbal de control, deoarece  poziția tarifară 85.21

reținută de organele vamale  se referă  la

produsele  a căror funcție principală este aceea  de

reproducere videofonică, spre deosebire de funcția

principală a aparatelor de reproducere  și înregistrare  a

sunetului la care  funcția video este numai accesorie și poate

chiar  să lipsească din compunerea produsului, conform

ofertelor producătorului .

Instanța  de fond a reținut că Regulamentul (CE) nr.

1.056/2006 privind clasificarea anumitor mărfuri în  Nomenclatura

combinată, reținut ca temei în decizia  de respingere a contestației

administrative, se referă la aparate cu o capacitate  de stocare de

cel puțin  30GB, care  pot înregistra cel puțin 120 de ore

video sau 2500 fotografii digitale, ceea ce nu corespunde

caracteristicilor tehnice  ale bunurilor importate de reclamantă,

având o capacitate de  maximum 2 GB.

Pentru bunurile menționate la pct. 1 C din procesul – verbal de control,

instanța de fond  a reținut de asemenea  că

funcția  principală a ansamblului este aceea de aparat de

reproducere  a  sunetului și nu aparat de emisie pentru

radiodifuziune. Această concluzie s-a întemeiat pe constatările

efectuate de expertul de specialitate desemnat în cauză și pe

declarațiile de informații tarifare obligatorii întocmite în alte

state membre ale Uniunii  Europene, din care rezultă că pentru

produsele de natura celor importate de reclamantă este luată în

considerare până în anul 2013 aceeași încadrare tarifară

realizată la data celor 32 de operațiuni vamale supuse controlului.

Nelegalitatea actelor administrative  întocmite de pârâte a fost

constatată de prima instanță și față de

împrejurarea că, liberul de vamă  a fost acordat după

verificarea și validarea datelor de referință din

declarațiile întocmite de importator, ceea ce obligă

autoritatea  administrativă să considere corectă

operațiunea efectuată, astfel cum s-a statuat și în

jurisprudența Tribunalului de Justiție al CE (hotărârea

din 27 septembrie 2007 în cauza  C409.04 Teleos/Marea Britanie).

În același sens , instanța  de fond  a dat

eficiență practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, care a

stabilit că autoritățile trebuie să asigure  aplicarea

normelor cu claritate și o coerență  rezonabilă pentru

a evita posibila insecuritate  juridică și incertitudinea

pentru subiectele  de drept vizate de măsurile care

însoțesc  aplicarea acestor  norme.

Împotriva acestei  sentințe, a declarat  recurs

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj, în nume propriu și în reprezentarea Autorității

Naționale a Vămilor , solicitând  modificarea hotărârii

atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de

S.C. „VE" S.R.L.

Recurenta a susținut  că hotărârea instanței de fond

este  nelegală și netemeinică, întrucât bunurile importate de

societatea intimată fac parte din Secțiunea XVI și Capitolul 85

al Sistemului  Armonizat și în consecință,  se impunea

aplicarea Regulii generale nr. 1 și a Notei nr. 3 a Secțiunii

XVI,  conform cărora, combinațiile  de mașini  de

tipuri  diferite destinate  să funcționeze împreună

și care constituie un singur corp, precum și mașinile concepute

pentru a asigura două sau mai multe funcții diferite , alternative

sau complementare, cu excepția  dispozițiilor contrare, se

clasifică după funcția principală care

caracterizează ansamblul.

Referitor  la produsele de la pct.  1 A din procesul-verbal de

control, s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere

Notele explicative ale Sistemului Armonizat și anume, nota  de

excludere care prevede clasificarea acestor aparate la poziția 85.27,

deoarece  poziția 85.19 exclude aparatele de reproducere  a

sunetului combinate cu un receptor de radiodifuziune sau  de

televiziune  (pozițiile 85.28 sau 85.28) și aparatele  de

înregistrate a sunetului combinate cu un aparat de radio difuziune sau de

televiziune (pozițiile 85.27 sau 85.28). Față de raportul de

expertiză care a constatat că funcția FM se află

integrată în produs și nu  în căști sau într-un alt

dispozitiv auxiliar, recurenta a arătat că aceste produse  nu

pot fi clasificate la poziția tarifară 85.19, ci doar la codul

85.27.13.99.00.

