ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4637/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4637/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea formulată,

reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând, în temeiul art. 9 din Legea nr.

554/2004, obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri în sumă de

totală de 16.829 RON pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de

urgență neconstituționale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că este angajata Colegiului Național M.N. din Arad, ocupând

funcția de informatician cu studii superioare I A, și având o vechime în muncă de

32 de ani. Această poziție a fost ocupată și în perioada relevantă pentru obiectul

prezentei cauze (01 octombrie 2008-31 decembrie 2009).

Prin întâmpinare pârâtul

Guvernul României a invocat excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii,

raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepție respinsă de instanță

potrivit încheierii de ședință din 18 ianuarie 2011.

Pe fondul cauzei, pârâtul

a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, susținând că nu sunt

întrunite cerințele legale, neexistând un prejudiciu derivând din împrejurarea că

prin O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 s-a reglementat

cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.

Pârâtului Statul Român,

prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat de asemenea excepția tardivității introducerii

acțiunii, și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor

Publice, excepții respinse de instanță prin încheierea de ședință din 18 ianuarie

2011.

În cauză a formulat cerere

de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării

Tineretului și Sportului solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa prejudiciului

întrucât efectele deciziilor Curții Constituționale sunt numai pentru viitor, astfel

că perioada cât un act normativ a fost în vigoare și s-a aplicat constituie o garanție

a securității raporturilor juridice și a aplicării legii.

Excepția inadmisibilității

acțiunii, invocate de intervenient a fost respinsă de instanță prin aceeași încheiere

de ședință.

Curtea de Apel Timișoara

a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 37 din Decretul

nr. 31/1954, reținând că acțiunea reclamantei se va respinge pe această excepție

față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă

nr. 11 din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.I. îndreptată împotriva pârâtului Guvernul

României și drept urmare a obligat pârâtul la plata sumei de 16.829 RON față de

reclamantă. Totodată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei de calitate

procesuală pasivă și a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în interesul pârâtului

Guvernul României.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerațiuni:

Reclamanta S.I. a ocupat

funcția de informatician cu studii superioare I A la Colegiul Național M.N. din

Arad, cu o vechime de 32 de ani de muncă pe perioada 01 octombrie 2008-31

decembrie 2009 aflată în litigiu.

Prin acțiunea sa reclamanta

arată că a fost prejudiciată cu suma de 16.829 RON pentru perioada 01 octombrie

2008-31 decembrie 2009, urmare a neaplicării efectelor din Legea nr. 221/2008 privind

creșterile salariale din învățământ, datorită aplicării O.U.G. nr. 151/2008, declarată

neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 din 02 iunie 2009,

publicată în M. Of. din 06 iulie 2009 și a O.U.G. nr. 1/2009, de asemenea declarată

neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 989 din 30 iunie 2009

publicată în M. Of. din 31 iulie 2009.

Instanța de fond a reținut

că potrivit O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul

2008 personalului din învățământ, coeficienții de salarizare aplicabili reclamantei,

potrivit formei inițiale a acestui act normativ, erau, pentru perioada ianuarie-martie

(259,593), pentru perioada aprilie-septembrie (275,178) și pentru perioada octombrie-decembrie

(291,678).

Ca urmare a aprobării

O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, a fost majorată semnificativ valoarea

coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât pentru perioada în discuție noile

valori erau următoarele: ianuarie-martie (259,593), aprilie-septembrie 2008 (275,178),

octombrie-decembrie 2008 (400,00), iar aceasta reprezintă valoarea de referință

pentru creșterile salariale ulterioare.

Practic, a fost majorată

valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie-decembrie

să fie majorate cu începere de la 01 octombrie 2008, plata majorată urmând a se

face începând cu luna noiembrie 2008.

Ulterior, Guvernul a adoptat

mai multe acte normative prin care s-a încercat, contracararea măsurilor de politică

legislativă stabilite prin legea menționată.

Astfel, inițial s-a adoptat

O.U.G. nr. 136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la

299,933 RON, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională

prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008, decizie în care s-a reținut că

adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de

politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată

de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin. (4), (5), art. 61 alin. (1) și

art. 115 alin. (4) din Constituție.

