Decizia nr. 2830/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 14696/63/2009 — recurs

Obiectul acțiunii, apărările pârâtelor și derularea procedurii judiciare în fața primei instanțe. 1.1. Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.N.R.P.”) și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „C.C.S.D.”), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligate pârâtele să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv situat în Craiova, și la plata daunelor morale și a sumei de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la executarea efectivă a acesteia. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că autoarea lui, B.P., a deținut imobilul în litigiu care a fost expropriat și demolat, iar, în baza prevederilor Legii nr. 10/2011, în calitate de moștenitor, a formulat notificare prin executorul judecătoresc fiind emisă Dispoziția nr. 6876 din 01 iunie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, prin care i s-au acordat măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură în limita sumei de 2.142.802.000 lei, la care a fost evaluat imobilul. Arată reclamantul că dosarul, conținând întreaga documentație, inclusiv decizia de acordare a titlurilor de valoare nominală, a fost înaintat în anul 2006 la A.N.R.P., fiind înregistrat sub nr. 19137/ CC, însă, deși a formulat ulterior cerere de eliberare a titlurilor, C.C.S.D. nu a înțeles să îndeplinească această obligație legală. Reclamantul susține că, prin tergiversarea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire, i-au fost create grave prejudicii materiale și morale, deoarece este în vârstă de peste 80 de ani, are o pensie modestă și, prin neîndeplinirea obligațiilor de emitere a titlurilor de despăgubiri, este lipsit de folosința sumei stabilite ca despăgubire. Totodată, reclamantul invocă încălcarea principiului termenului rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție, jurisprudența C.E.D.O. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie. 1.

Apărările pârâtei C.C.S.D. Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că se află în imposibilitate de a continua procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât s-a constatat că documentația nu este corect întocmită, conform pct. 16.5 din normele metodologice de aplicare a titlului VII din L.247/2005, prin neprecizarea în mod expres a obiectului emiterii Dispoziției nr. 3216/2006, respectiv, pentru care din imobilele construcții și/sau teren se soluționează notificarea, precum și prin neprecizarea suprafețelor acestora. În același sens, pârâta a arătat că notificantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție demolat. Arată pârâta că dosarul de despăgubire nr. 19137/ CC a fost restituit Primăriei Municipiului Craiova în vederea completării cu actele și înscrisurile necesare, conform Normelor metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005. Pârâta a solicitat respingerea, ca inadmisibil, a capătului de cerere referitor la acordarea daunelor solicitate de reclamantă, invocând dispozițiile art. 5803 C. proc. civ. 1.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2009, reclamantul a învederat că, după returnarea dosarului de despăgubire către Primăria Craiova, Primarul Municipiului Craiova a emis Dispoziția nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a respins notificarea nr. 59/N/2003 și a dispus încetarea efectelor Dispoziției Primarului nr. 3216/2006. 1.

Excepția de nelegalitate invocată de pârâta C.C.S.D. C.C.S.D. a depus note scrise în care a arătat că, în susținerea dreptului de proprietate a fost depus un act sub semnătură rivală încheiat la data de 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul și teren în suprafață de 630 mp, teren ce face obiectul notificării. La data de 25 septembrie 2009, pârâta C.C.S.D. a invocat excepția de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 3216/2006. 1.

Apărările pârâtei A.N.R.P. Pârâta A.N.R.P., prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând, în esență, că în cadrul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, C.C.S.D., iar nu A.N.R.P., este învestită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. 1.

