ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2830/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2830/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

pârâtelor și derularea procedurii judiciare în fața primei instanțe.

1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2011

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională Pentru

Restituirea Proprietăților (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei

decizii, „A.N.R.P.”) și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

(denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”),

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligate

pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul

preluat abuziv situat în Craiova, și la plata daunelor morale și a sumei de 100

lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la

executarea efectivă a acesteia.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că autoarea lui, B.P., a deținut imobilul în litigiu care a fost expropriat

și demolat, iar, în baza prevederilor Legii nr. 10/2011, în calitate de

moștenitor, a formulat notificare prin executorul judecătoresc fiind emisă

Dispoziția nr. 6876 din 01 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, prin

care i s-au acordat măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare

nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură în limita sumei de

2.142.802.000 lei, la care a fost evaluat imobilul.

Arată reclamantul că dosarul,

conținând întreaga documentație, inclusiv decizia de acordare a titlurilor de

valoare nominală, a fost înaintat în anul 2006 la A.N.R.P., fiind înregistrat

sub nr. 19137/ CC, însă, deși a formulat ulterior cerere de eliberare a

titlurilor, C.C.S.D. nu a înțeles să îndeplinească această obligație legală.

Reclamantul susține că, prin

tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, i-au fost

create grave prejudicii materiale și morale, deoarece este în vârstă de peste

80 de ani, are o pensie modestă și, prin neîndeplinirea obligațiilor de emitere

a titlurilor de despăgubiri, este lipsit de folosința sumei stabilite ca

despăgubire.

Totodată, reclamantul invocă

încălcarea principiului termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art.

1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție, jurisprudența C.E.D.O.

și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

1.2. Apărările pârâtei C.C.S.D.

Pârâta C.C.S.D. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

susținând că se află în imposibilitate de a continua procedura administrativă

prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât s-a constatat că documentația

nu este corect întocmită, conform pct. 16.5 din normele metodologice de

aplicare a titlului VII din L.247/2005, prin neprecizarea în mod expres a

obiectului emiterii Dispoziției nr. 3216/2006, respectiv, pentru care din

imobilele construcții și/sau teren se soluționează notificarea, precum și prin

neprecizarea suprafețelor acestora. În același sens, pârâta a arătat că notificantul

nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia

numai de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție

demolat. Arată pârâta că dosarul de despăgubire nr. 19137/ CC a fost restituit Primăriei

Municipiului Craiova în vederea completării cu actele și înscrisurile necesare,

conform Normelor metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pârâta a solicitat respingerea, ca

inadmisibil, a capătului de cerere referitor la acordarea daunelor solicitate

de reclamantă, invocând dispozițiile art. 5803 C. proc. civ.

1.3. La termenul de judecată din 24

septembrie 2009, reclamantul a învederat că, după returnarea dosarului de

despăgubire către Primăria Craiova, Primarul Municipiului Craiova a emis

Dispoziția nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a respins notificarea nr.

59/N/2003 și a dispus încetarea efectelor Dispoziției Primarului nr. 3216/2006.

1.4. Excepția de nelegalitate

invocată de pârâta C.C.S.D.

C.C.S.D. a depus note scrise în care

a arătat că, în susținerea dreptului de proprietate a fost depus un act sub

semnătură rivală încheiat la data de 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat

imobilul și teren în suprafață de 630 mp, teren ce face obiectul notificării.

La data de 25 septembrie 2009,

pârâta C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului

Craiova nr. 3216/2006.

1.5. Apărările pârâtei A.N.R.P.

Pârâta A.N.R.P., prin concluziile

scrise depuse la dosar, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, arătând, în esență, că în cadrul procedurii administrative privind

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, C.C.S.D.,

iar nu A.N.R.P., este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire.

1.6. La termenul de judecată din

data de 04 februarie 2010, reclamantul a depus certificatul de grefă nr. 5079

din 04 februarie 2010 eliberat de Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosarul nr.

