ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4637/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea formulată, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâților, în solidar, la plata unor despăgubiri în sumă de totală de 16.829 RON pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că este angajata Colegiului Național M.N. din Arad, ocupând funcția de informatician cu studii superioare I A, și având o vechime în muncă de 32 de ani.

Această poziție a fost ocupată și în perioada relevantă pentru obiectul prezentei cauze (01 octombrie 2008-31 decembrie 2009). Prin întâmpinare pârâtul Guvernul României a invocat excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, excepție respinsă de instanță potrivit încheierii de ședință din 18 ianuarie 2011. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantei, susținând că nu sunt întrunite cerințele legale, neexistând un prejudiciu derivând din împrejurarea că prin O.U.G. nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008 și O.U.G. nr. 1/2009 s-a reglementat cu privire la valoarea coeficientului de multiplicare pentru cadrele didactice.

Pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat de asemenea excepția tardivității introducerii acțiunii, și excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, excepții respinse de instanță prin încheierea de ședință din 18 ianuarie 2011. În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa prejudiciului întrucât efectele deciziilor Curții Constituționale sunt numai pentru viitor, astfel că perioada cât un act normativ a fost în vigoare și s-a aplicat constituie o garanție a securității raporturilor juridice și a aplicării legii.

Excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de intervenient a fost respinsă de instanță prin aceeași încheiere de ședință. Curtea de Apel Timișoara a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, reținând că acțiunea reclamantei se va respinge pe această excepție față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. 2. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 11 din 18 ianuarie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei S.I. îndreptată împotriva pârâtului Guvernul României și drept urmare a obligat pârâtul la plata sumei de 16.829 RON față de reclamantă.

Totodată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în interesul pârâtului Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerațiuni: Reclamanta S.I. a ocupat funcția de informatician cu studii superioare I A la Colegiul Național M.N. din Arad, cu o vechime de 32 de ani de muncă pe perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009 aflată în litigiu. Prin acțiunea sa reclamanta arată că a fost prejudiciată cu suma de 16.829 RON pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, urmare a neaplicării efectelor din Legea nr. 221/2008 privind creșterile salariale din învățământ, datorită aplicării O.U.G.

nr. 151/2008, declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 din 02 iunie 2009, publicată în M. Of. din 06 iulie 2009 și a O.U.G. nr. 1/2009, de asemenea declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 989 din 30 iunie 2009 publicată în M. Of. din 31 iulie 2009. Instanța de fond a reținut că potrivit O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, coeficienții de salarizare aplicabili reclamantei, potrivit formei inițiale a acestui act normativ, erau, pentru perioada ianuarie-martie (259,593), pentru perioada aprilie-septembrie (275,178) și pentru perioada octombrie-decembrie (291,678). Ca urmare a aprobării O.G.

nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008, a fost majorată semnificativ valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât pentru perioada în discuție noile valori erau următoarele: ianuarie-martie (259,593), aprilie-septembrie 2008 (275,178), octombrie-decembrie 2008 (400,00), iar aceasta reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare. Practic, a fost majorată valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru perioada octombrie-decembrie 2008. Acest lucru ar fi însemnat că salariile personalului didactic ar fi urmat să fie majorate cu începere de la 01 octombrie 2008, plata majorată urmând a se face începând cu luna noiembrie 2008. Ulterior, Guvernul a adoptat mai multe acte normative prin care s-a încercat, contracararea măsurilor de politică legislativă stabilite prin legea menționată.

Astfel, inițial s-a adoptat O.U.G. nr. 136/2008, care prevedea o scădere a coeficientului de multiplicare la 299,933 RON, însă această ordonanță a fost declarată integral neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1221/2008, decizie în care s-a reținut că adoptarea unor ordonanțe de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de Parlament încalcă prevederile art. 1 alin. (4), (5), art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituție. Prin O.U.G. nr. 151/2008, publicată și intrată în vigoare la 11 noiembrie 2008, s-a dorit a se reglementa atât regimul drepturilor salariale aferente anului 2008, cât și cel al drepturilor salariale care ar fi urmat să fie plătite în anul 2009. Astfel, în primul rând, pentru anul 2008 s-au reiterat prevederile O.U.G nr. 136/2008, coeficientul de multiplicare pentru perioada octombrie-decembrie 2008 fiind păstrat la același nivel.

