ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3113/2010

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92/PI din 29 martie 2010, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.N.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 197/II/2/2009 și 580/P/2009 și a obligat petentul la plata sumei de 100 de lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată petentul a solicitat desființarea rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 1197/II/2/2010 și nr. 580/P/2009 și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor penale.

Reține instanța de fond că petentul F.N.I. care se află în executarea unei pedepse cu închisoare în penitenciarul Timișoara a formulat o plângere împotriva intimatului C.I., judecătorul delegat cu executarea pedepselor la Penitenciarul Timișoara, pe motiv că în cursul lunii iunie 2009 deși se afla în refuz de hrană, intimatul a refuzat să stea de vorbă cu el și să-l audieze. În faza actelor premergătoare a fost audiat judecătorul delegat care a arătat că susținerile petentului nu sunt reale și că acesta fiind în refuz de hrană trebuia să se adreseze conducerii penitenciarului și numai în situația în care problemele ridicate nu sunt rezolvate, conducerea penitenciarului încunoștiințează în scris judecătorul delegat pentru a-l audia pe petent.

De asemenea, se reține că tot în faza actelor premergătoare s-a solicitat petentului să menționeze în ce constă activitatea infracțională a judecătorului delegat ca și mijloacele de probă însă până la data de 20 septembrie 2010 nu s-au primit relațiile solicitate. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr. 580/P/2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu s-a constatat nici un fel de activitate infracțională în sarcina magistratului. Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția nr. 1197/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la Curtea de Apel Timișoara în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., arătând că rezoluțiile au fost pronunțate cu încălcarea dreptului la o anchetă efectivă și la un proces echitabil. Prin sentința penală recurată a fost respinsă plângerea formulată de petent, reținând instanța fondului că nu poate fi reținută nici o infracțiune în sarcina intimatului. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs petiționarul F.N.I., solicitând casarea sentinței și desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de intimat pe care îl consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor reclamate. Critica adusă nu este fondată Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiționar nu este fondat urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, în mod corect fiind menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul C.I. Actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidențiat indicii care să facă posibilă tragerea la răspundere penală a intimatului sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. Nici petiționarul nu a fost în măsură să indice procurorului în ce constă presupusa activitate infracțională a intimatului și nici nu a indicat mijloace de probă în acest sens.

De altfel, din actele existente la dosar rezultă că petiționarul abuzează de dreptul său la petiție, această situație fiind dovedită cu cele nouă încheieri pronunțate de judecătorul delegat prin care s-au respins cererile formulate de petiționar în raport de anumite drepturi pretins încălcate de conducerea penitenciarului. Cu ocazia soluționării fiecărei cereri petiționarul a fost audiat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 275/2006 de către judecătorul delegat C.I. fapt pentru care Înalta Curte apreciază că aspectele invocate de petent în sensul că nu a fost audiat nu corespund realității și în nici un caz nu pot atrage răspunderea penală a magistratului. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondat recursul petiționarului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.N.I. împotriva sentinței penale nr. 92/PI din 29 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2010.