ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 171 din 28 iulie

2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul F.N.I. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara în Dosarele nr. 379/P/2009 și 100.1/II/2/2009.

Prima instanță a

reținut că petentul F.N.I. a solicitat trimiterea în judecată a ofițerilor -

angajați ai Penitenciarului Timișoara, care nu au depus diligențele necesare

pentru prezentarea sa în fața Judecătoriei Gurahonț, jud. Arad unde a fost

citat pentru termenul din 28 aprilie 2009.

Din actele

premergătoare rezultă că la data de 16 aprilie 2009, petentul F.N.I. aflat în

Penitenciarul Timișoara în executarea unei pedepse privative de libertate, a

fost transferat pentru spitalizare la Penitenciarul Spital Colibași, revenind

la Penitenciarul Timișoara la data de 27 aprilie 2009, orele 23:00. Tabelul

persoanelor private de libertate, care urmau să fie prezentate la instanțele de

judecată este întocmit în timpul programului de lucru, ora 14:00 al zilei

anterioare celei la care acestea sunt citate la instanță.

Așa se explică faptul

că pentru termenul de judecată din data de 28 aprilie, petentul nu a fost

înscris pe tabelul persoanelor care trebuie prezentate la Judecătoria Gurahonț,

în acest sens fiind Adresa nr. J2/26973/PTTM/BE din 10 iunie 2009 a

Penitenciarului Timișoara.

Întrucât cele două

rezoluții a căror desființare se solicită sunt temeinice și legale, neexistând

motive de desființare a acestora, în temeiul prevederilor art. 278

1

alin. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea a fost respinsă.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul F.N.I., solicitând

casarea acesteia întrucât cauza a fost soluționată de un judecător

incompatibil, respectiv același judecător care a judecat plângerea anterior

casării cu trimitere spre rejudecare.

Recursul este

întemeiat.

Din examinarea

actelor dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 314 din 26 noiembrie 2009

a Curții de Apel Timișoara s-a respins plângerea formulată de petiționar

împotriva Rezoluției nr. 379/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Plângerea a fost

soluționată de judecător I.D.

Prin Decizia nr. 713

din 24 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis

recursurile declarate de procuror și de inculpat, s-a casat sentința penală

menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

La rejudecare,

completul de judecată a fost compus din același judecător, care a judecat

inițial plângerea.

Potrivit art. 47

alin. (1) C. proc. pen. judecătorul care a luat parte la soluționarea unei

cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac

sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii de trimitere în apel sau

după casarea cu trimitere în recurs.

Pronunțarea hotărârii

de către un judecător aflat într-un caz de incompatibilitate atrage casarea

acesteia conform art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., motiv pentru care

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C.

proc. pen., va admite recursul, va casa sentința penală recurată și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petiționarul F.N.I. împotriva Sentinței penale nr. 171/PI din 28

iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează sentința

penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 noiembrie 2010.