Pentru anul 2009, s-a prevăzut păstrarea coeficientului de multiplicare 1,000 la valoarea din perioada octombrie-decembrie 2008, urmând ca în două etape să fie modificați coeficienții de salarizare aferenți funcțiilor didactice și tranșelor de vechime. Pentru poziția de lector universitar prezintă interes doar modificările coeficienților prognozate pentru perioada septembrie-decembrie 2009, și anume 6,000-8,920. Deci, s-a reținut că a fost modificat doar pragul minim al coeficienților, astfel încât un lector universitar care beneficia de coeficientul maxim de salarizare anterior nu înregistra, prin efectul O.U.G. nr. 151/2008, vreo creștere salarială în cursul anului 2009. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 842 din 02 iunie 2009, publicată in M. Of.

din 06 iunie 2009, O.U.G. nr. 151/2008 a fost declarată neconstituțională in ceea ce privește dispoziția art. 1 pct. 2 și 3, menită în fapt să anihileze aplicarea Legii nr. 221/2008, reținându-se aceeași motivare cu cea anterior reliefată. Curtea Constituțională a mai reținut că ar fi discriminatoriu ca numai anumite prevederi dintr-o ordonanță de urgență să se aplice și să producă efecte pentru perioada până la 30 aprilie 2009, iar cele de după 01 mai 2009 ar fi neconstituționale întrucât există același viciu de neconstituționalitate extrinsec, deoarece creșterile salariale preconizate de Legea nr. 221/2008 nu au fost acordate pentru anii 2008, 2009, contrar voinței Parlamentului. Potrivit O.U.G.

nr. 1/2009, în vigoare de la 30 ianuarie 2009, Guvernul a decis aplicarea coeficientului de multiplicare stipulat de O.U.G. nr. 151/2008 pentru perioada 01 ianuarie-31 martie 2009 și a statuat că pentru perioada 01 aprilie-31 august 2009 se va acorda o treime din creșterea salariilor de bază obținute prin aplicarea coeficienților de multiplicare și a valorilor coeficientului de multiplicare 1,000 prevăzuți pentru toate funcțiile didactice și didactice auxiliare în Anexele nr. 1.1b, 1.2b, 2b și 3b la O.G. nr. 15/2008. Acest lucru ar fi însemnat o aplicare anticipată a prevederilor O.U.G. nr. 151/2008, respectiv o modificare a veniturilor salariale ale persoanelor care nu aveau deja coeficientul de salarizare maxim.

Chiar dacă prin deciziile ulterioare ale Curții Constituționale au fost respinse ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ale O.U.G. nr. 31/2009 și nr. 41/2009, prin care se modifică pct. 3 din O.U.G. nr. 151/2008 declarat neconstituțional, acestea nu pot produce efecte odată ce textul de bază, art. 1 1 din O.U.G. nr. 151/2008, pe care îl modifică, nu mai există. Începând din 01 ianuarie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, conform art. 47, drepturile salariale ale personalului din învățământ sunt prevăzute expres de Legea nr. 330/2009, potrivit art. 1 alin. (2) al actului normativ.

Potrivit art. 30 alin. (5) din această lege, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie, noul salariu fiind, conform art. 30 alin. (5) lit. a), cel corespunzător funcției în luna decembrie 2009. În același sens sunt și dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2010, conform cărora începând din luna ianuarie 2010 întregul personal bugetar va fi salarizat cu menținerea salariilor avute la 31 decembrie 2009. Ca atare, pornind de la aceste texte legale, prima instanță a apreciat că rezultă că drepturile salariale cuvenite personalului din învățământ, calculate în baza Legii nr. 221/2008, se datorează până la 31 decembrie 2009. Începând cu 01 ianuarie 2010, drepturile se stabilesc în conformitate cu noile reglementări salariale - Legea nr. 330/2009 și O.U.G.

nr. 1/2010. Conform art. 9 alin. (4) și 5 din Legea contenciosului administrativ, în termen de un an de la data publicării deciziei prin care o anumită ordonanță de urgență a fost declarată neconstituțională, persoanele prejudiciate prin dispozițiile ordonanței pot formula o acțiune în despăgubiri. În cazul de față, ordonanțele de urgență prejudiciabile avute în vedere au fost indicat ca fiind următoarele: - O.U.G. nr. 151/2008 (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of. din 06 iulie 2009); - O.U.G. nr. 1/2009 (decizia de constatare a neconstituționalității publicată în M. Of.