14696/63/2009 în care s-a arătat că, la data de 13 octombrie 2009, reclamantul B.C.

a formulat contestație, în baza Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziției de

respingere a notificării nr. 24594 din 17 septembrie 2009 a Primăriei

Municipiului Craiova, solicitând anularea dispoziției și restituirea în natură

a imobilului, situat în Craiova, compus în suprafață de 374 m.p și construcție

în suprafață de 173,6 m.p.; acțiunea, având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost

înregistrată pe rolul secției administrativ și fiscal sub nr. 11934/63/2009,

iar, prin încheierea de ședință de 17 noiembrie 2009 a fost înaintată secției

civile, spre competentă soluționare. La data de 16 decembrie 2009, cauza a fost

înregistrată pe rolul secției civile sub nr. 14696/63/2009, având ca obiect Legea

nr. 10/2001.

apel cu privire la excepția de nelegalitate invocată de pârâta C.C.S.D.

Prin încheierea de ședință din 11

martie 2011, Curtea de apel a respins cererea formulată de pârâta C.C.S.D. cu

privire la sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției de

nelegalitate a Dispoziției nr. 3216/2006, reținând, în esență, că actul

contestat este un act civil, conform art. 25 alin. (4) din Legea 10/2001,

republicată, iar nu un act administrativ care să poată forma obiectul excepției

de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

dispusă de Curtea de apel.

Prin încheierea de ședință din 11

martie 2011, Curtea de apel, constatând că soluționarea prezentei cauze depinde

de modul în care va fi tranșată problema legalității Dispoziției nr. 24594 din 17

septembrie 2009 ce face obiectul dosarului nr. 14696/63/2009 al Tribunalului

Dolj, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea

judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul

dosarului menționat anterior.

La data de 18 noiembrie 2010,

reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol pentru continuarea judecății

la care a anexat decizia nr. 309 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

civilă în dosarul nr. 14696/63/2009 cu mențiunea definitivă și irevocabilă prin

nerecurare.

apel.

Prin sentința nr. 324 din 16 iunie

2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a

hotărât următoarele:

- a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.;

- a obligat pârâta C.C.S.D. să emită

decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova;

- a respins capătul de cerere

privind daunele morale și cominatorii;

- a respins acțiunea față de A.N.R.P.

Pentru a pronunța aceată hotărâre,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

5.1. Cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.

În temeiul art. 137 C. proc. civ.,

Curtea de apel a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.N.R.P., reținând că, potrivit art. 13 alin. (1) din titlul

VII al Legii nr. 247/2005, obligațiile legale privind emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubiri și întocmirea raportului de evaluare revin C.C.S.D.,

iar faptul că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură

organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă Autorității

legitimare procesuală pasivă în acțiunile promovate, prin care se invocă

refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

5.2. Pe fondul cauzei.

Reclamantul împreună cu mama sa au

solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru

imobilul în litigiu.

Prin Dispoziția nr. 3216 din 30

ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri

către reclamant și mama acestuia pentru imobilul notificat sub nr. 59/N/2002,

imposibil de restituit în natură.

Se constată, astfel, că reclamantul

a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia

prin formularea unei notificări în anul 2002 (59/N/2002), autoritatea locală cu

competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 30 ianuarie 2006.

Ulterior, dosarul întocmit în

vederea acordării despăgubirilor a fost transmis la C.C.S.D. unde a fost

înregistrat sub nr. 19137/ CC din 28 februarie 2006, în vederea emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispozițiilor titlului VII

din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la

acest moment de pârâta C.C.S.D.

În consecință, Curtea de apel a

apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a

încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil și principiul termenului

rezonabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, și de a aduce atingere noțiunii de bun aparținând

reclamantului, în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la aceeași

Convenție.