Prin O.U.G. nr. 151/2008,

publicată și intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa

atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât și cel al drepturilor

salariale care ar fi urmat să fie plătite în anul 2009.

Astfel, în primul rând,

pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O.U.G nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare

pentru perioada octombrie-decembrie 2008 fiind păstrat la același nivel.

Pentru anul 2009, s-a

prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada

octombrie-decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificați coeficienții

de salarizare aferenți funcțiilor didactice și tranșelor de vechime. Pentru poziția

de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienților prognozate

pentru perioada septembrie-decembrie 2009, și anume 6,000-8,920.

Deci, s-a reținut că a

fost modificat doar pragul minim al coeficienților, astfel încât un lector universitar

care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin

efectul O.U.G. nr. 151/2008, vreo creștere salarială în cursul anului 2009.

Prin Decizia Curții Constituționale

nr. 842 din 02 iunie 2009, publicată in M. Of. din 06 iunie 2009, O.U.G. nr. 151/2008

a fost declarată neconstituțională in ceea ce privește dispoziția art. 1 pct. 2

și 3, menită în fapt să anihileze aplicarea Legii nr. 221/2008, reținându-se aceeași

motivare cu cea anterior reliefată. Curtea Constituțională a mai reținut că ar fi

discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice

și să producă efecte pentru perioada până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 01

mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate

extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr. 221/2008 nu au

fost acordate pentru anii 2008, 2009, contrar voinței Parlamentului.

Potrivit O.U.G. nr. 1/2009,

în vigoare de la 30 ianuarie 2009, Guvernul a decis aplicarea coeficientului de

multiplicare stipulat de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 01 ianuarie-31 martie

2009 și a statuat că pentru perioada 01 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime

din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare

și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile

didactice și didactice auxiliare în Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la O.G.

nr. 15/2008.

Acest lucru ar fi însemnat

o aplicare anticipată a prevederilor O.U.G. nr. 151/2008, respectiv o modificare

a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare

maxim.

Chiar dacă prin deciziile

ulterioare ale Curții Constituționale au fost respinse ca inadmisibile excepțiile

de neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 31/2009 și nr. 41/2009, prin care se modifică

pct. 3 din O.U.G. nr. 151/2008 declarat neconstituțional, acestea nu pot produce

efecte odată ce textul de bază, art. 1

1

din O.U.G. nr. 151/2008, pe care

îl modifică, nu mai există.

Începând din 01 ianuarie

2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, conform art. 47, drepturile

salariale ale personalului din învățământ sunt prevăzute expres de Legea nr. 330/2009,

potrivit art. 1 alin. (2) al actului normativ.

Potrivit art. 30

alin. (5) din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31

decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere

a cheltuielilor de personal din luna decembrie, noul salariu fiind, conform

art. 30 alin. (5) lit. a), cel corespunzător funcției în luna decembrie 2009.

În același sens sunt și

dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, conform cărora

începând din luna ianuarie 2010 întregul personal bugetar va fi salarizat cu menținerea

salariilor avute la 31 decembrie 2009.

Ca atare, pornind de la

aceste texte legale, prima instanță a apreciat că rezultă că drepturile salariale

cuvenite personalului din învățământ, calculate în baza Legii nr. 221/2008, se datorează

până la 31 decembrie 2009. Începând cu 01 ianuarie 2010, drepturile se stabilesc

în conformitate cu noile reglementări salariale - Legea nr. 330/2009 și O.U.G.

nr. 1/2010.

Conform art. 9 alin.

(4) și 5 din Legea contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării

deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională,

persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri.

În cazul de față, ordonanțele de urgență prejudiciabile avute în vedere au fost

indicat ca fiind următoarele:

- O.U.G. nr. 151/2008

(decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of. din 06 iulie

2009);

- O.U.G. nr. 1/2009 (decizia

de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of. din 31 iulie 2009).