La termenul de judecată din data de 04 februarie 2010, reclamantul a depus certificatul de grefă nr. 5079 din 04 februarie 2010 eliberat de Tribunalul Dolj, secția civilă, în dosarul nr. 14696/63/2009 în care s-a arătat că, la data de 13 octombrie 2009, reclamantul B.C. a formulat contestație, în baza Legii nr. 10/2001 împotriva Dispoziției de respingere a notificării nr. 24594 din 17 septembrie 2009 a Primăriei Municipiului Craiova, solicitând anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului, situat în Craiova, compus în suprafață de 374 m.p și construcție în suprafață de 173,6 m.p.; acțiunea, având ca obiect Legea nr. 10/2001 a fost înregistrată pe rolul secției administrativ și fiscal sub nr. 11934/63/2009, iar, prin încheierea de ședință de 17 noiembrie 2009 a fost înaintată secției civile, spre competentă soluționare. La data de 16 decembrie 2009, cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile sub nr. 14696/63/2009, având ca obiect Legea nr. 10/2001. 2. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel cu privire la excepția de nelegalitate invocată de pârâta C.C.S.D. Prin încheierea de ședință din 11 martie 2011, Curtea de apel a respins cererea formulată de pârâta C.C.S.D. cu privire la sesizarea instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 3216/2006, reținând, în esență, că actul contestat este un act civil, conform art. 25 alin. (4) din Legea 10/2001, republicată, iar nu un act administrativ care să poată forma obiectul excepției de nelegalitate în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004. 3. Suspendarea judecării cauzei dispusă de Curtea de apel. Prin încheierea de ședință din 11 martie 2011, Curtea de apel, constatând că soluționarea prezentei cauze depinde de modul în care va fi tranșată problema legalității Dispoziției nr. 24594 din 17 septembrie 2009 ce face obiectul dosarului nr. 14696/63/2009 al Tribunalului Dolj, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a litigiului ce face obiectul dosarului menționat anterior. 4. Repunerea cauzei pe rol. La data de 18 noiembrie 2010, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol pentru continuarea judecății la care a anexat decizia nr. 309 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă în dosarul nr. 14696/63/2009 cu mențiunea definitivă și irevocabilă prin nerecurare. 5. Hotărârea pronunțată de Curtea de apel. Prin sentința nr. 324 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: - a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.; - a obligat pârâta C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova; - a respins capătul de cerere privind daunele morale și cominatorii; - a respins acțiunea față de A.N.R.P. Pentru a pronunța aceată hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: 5.1. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. În temeiul art. 137 C. proc. civ., Curtea de apel a constatat că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., reținând că, potrivit art. 13 alin. (1) din titlul VII al Legii nr. 247/2005, obligațiile legale privind emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și întocmirea raportului de evaluare revin C.C.S.D., iar faptul că, potrivit art. 2 din H.G. nr. 361/2005, A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea secretariatului C.C.S.D., nu îi conferă Autorității legitimare procesuală pasivă în acțiunile promovate, prin care se invocă refuzul nejustificat de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire. 5.2. Pe fondul cauzei. Reclamantul împreună cu mama sa au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să li se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu. Prin Dispoziția nr. 3216 din 30 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri către reclamant și mama acestuia pentru imobilul notificat sub nr. 59/N/2002, imposibil de restituit în natură. Se constată, astfel, că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2002 (59/N/2002), autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 30 ianuarie 2006. Ulterior, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor a fost transmis la C.C.S.D. unde a fost înregistrat sub nr. 19137/ CC din 28 februarie 2006, în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta C.C.S.D. În consecință, Curtea de apel a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident dreptul la un proces echitabil și principiul termenului rezonabil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și de a aduce atingere noțiunii de bun aparținând reclamantului, în sensul art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la aceeași Convenție. Instanța a respins susținerea pârâtei C.C.S.D. potrivit căreia nu poate fi continuată procedura reglementată de lege în vederea emiterii titlului de despăgubire, motivat de faptul că, prin adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, întreaga documentație a fost retransmisă Primăriei Municipiului Craiova. A reținut instanța că restituirea documentației echivalează practic cu o dezînvestire a C.C.S.D.. Prin adresa invocată, C.C.S.D. face referiri la calitatea de proprietar a reclamantului cu privire la imobil, deși controlul său este limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură (art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005 și art. 16.10 din Norme), neputând repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsurile reparatorii la care în prealabil s-a reținut a fi îndreptățită potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nici întinderea îndreptățirii acesteia referitor la bunurile pentru care s-a constatat în prealabil că beneficiază de măsuri reparatorii. În consecință, soluția de restituire a dosarului către Primăria Municipiului Craiova este nelegală având caracter de tergiversare a emiterii titlului de despăgubire. Că este așa o probează și faptul că, după reprimirea documentației, Primarul Municipiului Craiova a emis o altă dispoziție, respectiv Dispoziția nr. 24594 din 17 septembrie 2009, prin care a respins notificarea nr. 59/N/2003 și a decis ca Dispoziția nr. 3216/30 ianuarie 2006 să își înceteze efectele, întrucât solicitanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscris în formă autentică. Prin Decizia nr. 309 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă contestația reclamantului B.C. în sensul anulării Dispoziția nr. 24594 din 17 septembrie 2009 emisă de Primarul Municipiului Craiova, reținându-se că Dispoziția nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 reprezintă un act juridic ce a intrat în circuitul civil și care nu mai putea fi anulat sau revocat printr-o altă dispoziție a aceleiași autorități. Instanța a respins cererea de obligare la daune cominatorii și daune morale, întrucât art. 24 din Legea nr. 554/2004 reglementează o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. 