Instanța a respins susținerea

pârâtei C.C.S.D. potrivit căreia nu poate fi continuată procedura reglementată

de lege în vederea emiterii titlului de despăgubire, motivat de faptul că, prin

adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, întreaga documentație a fost

retransmisă Primăriei Municipiului Craiova. A reținut instanța că restituirea

documentației echivalează practic cu o dezînvestire a C.C.S.D.. Prin adresa

invocată, C.C.S.D. face referiri la calitatea de proprietar a reclamantului cu

privire la imobil, deși controlul său este limitat la verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură (art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005

și art. 16.10 din Norme), neputând repune în discuție calitatea persoanei de a

beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reținut a fi

îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nici întinderea

îndreptățirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a constatat în

prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii.

În consecință, soluția de restituire

a dosarului către Primăria Municipiului Craiova este nelegală având caracter de

tergiversare a emiterii titlului de despăgubire.

Că este așa o probează și faptul că,

după reprimirea documentației, Primarul Municipiului Craiova a emis o altă

dispoziție, respectiv Dispoziția nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a

respins notificarea nr. 59/N/2003 și a decis ca Dispoziția nr. 3216/30 ianuarie

2006 să își înceteze efectele, întrucât solicitanții nu au făcut dovada

dreptului de proprietate cu înscris în formă autentică.

Prin Decizia nr. 309 din 13

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă

contestația reclamantului B.C. în sensul anulării Dispoziția nr. 24594 din 17

septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova, reținându-se că

Dispoziția nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 reprezintă un act juridic ce a intrat

în circuitul civil și care nu mai putea fi anulat sau revocat printr-o altă

dispoziție a aceleiași autorități.

Instanța a respins cererea de

obligare la daune cominatorii și daune morale, întrucât art. 24 din Legea nr. 554/2004

reglementează o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în

care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este

subsecventă actualei etape judiciare.

Pârâta C.C.S.D. a declarat recurs

împotriva încheierii din 11 martie 2011 și a sentinței civile nr. 324 din 16

iunie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009, invocând art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Cu privire la încheierea din 11

martie 2011, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a

apreciat că dispoziția emisă de Primarul Municipiului Craiova, contestată pe

calea excepției de nelegalitate, este un act juridic civil. În esență,

recurenta-pârâtă susține că dispoziția respectivă este un act administrativ

unilateral cu caracter individual, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 alin.

(2

1

) din titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005. În

argumentarea excepției invocate, recurenta-pârâtă arată că, în urma verificării

dosarului aferent Dispoziției nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova,

înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 19137/ CC, s-a constatat că notificatorul nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece a depus un act

sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul

teren în suprafață de 630 mp, act care este nul absolut, ca act translativ de

proprietate, putând fi considerat doar ca o promisiune de vânzare-cumpărare,

conform art. 4 din Decretul nr. 221/1950 cu referire la art. 11 din Decretul nr.

144/1958 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la sentința pronunțată de

Curtea de apel, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod netemeinic

și nelegal a obligat C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire.

În esență, recurenta-pârâtă arată că

dosarul de despăgubire transmis C.C.S.D. nu este întocmit cu respectarea pct. 16.5

din Normele de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece

Dispoziția nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova nu precizează pentru

care dintre imobilele construcții și/sau teren se soluționează notificarea și

nici suprafețele acestora, iar, în dovedirea dreptului de proprietate, a fost

depus un înscris sub semnătură privată din 31 martie 1952, susmenționat, care,

potrivit acelorași argumente, este nul de drept, astfel că reclamantul nu a

făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia de

măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru imobilul construcție demolat.

Referitor la respectarea

principiului termenului rezonabil, recurenta-pârâtă susține, în esență, că

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai

cu respectarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005,

că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004

și că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea C.C.S.D., atâta

timp cât decizia poate fi emisă numai conform procedurii legale, iar nu la

simpla cerere a persoanei îndreptățite.

Totodată, recurenta-pârâtă

învederează faptul că emiterea deciziei se poate face numai după parcurgerea

etapelor administrative în cadrul unor proceduri complexe, care nu pot fi

realizate în termenul de 30 de zile, prevăzut art. 22 din Legea nr. 554/2004,

fiind necesară parcurgerea etapei evaluării, conform art. 16 din titlul VII din

Legea nr. 247/2005, care nu depinde în totalitate de voința C.C.S.D.