Potrivit calculului din

tabelul anexat de reclamantă acțiunii, necontestat sub aspectul cuantumului de pârâtul

Guvernul României și în raport cu înscrierile din cartea de muncă, reclamanta a

beneficiat de un venit brut în sumă de 50,506 RON, pentru perioada 01 octombrie

2008-31 decembrie 2009, prin aplicarea coeficienților de salarizare cuprinși în

cele două ordonanțe declarate neconstituționale.

Prin aplicarea dispozițiilor

O.G. nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, reclamanta ar fi obținut un

venit brut în sumă de 67.335 RON.

În consecință judecătorul

fondului a stabilit că prejudiciul suferit de reclamantă este în sumă de 16.829

RON.

Raportat la soluția dată

acțiunii, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul

Educației, Cercetării Tineretului și Sportului în interesul Guvernului României.

înfățișate de recurenți

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

3.1. Recursul formulat

de recurentul-pârât Guvernul României

Prin motivele de recurs

întemeiate pe prevederile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul-pârât a

susținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii reclamantei,

conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu s-a creat

acesteia un prejudiciu.

În esență, recurentul

a susținut că modificările aduse O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost

abrogate în mod expres prin art. 4 din O.U.G. nr. 136/2008, publicată în M. Of.

nr. 739/31.10.2008, act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie-decembrie

2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, de 299,933 RON pentru funcțiile

didactice și didactice auxiliare prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c).

Aplicarea, astfel cum

solicită reclamanta, a prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G.

nr. 15/2008, în perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009 nu poate fi analizată

decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.

Deși prin decizii succesive,

Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență

ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învățământ,

totuși, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile

Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor,

iar potrivit art. 31 alin. (3) din același act normativ, dispozițiile din legile

și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele

juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în

acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile

constatate neconstituționale sunt suspendate de drept.

Efectele pentru viitor

ale deciziilor Curții Constituționale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității,

ca garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu securitatea

raporturilor juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la

un moment dat.

Recurentul a mai arătat

că O.U.G. nr. 136/2008 și-a produs efectele vizând perioada reglementată, 01 octombrie

2008-02 decembrie 2008 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie

2008 a Curții Constituționale), prevederile art. 1 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008

și-au produs efecte pentru perioada 01 octombrie 2008-06 iulie 2009 (data publicării

în M. Of. a Deciziei nr. 842 din 02 iunie 2009 a Curții Constituționale), iar prevederile

art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009

și-au produs efectele în perioada 01 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării

în M. Of. a Deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curții Constituționale).

În fine, s-a menționat

că prin Decizia nr. 838 din 17 mai 2009 a Curții Constituționale s-a reținut că

doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui,

modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești

fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre

subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor

subiective.

3.2. Recursul formulat

de recurentul-intervenient Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

Recurentul-intervenient,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut la rândul său, că

instanța de fond în mod nelegal a încălcat un principiu fundamental de drept, acela

al neretroactivității legii.

S-a arătat că în mod temeinic

și legal, salariile reclamantei au fost acordate în baza O.G. nr. 15/2008, astfel

cum a fost modificată și completată. Reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale

în baza Legii nr. 221/2008 fără să țină cont de modificările ulterioare care se

aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale.

Potrivit prevederilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare,

deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile

O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii

și au putere numai pentru viitor.

Prin urmare, recurenta

a solicitat instanței de recurs să rețină faptul că la data la care s-au achitat

drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare,

astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți

în aceste ordonanțe.

Dacă drepturile salariale

ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți, s-ar aplica în

mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor

art. 11 în Legea nr. 47/1992.

Efectele pentru viitor

ale deciziilor Curții Constituționale reprezintă o aplicare a principiului retroactivității,

ca o garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu asigurarea

securității raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la

un moment dat.

S-a mai învederat că instanța

de fond, pentru perioada aprilie 2009-31 decembrie 2009, a ignorat cadrul legal

în vigoare, făcându-se o greșită interpretare a normelor și dispozițiilor legale

incidente în cauza dedusă judecății.

În opinia recurentului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin interpretarea eronată

a aplicării actelor normative în timp, s-a creat de către instanța de fond un cadru

legislativ, trecându-se peste voința legiuitorului constituant, ceea ce este inadmisibil

pentru un stat de drept unde legiferarea este de competența strict a puterii legiuitoare

și nu a puterii judecătorești.

instanței de control judiciar

Recursurile sunt nefondate.