6. Recursul declarat de pârâta C.C.S.D. Pârâta C.C.S.D. a declarat recurs împotriva încheierii din 11 martie 2011 și a sentinței civile nr. 324 din 16 iunie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009, invocând art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Cu privire la încheierea din 11 martie 2011, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a apreciat că dispoziția emisă de Primarul Municipiului Craiova, contestată pe calea excepției de nelegalitate, este un act juridic civil. În esență, recurenta-pârâtă susține că dispoziția respectivă este un act administrativ unilateral cu caracter individual, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 alin. (2 1 ) din titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005. În argumentarea excepției invocate, recurenta-pârâtă arată că, în urma verificării dosarului aferent Dispoziției nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova, înregistrat la C.C.S.D. sub nr. 19137/ CC, s-a constatat că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece a depus un act sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul teren în suprafață de 630 mp, act care este nul absolut, ca act translativ de proprietate, putând fi considerat doar ca o promisiune de vânzare-cumpărare, conform art. 4 din Decretul nr. 221/1950 cu referire la art. 11 din Decretul nr. 144/1958 și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Cu privire la sentința pronunțată de Curtea de apel, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a obligat C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. În esență, recurenta-pârâtă arată că dosarul de despăgubire transmis C.C.S.D. nu este întocmit cu respectarea pct. 16.5 din Normele de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece Dispoziția nr. 3216/2006 a Primarului Municipiului Craiova nu precizează pentru care dintre imobilele construcții și/sau teren se soluționează notificarea și nici suprafețele acestora, iar, în dovedirea dreptului de proprietate, a fost depus un înscris sub semnătură privată din 31 martie 1952, susmenționat, care, potrivit acelorași argumente, este nul de drept, astfel că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului, putând beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent numai pentru imobilul construcție demolat. Referitor la respectarea principiului termenului rezonabil, recurenta-pârâtă susține, în esență, că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai cu respectarea procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și că nu se poate reține existența unei tergiversări din partea C.C.S.D., atâta timp cât decizia poate fi emisă numai conform procedurii legale, iar nu la simpla cerere a persoanei îndreptățite. Totodată, recurenta-pârâtă învederează faptul că emiterea deciziei se poate face numai după parcurgerea etapelor administrative în cadrul unor proceduri complexe, care nu pot fi realizate în termenul de 30 de zile, prevăzut art. 22 din Legea nr. 554/2004, fiind necesară parcurgerea etapei evaluării, conform art. 16 din titlul VII din Legea nr. 247/2005, care nu depinde în totalitate de voința C.C.S.D. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs formulate în raport cu art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. 1. Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009 În ceea ce privește criticile din recurs referitoare la greșita respingere de către instanța fondului a excepției de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă cu privire la Dispoziția nr. 3213/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanța de control judiciar constată că soluția Curții de apel este legală și temeinică și în acord cu jurisprudența constantă și unitară în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a reținut că dispoziția emisă de primar în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat și care nu mai pot fi restituite în natură, intră sub incidența dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât poate fi contestată în termenele și în condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, iar nu pe calea contenciosului administrativ (a se vedea, cu titlu de exemplu, decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2009 și decizia nr. 5756 din 11 decembrie 2009, publicate în „Excepția de nelegalitate. Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, 2009”, E.H., București, 2011). Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva încheierii din 11 martie 2011, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1130/54/2009. 2. Cu privire la recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 324 din 16 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că, în cea mai mare parte a motivării căii de atac exercitate în cauză, sunt reluate apărările de la fond privind complexitatea procedurii reglementare de titlul VII al Legii nr. 247/2005 și inexistența unei culpe a autorității în derularea acesteia. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 3216 din 30 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, iar dosarul a fost înregistrat în același an la C.C.S.D., conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005. Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive. Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice. Susținerea recurentei-pârâte referitoare la faptul că dosarul a fost remis Primăriei Municipiului Craiova nu poate fi primită și nu este de natură a deroba instituția de obligațiile ce îi incumbă cu privire la realizarea competenței legale cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Sub acest aspect, Curtea constată că demersurile Comisiei în dosarul administrativ înregistrat încă din anul 2006, au fost efectuate când, prin adresa nr. 19137/ CC din 16 februarie 2009, dosarul a fost restituit Primăriei în vederea analizării anumitor aspecte. Chiar într-o asemenea împrejurare, pasivitatea manifestată de instituția publică în perioada scursă de la data înregistrării dosarului și încălcarea principiului termenului rezonabil prin neexercitarea atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de despăgubire cu care a fost învestită nu pot fi înlăturate prin simpla remitere a dosarului către Primăria Muinicipiului Craiova la 3 ani (2009) de la data înregistrării (2006). În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte referitoare la dovada dreptului de proprietate al notificatorului cu privire la imobilul teren ce formează obiectul dispoziției emise de Primarul Municipiului Craiova, instanța de recurs constată că această problemă a fost tranșată cu caracter irevocabil prin decizia nr. 309 din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 14696/63/2009, depusă de reclamant la dosarul de fond (filele 149-151), astfel că susținerile din recurs referitoare la înscrisul sub semnătură privată din 31 martie 1952 prin care F.B. a cumpărat imobilul teren în suprafață de 630 mp nu pot fi primite. Cu toate acestea, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5), (6) și (7) din titlul VII – „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire poate fi realizată numai după desemnarea evaluatorului autorizat și întocmirea raportului de evaluare, precum și în considerarea caracterului complex al acestor proceduri, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că, sub acest aspect, sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă C.C.S.D. în privința obligării la emiterea titlului de despăgubire cu aplicarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, Înalta Curte apreciază ca fiind rezonabilă obligarea pârâtei C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 324 din 16 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pe care o va modifica în sensul obligării C.C.S.D. să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.