ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3934/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 171 din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în Dosarele nr. 379/P/2009 și 100.1/II/2/2009. Prima instanță a reținut că petentul F.N.I. a solicitat trimiterea în judecată a ofițerilor - angajați ai Penitenciarului Timișoara, care nu au depus diligențele necesare pentru prezentarea sa în fața Judecătoriei Gurahonț, jud. Arad unde a fost citat pentru termenul din 28 aprilie 2009. Din actele premergătoare rezultă că la data de 16 aprilie 2009, petentul F.N.I.

aflat în Penitenciarul Timișoara în executarea unei pedepse privative de libertate, a fost transferat pentru spitalizare la Penitenciarul Spital Colibași, revenind la Penitenciarul Timișoara la data de 27 aprilie 2009, orele 23:00. Tabelul persoanelor private de libertate, care urmau să fie prezentate la instanțele de judecată este întocmit în timpul programului de lucru, ora 14:00 al zilei anterioare celei la care acestea sunt citate la instanță. Așa se explică faptul că pentru termenul de judecată din data de 28 aprilie, petentul nu a fost înscris pe tabelul persoanelor care trebuie prezentate la Judecătoria Gurahonț, în acest sens fiind Adresa nr. J2/26973/PTTM/BE din 10 iunie 2009 a Penitenciarului Timișoara.

Întrucât cele două rezoluții a căror desființare se solicită sunt temeinice și legale, neexistând motive de desființare a acestora, în temeiul prevederilor art. 278 1 alin. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul F.N.I., solicitând casarea acesteia întrucât cauza a fost soluționată de un judecător incompatibil, respectiv același judecător care a judecat plângerea anterior casării cu trimitere spre rejudecare. Recursul este întemeiat. Din examinarea actelor dosarului rezultă că prin Sentința penală nr. 314 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara s-a respins plângerea formulată de petiționar împotriva Rezoluției nr. 379/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Plângerea a fost soluționată de judecător I.D. Prin Decizia nr. 713 din 24 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de procuror și de inculpat, s-a casat sentința penală menționată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. La rejudecare, completul de judecată a fost compus din același judecător, care a judecat inițial plângerea. Potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen. judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii de trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Pronunțarea hotărârii de către un judecător aflat într-un caz de incompatibilitate atrage casarea acesteia conform art. 385 9 pct. 3 C. proc.

pen., motiv pentru care Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentința penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva Sentinței penale nr. 171/PI din 28 iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2010.