II. Considerentele Înaltei Curți

asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare.

împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009

În ceea ce privește criticile din

recurs referitoare la greșita respingere de către instanța fondului a excepției

de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă cu privire la Dispoziția nr. 3213/2006

emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanța de control judiciar constată

că soluția Curții de apel este legală și temeinică și în acord cu jurisprudența

constantă și unitară în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

care s-a reținut că dispoziția emisă de primar în temeiul dispozițiilor Legii nr.

10/2001, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite în natură, intră

sub incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât

poate fi contestată în termenele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001,

iar nu pe calea contenciosului administrativ (a se vedea, cu titlu de exemplu,

decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2009 și decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009,

publicate în „Excepția de nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, 2009”, E.H.,

București, 2011).

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva

încheierii din 11 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Secția

contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009.

de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 324 din 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel Craiova.

În ceea ce privește fondul cauzei,

Înalta Curte constată că, în cea mai mare parte a motivării căii de atac

exercitate în cauză, sunt reluate apărările de la fond privind complexitatea

procedurii reglementare de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei

culpe a autorității în derularea acesteia.

Intervalul mare de timp pe parcursul

căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile

preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la

despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Craiova, iar dosarul a fost înregistrat în același an

la C.C.S.D., conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul

încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire concretă la criticile

formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat a

reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire,

autoritatea pârâtă a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art.

6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu

este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea

evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de titlul VII al

Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea specială nu

prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor

autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția

României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având

ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi

interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.1 din

Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai

în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor

administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod

imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii

Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a

autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în

sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.

Complexitatea etapelor procedurale

reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

Susținerea recurentei-pârâte

referitoare la faptul că dosarul a fost remis Primăriei Municipiului Craiova nu

poate fi primită și nu este de natură a deroba instituția de obligațiile ce îi

incumbă cu privire la realizarea competenței legale cu respectarea drepturilor

fundamentale ale omului. Sub acest aspect, Curtea constată că demersurile

Comisiei în dosarul administrativ înregistrat încă din anul 2006, au fost

efectuate când, prin adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, dosarul a fost

restituit Primăriei în vederea analizării anumitor aspecte. Chiar într-o

asemenea împrejurare, pasivitatea manifestată de instituția publică în perioada

scursă de la data înregistrării dosarului și încălcarea principiului termenului

rezonabil prin neexercitarea atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de

despăgubire cu care a fost învestită nu pot fi înlăturate prin simpla remitere

a dosarului către Primăria Muinicipiului Craiova la 3 ani (2009) de la data

înregistrării (2006).

În ceea ce privește criticile

recurentei-pârâte referitoare la dovada dreptului de proprietate al

notificatorului cu privire la imobilul teren ce formează obiectul dispoziției

emise de Primarul Municipiului Craiova, instanța de recurs constată că această

problemă a fost tranșată cu caracter irevocabil prin decizia nr. 309 din 13

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 14696/63/2009, depusă de

reclamant la dosarul de fond (filele 149-151), astfel că susținerile din recurs

referitoare la înscrisul sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B.

a cumpărat imobilul teren în suprafață de 630 mp nu pot fi primite.

Cu toate acestea, având în vedere

faptul că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII

– „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat și

întocmirea raportului de evaluare, precum și în considerarea caracterului

complex al acestor proceduri, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că,

sub acest aspect, sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă C.C.S.D.

în privința obligării la emiterea titlului de despăgubire cu aplicarea

termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei C.C.S.D.

să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.

Având în vedere considerentele expuse,

în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva

sentinței civile nr. 324 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, pe care o va modifica în sensul obligării C.C.S.D. să

finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva încheierii din 11

martie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009.

Admite recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 324

din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul

că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să finalizeze

procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2012.