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor ce au fost formulate de către ambii recurenți, față de prevederile

legale incidente în materia supusă verificării dar și din oficiu, potrivit art.

304

1

C. proc. civ. Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive

de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea

celor în continuare arătate.

Dată fiind similitudinea

motivelor de recurs înfățișate de cei doi recurenți, Înalta Curte le va analiza

grupat urmând a răspunde prin argumente comune.

Prealabil examinării acestora

instanța de control judiciar reține că cei doi recurenți, prin cererile de recurs

promovate, au reluat practic apărările formulate și cu ocazia judecării în fond

a cauzei, în contextul unei detaliate prezentări a succesiunii actelor normative

adoptate și incidente în speță, ce au fost de altfel analizate și de către judecătorul

fondului astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus.

În acord cu argumentele

judicios înfățișate de prima instanță Înalta Curte apreciază că în cauză, prin modalitatea

de soluționare a acțiunii reclamatei intimate nu a fost încălcat principiul neretroactivității

legii, contrar celor susținute de către recurenți.

Recurenta-intimată a investit

instanța de contencios administrativ cu prezenta cerere de despăgubiri, întemeiată

pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind incidentă ipoteza

reglementată de textul legal respectiv a introducerii unei acțiuni în contencios

administrativ, pe cale separată, după ce s-a pronunțat Curtea Constituțională.

Înalta Curte înfățișează,

ca argument esențial în soluționarea cauzei și implicit a interpretării normelor

legale incidente, că ulterior pronunțării instanței de fond a fost adoptată decizia

nr. 3 din 04 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 350/19.05.2011, în soluționarea

unui recurs în interesul legii.

Completul competent al

Înaltei Curți de Casație și Justiție învestit cu soluționarea recursului în interesul

legii, a analizat problema de fond ce a format obiectul unei practici unitare, respectiv

dacă dispozițiile O.G. nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008, pot constitui

temei juridic pentru acordarea diferenței de drepturi salariale pentru perioada

01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, cuvenite funcțiilor didactice. Prin decizia

pronunțată, în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte a decis

în sensul că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate

neconstituționale O.U.G. nr. 136/2008 și nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile

O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 constituie temei

legal pentru acordarea diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor

didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate,

începând cu 01 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009.

Prin urmare, Înalta Curte

reținând cu prioritate caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în soluționarea

unor recursuri în interesul legii [art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.]

constată că tocmai problema de drept invocată în cauză a fost dezlegată prin respectiva

decizie în sensul în care au fost examinate și limitele în care acționează efectul

ex nunc al deciziilor Curții Constituționale și cum se conciliază acestea cu faptul

că pentru scurte perioade de timp, ordonanțele de urgență declarate neconstituționale

au produs efecte juridice. S-a statuat cu putere de lege în decizia sus arătată

că dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și

declararea neconstituționalității sale își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate,

o atare prezumție nu mai există odată ce actul normativ a fost declarat neconstituțional

iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.

Nici celelalte motive

de recurs vizând inexistența prejudiciului în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004

nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât astfel cum s-a apreciat și în doctrină

simpla neconstituționalitate prezumă deja existența factorului ilicit, ca element

al răspunderii civile obiective și reținând totodată că în cauză nu a fost cu nimic

combătută întinderea prejudiciului, astfel cum aceasta a fost înfățișată de reclamanta-intimată.

În fine, Înalta Curte

reținând că situația de fapt a cauzei ca și perioada relevantă menționată (01 octombrie

2008-31 decembrie 2009) cad sub incidența recursului în interesul legii anterior

pronunțat, și având totodată în vedere împrejurarea că la nivelul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost pronunțate

deja soluții similare în această materie, în sensul celor stabilite și de prima

instanță

*

, urmează ca în temeiul art. 312 C. proc.

civ. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

împotriva sentinței civile nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.

___________

*A se vedea în acest

sens decizia nr. 3880 din 05 iulie 2011 și decizia nr. 4174 din 16 septembrie

2011