Pentru produsele  de la pct. 1 B din procesul – verbal de control , s-a

considerat că în mod  greșit instanța de fond

și-a însușit opinia expertului  că funcția

principală a aparatelor  este  de stocare și

reproducere  a sunetelor și imaginilor, deși aceasta  este

în contradicție  cu întregul conținut al expertizei, din

care  rezultă fără echivoc că funcția

principală  este aceea  de stocare și reproducere a

fișierelor video, ceea ce include în mod automat stocarea și

reproducerea  sunetelor.

Recurenta  a învederat că opinia exprimată în cauză de

expertul  de specialitate nu poate întemeia concluzia  de

nelegalitate a actului de control, în condițiile în care

bibliografia menționată nu cuprinde nici un document cu caracter

oficial (act normativ, standard european adoptat de România în domeniul

audiovizualului/multimedia/tehnologia informației) sau se referă la

publicații anterioare apariției pe piață a produsului MP4

player.

Din acest motiv, s-a arătat că instanța   de fond a

menținut  greșit  încadrarea tarifară dată de

intimată acestor produse la poziția 85.19 și nu a luat  în

considerare funcția  lor principală, care este aceea de stocare

și de reproducere a fișierelor video. Independent de aceasta ,

s-a  arătat că și aparatele MP4 player au funcția

Radio FM încorporată în produsul de bază  și prin urmare,

devine  aplicabilă nota de excludere de la poziția 85.19, astfel

că, în conformitate cu Regulile generale  nr. 1 și nr. 6,

încadrarea tarifară corectă este la poziția 85.21 „Aparate

de înregistrare sau de reproducere videofonică, chiar încorporând un

receptor de semnale  videofonice”.

În ceea ce privește  modulatoarele  FM de la pct. 1 C din

procesul – verbal de control (care se prezintă la vămuire în pachete

condiționate, împreună cu o telecomandă sau un  cablu audio

jack 3,5 mm), recurenta a susținut  că întregul ansamblu

are funcția de transmitere a semnalului  audio către receptorul

radio al autoturismului și în consecință, instanța de

fond  trebuia să aplice Regulile generale nr. 1 și 6, conform

cărora clasificarea corectă este  la poziția tarifară 85.25,

reținută și de organele  de control, iar încadrarea la

nivel de subpoziție este codul tarifar 85.25.50.00.00.

În ultimul motiv de recurs, s-a arătat că la pronunțarea

hotărârii atacate, instanța de fond a reținut în mod greșit

clasificările cuprinse în informațiile tarifare obligatorii

întocmite de alte state  ale Uniunii Europene, deși acestea se

referă la alte produse decât cele menționate în actul  de

control, omițând  însă  să analizeze informațiile

tarifare obligatorii care au fost emise chiar pentru produsele  respective

de către autoritatea vamală română și care nu au fost

contestate  de societatea intimată.

Recursul este nefondat.

Procesul – verbal de control nr. 24.207/PACRPT/9 octombrie 2008 încheiat de

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale   Cluj a avut ca obiect verificarea încadrării

tarifare  în cazul unui număr de 32  de operațiuni vamale

de punere în liberă circulație efectuate de intimata .C. „VEs"

S.R.L. în perioada  29 martie 2007 – 31 martie 2008 pentru produsele

codificate pe facturi MP3 play, MP4 play și FM – Trans 02 – W, FM – Trans

03 – W, FM – Trans 04 – W, FM – Trans 1 GB – W.

Pentru toate aceste produse, organele de control au constatat  că

este greșită  încadrarea tarifară la poziția 85.19

și au  procedat la o nouă încadrare la pozițiile

85.27.85.21 și  respectiv, 85.25, ceea ce a determinat recalcularea

drepturilor de import și stabilirea unor obligații suplimentare în

sumă de 1.066.239 lei, reprezentând  taxe vamale, TVA  și

majorări de întârziere aferente taxelor respective.