din 31 iulie 2009). Potrivit calculului din tabelul anexat de reclamantă acțiunii, necontestat sub aspectul cuantumului de pârâtul Guvernul României și în raport cu înscrierile din cartea de muncă, reclamanta a beneficiat de un venit brut în sumă de 50,506 RON, pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, prin aplicarea coeficienților de salarizare cuprinși în cele două ordonanțe declarate neconstituționale. Prin aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 15/2008 modificată prin Legea nr. 221/2008, reclamanta ar fi obținut un venit brut în sumă de 67.335 RON. În consecință judecătorul fondului a stabilit că prejudiciul suferit de reclamantă este în sumă de 16.829 RON. Raportat la soluția dată acțiunii, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului în interesul Guvernului României.

3. Motivele de recurs înfățișate de recurenți Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României Prin motivele de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii reclamantei, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât în cauză nu s-a creat acesteia un prejudiciu. În esență, recurentul a susținut că modificările aduse O.G. nr. 15/2008 prin Legea nr. 221/2008 au fost abrogate în mod expres prin art. 4 din O.U.G.

nr. 136/2008, publicată în M. Of. nr. 739/31.10.2008, act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie-decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000, de 299,933 RON pentru funcțiile didactice și didactice auxiliare prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. c). Aplicarea, astfel cum solicită reclamanta, a prevederilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, în perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.

Deși prin decizii succesive, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învățământ, totuși, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 31 alin. (3) din același act normativ, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept. Efectele pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității, ca garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu securitatea raporturilor juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat. Recurentul a mai arătat că O.U.G. nr. 136/2008 și-a produs efectele vizând perioada reglementată, 01 octombrie 2008-02 decembrie 2008 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a Curții Constituționale), prevederile art. 1 pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 151/2008 și-au produs efecte pentru perioada 01 octombrie 2008-06 iulie 2009 (data publicării în M. Of.

a Deciziei nr. 842 din 02 iunie 2009 a Curții Constituționale), iar prevederile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin Legea nr. 145/2009 și-au produs efectele în perioada 01 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a Curții Constituționale). În fine, s-a menționat că prin Decizia nr. 838 din 17 mai 2009 a Curții Constituționale s-a reținut că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.

3.2. Recursul formulat de recurentul-intervenient Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului Recurentul-intervenient, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susținut la rândul său, că instanța de fond în mod nelegal a încălcat un principiu fundamental de drept, acela al neretroactivității legii. S-a arătat că în mod temeinic și legal, salariile reclamantei au fost acordate în baza O.G. nr. 15/2008, astfel cum a fost modificată și completată. Reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale în baza Legii nr. 221/2008 fără să țină cont de modificările ulterioare care se aflau în vigoare la data plății drepturilor salariale. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, deciziile Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale prevederile O.U.G.

nr. 136/2008, O.U.G. nr. 151/2008, O.U.G. nr. 1/2009 sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Prin urmare, recurenta a solicitat instanței de recurs să rețină faptul că la data la care s-au achitat drepturile salariale pe anul 2008 cele două ordonanțe de urgență erau în vigoare, astfel că în mod legal salarizarea s-a efectuat potrivit coeficienților prevăzuți în aceste ordonanțe. Dacă drepturile salariale ar fi acordate astfel cum au fost solicitate de către reclamanți, s-ar aplica în mod retroactiv deciziile Curții Constituționale, situație ce contravine prevederilor art. 11 în Legea nr. 47/1992. Efectele pentru viitor ale deciziilor Curții Constituționale reprezintă o aplicare a principiului retroactivității, ca o garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu asigurarea securității raporturilor juridice potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.