Nelegalitatea procesului – verbal nr. 24.207/PACRPT/9 octombrie 2008 și a

actelor ulterioare emise în baza constatărilor organelor de control a fost

corect reținută de instanța de fond  prin hotărârea de

admitere a acțiunii în anulare formulată de societatea

intimată.

În vederea  determinării corecte a încadrării  tarifare

aplicabilă pentru produsele importate de intimata – reclamantă,

instanța de fond a analizat documentația referitoare  la

caracteristicile tehnice și funcțiile acestor produse,

concluziile  experților tehnici desemnați în cauză în

specialitatea electronică  și în raport de întregul material

probator administrat, a interpretat corect reglementările  vamale

interne și comunitare privind  clasificarea celor 3 categorii de

mărfuri pentru care organele vamale au stabilit  în procesul – verbal

de control un alt cod tarifar decât cel declarat și acceptat la data

efectuării   operațiunilor de import.

În declarațiile vamale de import întocmite de societatea intimată

și pentru care s-a acordat liberul de vamă, toate  cele trei

categorii de produse au fost încadrate la poziția tarifară 85.19,

care cuprinde aparate de înregistrate a sunetului, aparate de reproducere a

sunetului și aparate de înregistrate și reproducere a

sunetului.

Încadrarea  la poziția tarifară 85.19 s-a efectuat cu

respectarea Regulii 3 b din Regulile generale pentru interpretarea Sistemului

armonizat de denumire și codificare  a mărfurilor din anexa la

Legea nr. 98/1996 pentru aderarea României la Convenția

Internațională privind  Sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 .

Conform principiului de încadrare cuprins  în această regulă,

produsele amestecate,  articolele compuse din  materii diferite sau

constituite prin asamblarea unor articole diferite și mărfurile

prezentate în seturi condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, a

căror încadrare nu poate fi efectuată prin aplicarea regulii 3 a ,

sunt încadrate după materia sau articolul care le conferă caracterul

esențial, atunci când este  posibilă efectuarea acestei

determinări.

Organele vamale au considerat în mod eronat că nu este aplicabilă

regula de interpretare susmenționată față de notele explicative

ale Sistemului armonizat , menționate la art. 48 din Legea nr. 86/2006

privind  Codul vamal al României, motivând că acestea

conțin  note de excludere  de la pozițiile  85.19

și 85.20 a mărfurilor importate  de intimata – reclamantă.

Notele de excludere de la lit. d invocate de organele vamale prevăd

că poziția 85.19 exclude aparatele  de reproducerea sunetului

combinate cu un receptor de radiodifuziune sau de televiziune (pozițiile

85.27 sau 85.28), iar poziția 85.20 exclude aparatele de înregistrate a

sunetului combinate cu un aparat de radiodifuziune sau de televiziune

(pozițiile 85.27 sau 85.28).

Instanța de fond a constatat corect că pentru mărfurile

importate de intimata – reclamantă nu sunt aplicabile  notele de excludere

avute în vedere de organele vamale și a înlăturat întemeiat

apărările formulate în acest sens  prin întâmpinare.

Susținerile privind legalitatea încadrării tarifare efectuate de

organele de control și implicit, a actelor administrative întocmite pentru

recalcularea drepturilor de import  aferente  celor 32 de

operațiuni  vamale  certificate, au fost invocate

neîntemeiat în recurs și urmează  a fi respinse.

Astfel, pentru  categoria de produse MP3  player de la pct. 1 A

din procesul – verbal de control  instanța de fond  a

reținut corect  că se impune aplicarea Regulii generale 3 b,

care determină încadrarea tarifară 85.19.81.25 în raport de

funcția lor principală.

Din expertizele  tehnice efectuate în cauză rezultă că

produsele având denumirea  generală MP3 player îndeplinesc

funcția de  dispozitive electronice digitale de stocare și

reproducere a sunetului, respectiv a datelor digitale stocate după forma

sau modul de clasificare a fișierelor digitale,  în care aceste date

au fost codificate/formatate/stocate.