S-a mai învederat că instanța de fond, pentru perioada aprilie 2009-31 decembrie 2009, a ignorat cadrul legal în vigoare, făcându-se o greșită interpretare a normelor și dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății. În opinia recurentului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin interpretarea eronată a aplicării actelor normative în timp, s-a creat de către instanța de fond un cadru legislativ, trecându-se peste voința legiuitorului constituant, ceea ce este inadmisibil pentru un stat de drept unde legiferarea este de competența strict a puterii legiuitoare și nu a puterii judecătorești. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursurile sunt nefondate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce au fost formulate de către ambii recurenți, față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării dar și din oficiu, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Dată fiind similitudinea motivelor de recurs înfățișate de cei doi recurenți, Înalta Curte le va analiza grupat urmând a răspunde prin argumente comune.

Prealabil examinării acestora instanța de control judiciar reține că cei doi recurenți, prin cererile de recurs promovate, au reluat practic apărările formulate și cu ocazia judecării în fond a cauzei, în contextul unei detaliate prezentări a succesiunii actelor normative adoptate și incidente în speță, ce au fost de altfel analizate și de către judecătorul fondului astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor, de mai sus. În acord cu argumentele judicios înfățișate de prima instanță Înalta Curte apreciază că în cauză, prin modalitatea de soluționare a acțiunii reclamatei intimate nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, contrar celor susținute de către recurenți.

Recurenta-intimată a investit instanța de contencios administrativ cu prezenta cerere de despăgubiri, întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, republicată, fiind incidentă ipoteza reglementată de textul legal respectiv a introducerii unei acțiuni în contencios administrativ, pe cale separată, după ce s-a pronunțat Curtea Constituțională. Înalta Curte înfățișează, ca argument esențial în soluționarea cauzei și implicit a interpretării normelor legale incidente, că ulterior pronunțării instanței de fond a fost adoptată decizia nr. 3 din 04 aprilie 2011, publicată în M. Of. nr. 350/19.05.2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii. Completul competent al Înaltei Curți de Casație și Justiție învestit cu soluționarea recursului în interesul legii, a analizat problema de fond ce a format obiectul unei practici unitare, respectiv dacă dispozițiile O.G.

nr. 15/2008, modificată prin Legea nr. 221/2008, pot constitui temei juridic pentru acordarea diferenței de drepturi salariale pentru perioada 01 octombrie 2008-31 decembrie 2009, cuvenite funcțiilor didactice. Prin decizia pronunțată, în soluționarea recursului în interesul legii, Înalta Curte a decis în sensul că, efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale O.U.G. nr. 136/2008 și nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O.G. nr. 15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 constituie temei legal pentru acordarea diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu 01 octombrie 2008 și până la 31 decembrie 2009. Prin urmare, Înalta Curte reținând cu prioritate caracterul obligatoriu al deciziilor pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii [art. 330 7 alin. (4) C. proc.

civ.] constată că tocmai problema de drept invocată în cauză a fost dezlegată prin respectiva decizie în sensul în care au fost examinate și limitele în care acționează efectul ex nunc al deciziilor Curții Constituționale și cum se conciliază acestea cu faptul că pentru scurte perioade de timp, ordonanțele de urgență declarate neconstituționale au produs efecte juridice. S-a statuat cu putere de lege în decizia sus arătată că dacă aplicarea unui act normativ în perioada dintre intrarea sa în vigoare și declararea neconstituționalității sale își găsește rațiunea în prezumția de constituționalitate, o atare prezumție nu mai există odată ce actul normativ a fost declarat neconstituțional iar prezumția de constituționalitate a fost răsturnată.

Nici celelalte motive de recurs vizând inexistența prejudiciului în sensul art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât astfel cum s-a apreciat și în doctrină simpla neconstituționalitate prezumă deja existența factorului ilicit, ca element al răspunderii civile obiective și reținând totodată că în cauză nu a fost cu nimic combătută întinderea prejudiciului, astfel cum aceasta a fost înfățișată de reclamanta-intimată. În fine, Înalta Curte reținând că situația de fapt a cauzei ca și perioada relevantă menționată (01 octombrie 2008-31 decembrie 2009) cad sub incidența recursului în interesul legii anterior pronunțat, și având totodată în vedere împrejurarea că la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, au fost pronunțate deja soluții similare în această materie, în sensul celor stabilite și de prima instanță * , urmează ca în temeiul art. 312 C. proc.

civ. să respingă, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile nr. 11 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2011. ___________ *A se vedea în acest sens decizia nr. 3880 din 05 iulie 2011 și decizia nr. 4174 din 16 septembrie 2011