Încadrarea  tarifară a acestor produse la poziția 85.27.13.99 a

fost nelegal stabilită de organele vamale prin aplicarea  Regulilor

generale nr. 1 și nr. 6, care nu se întemeiază pe funcția principală

a aparatelor, prevalând faptul că acestea nu se  prezintă

singure la vămuire, ci în  seturi condiționate pentru vânzarea

cu amănuntul, împreună cu căști stereo.

Organele vamale au invocat de asemenea neîntemeiat ca argument pentru încadrarea

tarifară efectuată prin procesul – verbal de control pct. 2 din Anexa

Regulamentului (CE) nr. 400/2006 privind  clasificarea anumitor

mărfuri în Nomenclatura  combinată.

Aparatele  electronice de la pct. 1 A al procesului – verbal de control se

încadrează la pct.  1 al Anexei  susmenționate , întrucât

au ca element  principal un microcontroller  și nu un

microprocesor  sub formă de circuite integrate,  cum

rezultă  din descrierea  aparatelor menționate la pct. 2

din anexă la clasificarea  85.27.13.99.

Din concluziile  exprimate  în cauză de experții tehnici

desemnați în specialitatea  electronică, rezultă că

diferența între  un microcontroller și un  microprocesor

constă în primul rând în capacitatea  fiecăruia de a procesa date

și cum anume la procesează.

Având ca element  principal un microcontroller, aparatele de la pct. 1 A

din procesul – verbal de control funcționează ca o unitate

logică   de prelucrare a informației ; aceste aparate

au cablu USB , manual de utilizare, convertor analogic – digital și

compartiment pentru baterie, ceea ce reprezintă elementele specifice

pentru aparatele de la pct. 1 din Anexa Regulamentului  (CE) 400/2006 ,

astfel că nu corespund din punct de vedere  tehnic și

funcțional aparatelor descrise la pct. 2 din aceeași anexă

pentru clasificarea 85.27.13.99.

Pentru produsele de la pct. 1 B din procesul verbal de control instanța de

fond  a reținut de asemenea în mod corect că se impune aplicarea

Regulii  3b în raport de funcția lor principală de dispozitive

electronice digitale de stocare și reproducere a sunetelor și

imaginii, respectiv a datelor digitale stocate după forma sau modul de

clasificare a fișierelor digitale în care aceste date au fost codificate/formatate/stocate.

Încadrarea efectuată de organele vamale la poziția  8521, cod

TARIC 8521.90.00 în baza  Regulilor generale nr. 1  și nr. 6

se  dovedește a fi nelegală, întrucât și aceste

produse  cunoscute  sub denumirea generică „MP4 player” au ca

funcție principală reproducerea și înregistrarea

sunetului, iar funcția video este numai una accesorie, care poate și

să lipsească din compunerea produsului, conform ofertelor

producătorului.

Regulamentul (CE) nr. 1056/2006 privind clasificarea anumitor

mărfuri în Nomenclatura Combinată nu poate fi reținut ca temei

pentru încadrare tarifară la codul TARIC 85.21.90.00, stabilită de

organele de control, deoarece această clasificare cuprinsă la pct. 1

din anexa reglementării comunitare  are ca obiect alte  aparate

decât cele importate de intimata – reclamantă și menționate la

pct. 1B din procesul – verbal întocmit la 9 octombrie 2008.

Clasificarea 85.21.90.00 se referă la produse a căror

funcție principală este aceea de reproducere videofonică, având

o capacitate de stocare mai mare de 30 GB, de înregistrare 120 de ore

video digitale sau de stocare până la 25.000 de fotografii, ceea ce nu

corespunde  caracteristicilor tehnice ale aparatelor importate de

societatea – intimată, care au o capacitate  de stocare de până

la 2GB și funcția principală  de reproducere și de

înregistrate a sunetului.

Instanța de fond  a constatat  în mod corect și

nelegalitatea  încadrării la subpoziția 85.25.50.00, efectuate

de organele de control în baza Regulilor generale  nr. 1 și nr. 6

pentru  produsele de la pct. 1 C din procesul – verbal nr. 24.207/PACRPT/9

octombrie 2008.

Expertizele tehnice efectuate în cauză au constatat și în cazul

acestor aparate că funcția principală a ansamblului este aceea

de reproducere a sunetului. Pentru aceste aparate, cunoscute sub

denumirea  generică  de „FM transmitter”, unitatea sonoră

de ieșire este un dispozitiv electronic de emisie  în radio

frecvență de putere mică și rază mică de

propagare, astfel că nu există funcția de transmisie

radiofonică sau de televiziune  care definește produsele de la

clasificarea    85.25.50.00, stabilită de organele de

control.

Esențial pentru aparatele  de la pct. 1 C din procesul – verbal este

faptul că doar stochează informații, iar pentru reproducerea

informației este necesar un receptor exterior, care nu este

componentă a produsului.

Față de aceste elemente specifice aparatelor respective, se dovedesc

a fi neîntemeiate susținerile din  recurs privind existența unui

aparat de radio încorporat în ansamblul modulatoarelor FM și pe cale de

consecință, încadrarea lor la nivel de subpoziție la codul

tarifar 85.25.50.00, prin aplicarea Regulii generale nr. 6.

În consecință, încadrarea tarifară a fost corect efectuată

de intimata – reclamantă prin aplicarea Regulii generale  3b, în

considerarea funcției principale a produselor importate, care deși

sunt complexe și cuprind mai multe componente, sunt aparate de înregistrare

și de reproducere a  sunetelor  și imaginilor, provenind

din memory-stik-uri dezvoltate tehnologic.

Instanța de fond  a constatat în mod judicios nelegalitatea

actelor administrative atacate și față de neîndeplinirea

condițiilor legale pentru exercitarea  controlului vamal ulterior,

întrucât la data celor 32 de operațiuni vamale   s-a efectuat

controlul documentelor , controlul fizic al mărfurilor și s-a acordat

liberul de  vamă după verificarea și validarea datelor de

referință din declarațiile vamale de către organul vamal,

iar după finalizarea importurilor  nu s-au constatat

neconcordanțe sau informații eronate privind aparatele

electronice  importate și încadrarea  tarifară a acestora,

care să justifice realizarea unei noi încadrări și recalcularea

drepturilor de import aferente.

În acest sens, instanța de fond a considerat întemeiat  că

autoritățile vamale au adus atingere principiului

securității juridice prin efectuarea controlului ulterior în alte

condiții decât cele prevăzute  de  art. 78 alin. 3 din

Regulamentul  (CEE) nr. 2913/1992 al Consiliului de  instituire a

codului vamal comunitar. Conform  acestei reglementări, atunci

când revizuirea unei declarații sau un control ulterior indică faptul

că dispozițiile care reglementează  regimul vamal respectiv

au fost aplicate pe baza  unor informații incomplete sau incorecte,

autoritățile vamale trebuie  să ia măsurile necesare

pentru reglementarea situației, ținând  seama de orice informație

nouă de care  dispun.

Susținerea  din recurs  privind lipsa de relevanță a

informațiilor  tarifare  obligatorii  întocmite de

autoritățile  vamale   ale altor  state din

Uniunea Europeană pentru produse de natura celor importate de intimata –

reclamantă va fi respinsă ca nefondată, întrucât

instanța  de fond a  procedat  corect  la

compararea  acestora sub aspectul  încadrării tarifare

față de caracteristicile tehnice și funcțiile aparatelor

electronice și de reglementarea vamală  aplicabilă.

Informațiile tarifare obligatorii întocmite de autoritatea vamală

română la solicitarea intimatei – reclamante și depuse la

instanța de fond nu pot fi reținute în soluționarea cauzei, dat

fiind că sunt ulterioare celor  32 de operațiuni de import care

au  făcut obiectul controlului și  chiar, actelor

administrative deduse judecății.

Pentru considerentele care au fost expuse, recursul a fost respins ca nefondat.